ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamantul T.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța anularea Hotărârii nr. 33323 din 24 iunie 2010 și

constatarea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, ca

urmaș al numitului T.H.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că pârâta a respins în mod greșit cererea motivat de

faptul că certificatul de căsătorie al părinților săi T.H. și A.(T.)E. nu a

fost corect întocmit.

Prin Sentința nr. 390

din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului și pe cale de consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamantul T.D., ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă.

Pentru a admite

excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, prima

instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 33323 din 24 iunie 2010, Casa

Județeană de Pensii Constanța a respins cererea petentului T.H., privind

constatarea calității de urmaș a Legii nr. 189/2000, întrucât există

neconcordanță cu privire la actele de stare civilă.

Prima instanță a

reținut că hotărârea Casei Județene de Pensii Constanța a fost contestată de

numitul T.D., în calitate de moștenitor și, deși i s-a pus în vedere acestuia

să-și justifice calitatea procesuală activă, nu a înțeles să producă probe în

acest sens.

În aceste condiții,

prima instanță a constatat că reclamantul, nefiind beneficiarul hotărârii

contestate și cum nu a făcut dovada calității de moștenitor a numitului T.H.,

decedat, nu justifică calitatea procesuală activă de a contestata Hotărârea nr.

33323 din 24 iunie 2010.

Reclamantul a atacat

cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut că are calitate procesuală activă de a contesta

Hotărârea nr. 33323 din 24 iunie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii

Constanța, întrucât această hotărâre i-a fost comunicată după decesul tatălui

său.

Pe fondul cauzei, a

arătat că în mod greșit pârâta nu i-a recunoscut tatălui său calitatea de urmaș

după soția T.E., în condițiile în care, din certificatul de căsătorie rezultă

în mod cert că aceștia au fost căsătoriți.

În plus, motivarea

Hotărârii nr. 33323 din 24 iunie 2010 emisă de pârâtă este una generică și nu

evidențiază în mod clar neconcordanța actelor de stare civilă.

În temeiul art. 305

din C. proc. civ., recurentul-reclamant a depus la dosar actele de stare civilă

ale părinților precum și certificatul de deces al tatălui său T.H.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte

reține că recursul este fondat și că sunt aplicabile dispozițiile art. 312

alin. (5) din C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, iar sentința va fi

casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prima instanță a

respins acțiunea reclamantului T.D., ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă, reținând că acesta nu a făcut dovada calității de

moștenitor al numitului T.H., beneficiarul Hotărârii nr. 33323 din 24 iunie

2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, pe care a înțeles să o

conteste.

Este adevărat că

prima instanță a amânat cauza la două termene consecutive pentru a da

posibilitate reclamantului să depună la dosar certificatul de deces al

numitului T.H., pentru a face dovada calității de moștenitor și pentru a

răspunde la excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu,

însă acesta nu s-a conformat.

Cu toate acestea, în

dosarul de recurs a fost depus certificatul de deces al lui T.H. înregistrat

sub nr. 1180 din 18 aprilie 2010, cartea de identitate a reclamantului, precum

și actele de stare civilă ale numiților T.H. și A.(T.)E.

Examinând

înscrisurile noi prezentate, instanța de recurs constată că reclamantul

T.D.este fiul lui T.H., decedat la data de 18 aprilie 2010, justificându-și

astfel calitatea procesuală activă în cauză.

Chiar dacă nu se

poate reproșa primei instanțe lipsa rolului activ, consacrat îndeosebi prin

art. 129, alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că soluția

pronunțată de Curtea de Apel Constanța este greșită, raportat la înscrisurile

noi prezentate de recurent.

În condițiile în

care, prima instanță nu a soluționat fondul cauzei reținând, practic, lipsa

calității procesuale active a reclamantului T.D., Înalta Curte apreciază că

sunt incidente în speță prevederile art. 312, alin. (5) din C. proc. civ.,

situație în care se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de T.D. împotriva Sentinței nr. 390 din 15 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.