ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4497/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul Constanța, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de pârâtă cu privire la acordarea pensiei de urmaș, obligarea la emiterea unei noi decizii conforme cu drepturile sale și obligarea pârâtei la plata eventualelor diferențe dintre drepturile efectiv plătite și cele ce se vor stabili, cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția civilă Prin sentința nr. 1870 din 28 martie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Constanța și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația împotriva deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care i s-a stabilit reclamantei o indemnizație de urmaș, exclusiv în baza Legii 189/2000, în cuantum de 108 RON. Calitatea reclamantei, de urmaș al soțului său decedat, P.M.A., precum și dreptul său la plata unei indemnizații lunare, în baza Legii nr. 189/2000, au fost stabilite, respectiv recunoscute, prin hotărârea din 4 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. Prin hotărârea menționată s-a stabilit că drepturile bănești ce se cuvin reclamantei se acordă cu începere din data de 1 martie 2010, fără a se consemna și cuantumul indemnizației, ce este prevăzut expres în cuprinsul O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În vederea executării acestei hotărâri, pârâta a emis decizia din 18 octombrie 2010 prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei, în calitate de beneficiară a Legii nr. 189/2000 o indemnizație lunară de 108 RON. S-a reținut că, indemnizația contestată a fost stabilită prin utilizarea unui formular tipizat, folosit la emiterea deciziilor prin care se stabilesc pensiile de asigurări sociale și care, fără nicio legătură cu drepturile stabilite, face trimitere la Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește termenul de contestare și instanța competentă. Pornind de la mențiunile acestui formular, reclamanta a formulat prezenta contestație, invocând ca temei juridic dispoziții din Legea nr. l9/2000, care în opinia instanței, nu au nicio incidență în cauză.

Întrucât se contestă cuantumul indemnizației care se cuvine reclamantei, în calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în cauză, a reținut Tribunalul că își găsesc aplicabilitatea dispozițiile Legii nr. 189/2000, conform cărora curtea de apel este competentă potrivit Legii contenciosului administrativ. 3. Hotărârea Curții de Apel Constanța-secția contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 198 din 20 iunie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. De asemenea, Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut că la termenul de judecată din 20 iunie 2011 reclamanta a precizat că, prin prezenta acțiune, a înțeles să formuleze contestație împotriva deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța. Față de obiectul acțiunii, anularea deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, decizie prin care pârâta a stabilit, în temeiul Legii nr. 19/2000, cuantumul pensiei de urmaș de pe urma soțului decedat al reclamantei, respectiv P.M.A., Curtea a reținut că în cauză competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța. Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că prin decizia din 1 octombrie 2003 s-a stabilit în favoarea lui P.M.A.

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile prevăzute de lege fiind achitate începând cu data de 1 februarie 2003. În executarea dispozițiilor acestei decizii P.M.A. a primi o indemnizație de 481 RON, conform deciziei și a cuponului de plată existente la dosar. Astfel, a reținut Curtea că procedura prevăzută de Legea nr. 189/2000 a fost epuizată prin emiterea deciziei, necontestată de altfel, de stabilire a calității de beneficiar și a drepturilor cuvenite. Ca urmare a decesului lui P.M.A. a fost emisă, tot în temeiul Legii nr. 189/2000, decizia din 4 octombrie 2010 prin care a fost stabilită calitatea de „urmaș" și s-a dispus achitarea drepturilor cuvenite în favoarea reclamantei P.M.

începând cu 1 martie 2010, decizie care, de asemenea, nu a fost contestată potrivit legii. Ulterior, pârâta a emis în temeiul Legii nr. 19/2000 decizia contestată stabilind cuantumul pensiei cuvenite în calitate de urmaș. În temeiul Legii nr. 189/2000, Comisia constituită pentru stabilirea drepturilor prevăzute de lege nu are în competență și stabilirea cuantumului pensiei și, nici plata drepturilor stabilite. Ori, obiectul prezentei acțiuni nu îl constituie decizia emisă în temeiul art. 7 alin. (3) al Legii nr. 189/2000 prin care s-a stabilit calitatea de beneficiar al legii și data acordării drepturilor, ci decizia emisă în temeiul Legii nr. 19/2000 prin care s-au stabilit drepturile cuvenite reclamantei în calitate de urmaș.

4. Regulatorul de competență Verificând condițiile sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că este „în drept” să hotărască asupra acestuia, potrivit art. 21 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța s-au declarat necompetente să soluționeze aceeași pricină, reglementată de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., iar Înalta Curte este instanța judecătorească ierarhic superioară. Determinante în stabilirea instanței competente material sunt obiectul cererii de chemare în judecată și cauza acesteia. În pricina de față, atât prin acțiunea introductivă, cât și prin precizările formulate în ședința publică de la 20 iunie 2011, la Curtea de Apel Constanța, reclamanta P.M.

a arătat că a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei din data de 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța. Prin această decizie s-a soluționat dosarul de pensionare înregistrat la data de 8 februarie 2010, stabilindu-se în favoarea reclamantei o pensie de urmaș în cuantum de 108 RON, începând cu data de 1 martie 2010. Reclamanta contestă cuantumul pensiei, invocând dispozițiile art. 71 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora ar avea dreptul la 50% din drepturile de pensie ale soțului decedat, beneficiar al Legii nr. 189/2000, care încasa în baza acestui act normativ suma de 481 RON lunar.

Ca urmare, după cum bine a punctat judecătorul de la Curtea de apel, în litigiul de față nu se formulează o contestație împotriva deciziei din 1 octombrie 2003 emise de Casa Județeană de Pensii Constanța în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000 prin care soțului predecedat al reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiar al acestei reglementări și nici împotriva hotărârii din 4 octombrie 2010 prin care același emitent i-a recunoscut reclamantei în baza Legii nr. 189/2000 calitatea de „urmaș” al soțului P.M.A. Dimpotrivă, prevalându-se de aceste acte administrative care nu au fost contestate potrivit Legii nr. 554/2004 și, deci, sunt definitive în sistemul căilor administrative de atac, reclamanta afirmă că drepturile de pensie ce i-au fost stabilite în baza Legii nr. 19/2000 ar fi fost nelegal calculate.

În acest cadrul procesual, competența materială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la data înregistrării acțiunii, tribunalului ca instanță de asigurări sociale, respectiv Tribunalul Constanța, secția de asigurări sociale și litigii de muncă, instanță în favoarea căreia se va stabili competența.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.M. și Casa Județeană de Pensii Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția asigurări sociale și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.