ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la 7 aprilie 2009, reclamantele Ș.L. și F.D. au chemat în judecată pe pârâții P.M. Constanța, M. Constanța prin P. și C.L.M. Constanța, precum și în temeiul art. 57 C. proc. civ., pe numiții A.B., B.M., B.D.A. și B.C.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze adresa nr. R 26103 din 4 martie 2009, emisă de P.M. Constanța prin care s-a constatat tardivitatea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Mamaia, lot 2, careu 33 și să fie obligați pârâții să restituie în natură reclamantelor și intervenienților terenul menționat, în suprafață de 425,39 m.p. S-a solicitat ca, în subsidiar, să se dispună obligarea pârâților la acordarea de măsuri reparatorii în compensare sau despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, prin notificarea înregistrată sub nr. 1271/2001, formulată de A.B. în numele tuturor succesibililor autorului comun, P.A., acestea împreună cu intervenienții au solicitat, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Mamaia, lot 2, careu 33. S-a mai precizat că unitatea deținătoare, P.M. Constanța, nu a dat curs notificării menționate, în ciuda corespondenței purtate atât cu reprezentantul A.B. cât și cu reclamantele și, mai mult, prin adresa nr. R 26103 din 4 martie 2009 a constatat tardivitatea cererii de restituire în natură. Prin sentința civilă nr. 996 din 1 iunie 2010, Tribunalul Constanța a admis acțiunea și a anulat adresa nr. R 26103 din 4 martie 2009, emisă de D.A.P.L.

din cadrul Primăriei M. Constanța. Au fost obligați pârâții să restituie în natură reclamantelor și intervenienților imobilul teren în suprafață de 425 m.p., situat în Mamaia, lot 2, careul 33, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantele Ș.L. și F.D. și intervenienții A.B., B.M., B.D.A. și B.C.A. sunt moștenitorii defunctului P.A., fost titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, de la care acesta a fost preluat de stat. Prima instanță a constat că intervenientul A.B. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 231 din 24 iulie 2001 ca mandatar al părților, „în numele tuturor succesibililor defunctului P.A.”.

Din această perspectivă s-a considerat că reclamantele Ș.L. și F.D. au investit, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare P.M. Constanța, cu soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, aspect față de care nu putea fi reținut caracterul tardiv al demersurilor, având ca finalitate soluționarea notificării formulate de către un singur moștenitor, mandatat de ceilalți comoștenitori, spre a obține aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Tribunalul a constatat că adresa nr. R 26103 din 4 martie 2009, prin care s-a constatat tardivitatea cererii de restituire în natură formulată de reclamante, nu poate fi asimilată unei dispoziții motivate, întrucât nu conține motivele de fapt și de drept care o fundamentează.

Tribunalul a mai arătat că defunctul P.A. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Mamaia, lot 2, careu 33, prin cumpărare de la P.M. Constanța, conform adresei nr. 3119 din 18 februarie 1927, prin care i se aduce la cunoștință faptul că i-a fost aprobată cererea de vânzare a lotului 2 din careul 33, de pe plaja Mamaia, condiționat de plata primei rate din preț, în valoare de 6000 lei, coroborat cu recipisa emisă de casieria C. Constanța, din care rezultă primirea sumei. S-a reținut că imobilul a fost preluat în proprietatea statului în mod abuziv, în temeiul dispozițiile conținute în Decretul nr. 111/1951, în baza sentinței civile nr. 1033 din 6 august 1953 pronunțată de fostul Tribunal Popular al Orașului Constanța, ca „bun fără stăpân”.

În aceste condiții, prima instanță a considerat că reclamantele și intervenienții au calitatea de persoane îndreptățite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, art. 3, deoarece sunt moștenitorii fostului proprietar. Având în vedere raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză de expertul P.N., s-a constatat că terenul este liber, nefiind afectat de detalii de sistematizare, astfel că poate fi restituit în natură persoanelor îndreptățite. Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor și constatării numai pentru intervenienți a calității de persoane îndreptățite.

S-a invocat, totodată, faptul că, în considerarea calității de autoritate publică a emitentului adresei, secția civilă a Tribunalului Constanța nu era competentă funcțional să soluționeze acțiunea, ce cădea sub incidența Legii nr. 554/2004. La termenul din 3 noiembrie 2011 intervenienții A.B., P.M., B.D.A. și B.C.A. au formulat un apel incident, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamante și păstrarea dispozițiilor din hotărâre doar cu privire la intervenienți, întrucât acestea (reclamantele) nu au făcut dovada calității de moștenitor după defunctul D.Ș., în calitate de soție și, respectiv, fiică și nici a faptului că au formulat notificare, în nume propriu sau prin mandatar cu procură specială și autentică, prin executorul judecătoresc, la unitatea deținătoare, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a susținut că, pe cale de consecință, acestea nu pot fi repuse în drepturile de succesoare ale defunctului D.Ș., astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și nici nu pot fi considerate persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. (1) din același act normativ. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 305/ c din 22 decembrie 2010, a respins apelurile declarate de pârâți și intervenienți ca nefondate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, prin notificarea nr. 231 din 24 iulie 2001 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc R., intervenientul B.A.

a acționat în calitate de „reprezentant al succesibililor nepoți îndreptățiți ca moștenitori legali ai defunctului A.B.P.”, inserând în cuprinsul solicitării sale o parte distinctă „III clarificarea situației persoanelor îndreptățite a solicita și primi măsuri reparatorii pentru terenul revendicat, de pe plaja Mamaia”, în care a arătat cine sunt proprietarii bunului, genealogia acestora și înscrisurile doveditoare. S-a considerat că lipsa dovedirii mandatului la momentul comunicării notificării nu justifică concluzia că doar intervenienții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în condițiile în care, până la momentul promovării prezentei acțiuni, notificarea nu fusese soluționată.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că, după expedierea notificării, succesoarele lui D.Ș., respectiv reclamantele au depus o documentație completă privind calitatea lor de persoane îndreptățite, adresa fiind înaintată prin poștă la 6 decembrie 2005. De asemenea, la 13 septembrie 2005, acestea au depus o declarație autentică prin care au învederat expres ratificarea notificării făcute, în numele autorului comun, de către A.B., ulterior reclamanta Ș.L. solicitând relații în legătură cu stadiul soluționării cererii. Deși prin adresa nr. 77 815 din 14 iunie 2007, P. Constanța i-a pus în vedere autorului notificării, B.A., să facă dovada împuternicirii sale de a acționa și în numele celorlalți succesibili ai lui P.B.A.

și să precizeze cine sunt persoanele îndreptățite, acesta nu a dat curs solicitării, însă a depus la dosarul administrativ sentința civilă nr. 9736 din 30 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care s-a reținut că însuși intervenientul (B.A.) le-a considerat pe reclamante drept succesoare ale lui P.B.A., din moment ce a solicitat constatarea calității acestora de moștenitoare. Instanța de apel a considerat că, față de dispozițiile art. 1202, 1198 și 1199, raportate la dispozițiile art. 1532 și urm. C. civ., care nu cer forma scrisă ca o condiție ad validitatum s-a făcut dovada mandatului dat intervenientului B.A. care a formulat notificarea în numele tuturor succesorilor fostului proprietar nu numai pentru terenul din Mamaia, ci și pentru alte bunuri preluate de statul comunist de la autorul P.B.A.

În plus față de argumentele expuse, s-a avut în vedere și împrejurarea că nici pentru ceilalți intervenienți B.A. nu a făcut dovada mandatului, deși pentru aceștia nu s-a constatat existența împuternicirii, astfel cum s-a făcut prin apelul incident. Totodată, s-a reținut că intervenienții au lipsit în mod nejustificat de la administrarea interogatoriului propus pentru dovedirea existenței împuternicirii de a depune notificarea, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 225 C. proc. civ. Referitor la cererea de anulare a adresei nr. R 26103 din 4 martie 2009, s-a reținut că prin aceasta unitatea deținătoare și-a exprimat poziția în sensul că solicitarea reclamanților este tardivă, chiar dacă actul nu a întrunit cerințele art. 25 – art. 26 din Legea nr. 10/2001.

S-a considerat că, în virtutea plenitudinii de jurisdicție, în acord cu decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, instanța judecătorească poate cenzura decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care aceasta nu corespunde cerințelor legii, putând dispune, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții P.M. Constanța, M. Constanța prin P. și C.L.M. Constanța, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâții au susținut, într-o primă critică, faptul că, în mod eronat s-a apreciat că reclamantele au formulat în termen notificare în baza Legii nr. 10/2001, un asemenea demers nefiind efectuat decât de către A.B., B.M., B.D.A.

și B.C.A. Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat necompetența funcțională a Secției civile a Tribunalului Constanța în soluționarea unei cereri ce cădea sub incidența Legii nr. 554/2004, întrucât adresa a cărei anulare s-a solicitat nu poate fi asimilată unei dispoziții. În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile invocate de pârâții reclamanți, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat având în vedere considerentele ce succed: Prima critică, vizând reținerea eronată a împrejurării că reclamantele intimate au formulat în termen notificarea conform Legii nr. 10/2001 nu poate fi analizată întrucât nu se circumscrie motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții nu arată în concret în ce constă greșita interpretare și aplicare a legii, criticând modul de apreciere a prezumțiilor, care nu pot crea suport probatoriu pentru susținerile reclamantelor. Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., pct. 11, singurul care permitea cenzurarea greșelilor grave de fapt fiind abrogat. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând necompetența funcțională a secției civile a Tribunalului Constanța în soluționarea cererii este nefondată, raportat la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Instanțele de fond și apel au făcut o corectă calificare a litigiului ce face obiectul judecății, respectiv ca fiind o cerere de restituire a unui imobil trecut abuziv în proprietatea statului, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Din această perspectivă, orice act emis de către autoritatea locală care vizează modalitatea de soluționare a unei astfel de cereri nu poate fi cenzurat decât de instanța competentă potrivit legii speciale (Legea nr. 10/2001), respectiv instanța civilă. Chiar dacă actul în discuție, în speță adresa nr. R 26103 din 4 martie 2009, emisă de P.M. Constanța, a cărei anulare s-a solicitat, nu îmbracă condițiile de formă și denumirea folosite de lege, nu implică o calificare a acestuia ca fiind un act administrativ, a cărui nelegalitate poate fi examinată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel cum rezultă din cuprinsul adresei menționate, aceasta reprezintă, în realitate, un răspuns la solicitarea de restituire a terenului preluat abuziv de stat, chiar dacă nu se intitulează decizie sau dispoziție, conform art. 25 – art. 26 din Legea nr. 10/2001. Prin această adresă, unitatea deținătoare și-a exprimat poziția în sensul că cererea reclamantelor este tardivă, cu motivarea că lipsește procura întocmită de Ș.D. pentru B.A., astfel încât lipsește chiar notificarea și, fiind depășit termenul de 14 februarie 2002, s-a pierdut chiar dreptul de a solicita măsuri reparatorii. Din această adresă rezultă refuzul P.M. Constanța de a se considera învestit cu o notificare a reclamantelor, astfel încât, față de lipsa unui astfel de act, era imposibilă pronunțarea unei dispoziții motivate.

Prin urmare, se va constata că singura cale de a combate răspunsul negativ al primarului la solicitarea restituirii terenului preluat abuziv este cea stabilită din punct de vedere procedural prin Legea nr. 10/2001. Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul pârâților ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâții P.M. Constanța, M. Constanța, prin P. și C.L.M. Constanța împotriva deciziei nr. 305/ C din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori, familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenții la 1200 lei cheltuieli de judecată față de intimatele Ș.L. și F.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.