ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul T.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța anularea Hotărârii nr. 33323 din 24 iunie 2010 și constatarea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, ca urmaș al numitului T.H. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că pârâta a respins în mod greșit cererea motivat de faptul că certificatul de căsătorie al părinților săi T.H. și A.(T.)E. nu a fost corect întocmit. Prin Sentința nr. 390 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul T.D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a admite excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 33323 din 24 iunie 2010, Casa Județeană de Pensii Constanța a respins cererea petentului T.H., privind constatarea calității de urmaș a Legii nr. 189/2000, întrucât există neconcordanță cu privire la actele de stare civilă. Prima instanță a reținut că hotărârea Casei Județene de Pensii Constanța a fost contestată de numitul T.D., în calitate de moștenitor și, deși i s-a pus în vedere acestuia să-și justifice calitatea procesuală activă, nu a înțeles să producă probe în acest sens.

În aceste condiții, prima instanță a constatat că reclamantul, nefiind beneficiarul hotărârii contestate și cum nu a făcut dovada calității de moștenitor a numitului T.H., decedat, nu justifică calitatea procesuală activă de a contestata Hotărârea nr. 33323 din 24 iunie 2010. Reclamantul a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că are calitate procesuală activă de a contesta Hotărârea nr. 33323 din 24 iunie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, întrucât această hotărâre i-a fost comunicată după decesul tatălui său. Pe fondul cauzei, a arătat că în mod greșit pârâta nu i-a recunoscut tatălui său calitatea de urmaș după soția T.E., în condițiile în care, din certificatul de căsătorie rezultă în mod cert că aceștia au fost căsătoriți.

În plus, motivarea Hotărârii nr. 33323 din 24 iunie 2010 emisă de pârâtă este una generică și nu evidențiază în mod clar neconcordanța actelor de stare civilă. În temeiul art. 305 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a depus la dosar actele de stare civilă ale părinților precum și certificatul de deces al tatălui său T.H. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte reține că recursul este fondat și că sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) din C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, iar sentința va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prima instanță a respins acțiunea reclamantului T.D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reținând că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor al numitului T.H., beneficiarul Hotărârii nr. 33323 din 24 iunie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, pe care a înțeles să o conteste.

Este adevărat că prima instanță a amânat cauza la două termene consecutive pentru a da posibilitate reclamantului să depună la dosar certificatul de deces al numitului T.H., pentru a face dovada calității de moștenitor și pentru a răspunde la excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, însă acesta nu s-a conformat. Cu toate acestea, în dosarul de recurs a fost depus certificatul de deces al lui T.H. înregistrat sub nr. 1180 din 18 aprilie 2010, cartea de identitate a reclamantului, precum și actele de stare civilă ale numiților T.H. și A.(T.)E. Examinând înscrisurile noi prezentate, instanța de recurs constată că reclamantul T.D.este fiul lui T.H., decedat la data de 18 aprilie 2010, justificându-și astfel calitatea procesuală activă în cauză.

Chiar dacă nu se poate reproșa primei instanțe lipsa rolului activ, consacrat îndeosebi prin art. 129, alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de Curtea de Apel Constanța este greșită, raportat la înscrisurile noi prezentate de recurent. În condițiile în care, prima instanță nu a soluționat fondul cauzei reținând, practic, lipsa calității procesuale active a reclamantului T.D., Înalta Curte apreciază că sunt incidente în speță prevederile art. 312, alin. (5) din C. proc. civ., situație în care se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de T.D. împotriva Sentinței nr. 390 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.