ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4497/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de

chemare în judecată introdusă la Tribunalul Constanța, reclamanta P.M. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea

deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de pârâtă cu privire la acordarea pensiei

de urmaș, obligarea la emiterea unei noi decizii conforme cu drepturile sale și

obligarea pârâtei la plata eventualelor diferențe dintre drepturile efectiv

plătite și cele ce se vor stabili, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalului Constanța, secția civilă

Prin sentința nr.

1870 din 28 martie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială a

Tribunalului Constanța și a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această

hotărâre Tribunalul a reținut că

obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie

contestația împotriva deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de

Pensii Constanța, prin care i s-a stabilit reclamantei o indemnizație de urmaș,

exclusiv în baza Legii 189/2000, în cuantum de 108 RON.

Calitatea reclamantei,

de urmaș al soțului său decedat, P.M.A., precum și dreptul său la plata unei indemnizații

lunare, în baza Legii nr. 189/2000, au fost stabilite, respectiv recunoscute, prin

hotărârea din 4 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000.

Prin hotărârea menționată

s-a stabilit că drepturile bănești ce se cuvin reclamantei se acordă cu începere

din data de 1 martie 2010, fără a se consemna și cuantumul indemnizației, ce este

prevăzut expres în cuprinsul O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În vederea executării

acestei hotărâri, pârâta a emis decizia din 18 octombrie 2010 prin care s-a stabilit

în favoarea reclamantei, în calitate de beneficiară a Legii nr. 189/2000 o indemnizație

lunară de 108 RON.

S-a reținut că, indemnizația

contestată a fost stabilită prin utilizarea unui formular tipizat, folosit la emiterea

deciziilor prin care se stabilesc pensiile de asigurări sociale și care, fără nicio

legătură cu drepturile stabilite, face trimitere la Legea nr. 19/2000, în ceea ce

privește termenul de contestare și instanța competentă.

Pornind de la mențiunile

acestui formular, reclamanta a formulat prezenta contestație, invocând ca temei

juridic dispoziții din Legea nr. l9/2000, care în opinia instanței, nu au nicio

incidență în cauză.

Întrucât se contestă cuantumul

indemnizației care se cuvine reclamantei, în calitatea sa de beneficiar al Legii

nr. 189/2000, în cauză, a reținut Tribunalul că își găsesc aplicabilitatea dispozițiile

Legii nr. 189/2000, conform cărora curtea de apel este competentă potrivit Legii

contenciosului administrativ.

Apel Constanța-secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 198

din 20 iunie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel

Constanța și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

Constanța.

De asemenea, Curtea a

constatat ivit un conflict negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea de Apel a reținut că la termenul de judecată din 20 iunie 2011 reclamanta

a precizat că, prin prezenta acțiune, a înțeles să formuleze contestație împotriva

deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța.

Față de obiectul acțiunii,

anularea deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța,

decizie prin care pârâta a stabilit, în temeiul Legii nr. 19/2000, cuantumul pensiei

de urmaș de pe urma soțului decedat al reclamantei, respectiv P.M.A., Curtea a reținut

că în cauză competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța.

Din înscrisurile depuse

la dosar, a rezultat că prin decizia din 1 octombrie 2003 s-a stabilit în favoarea

lui P.M.A. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile prevăzute de

lege fiind achitate începând cu data de 1 februarie 2003. În executarea dispozițiilor

acestei decizii P.M.A. a primi o indemnizație de 481 RON, conform deciziei și a

cuponului de plată existente la dosar.

Astfel, a reținut Curtea

că procedura prevăzută de Legea nr. 189/2000 a fost epuizată prin emiterea deciziei,

necontestată de altfel, de stabilire a calității de beneficiar și a drepturilor

cuvenite.

Ca urmare a decesului

lui P.M.A. a fost emisă, tot în temeiul Legii nr. 189/2000, decizia din 4 octombrie

2010 prin care a fost stabilită calitatea de „urmaș" și s-a dispus achitarea

drepturilor cuvenite în favoarea reclamantei P.M. începând cu 1 martie 2010, decizie

care, de asemenea, nu a fost contestată potrivit legii.

Ulterior, pârâta a emis

în temeiul Legii nr. 19/2000 decizia contestată stabilind cuantumul pensiei cuvenite

în calitate de urmaș.

În temeiul Legii nr. 189/2000,

Comisia constituită pentru stabilirea drepturilor prevăzute de lege nu are în competență

și stabilirea cuantumului pensiei și, nici plata drepturilor stabilite.

Ori, obiectul prezentei

acțiuni nu îl constituie decizia emisă în temeiul art. 7 alin. (3) al Legii nr.

189/2000 prin care s-a stabilit calitatea de beneficiar al legii și data acordării

drepturilor, ci decizia emisă în temeiul Legii nr. 19/2000 prin care s-au stabilit

drepturile cuvenite reclamantei în calitate de urmaș.

Verificând condițiile

sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că este

„în drept” să hotărască asupra acestuia, potrivit art. 21 C. proc. civ., întrucât

Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța s-au declarat necompetente să soluționeze

aceeași pricină, reglementată de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., iar Înalta Curte

este instanța judecătorească ierarhic superioară.

Determinante în stabilirea

instanței competente material sunt obiectul cererii de chemare în judecată și cauza

acesteia. În pricina de față, atât prin acțiunea introductivă, cât și prin precizările

formulate în ședința publică de la 20 iunie 2011, la Curtea de Apel Constanța, reclamanta

P.M. a arătat că a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei din data

de 18 octombrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța.

Prin această decizie s-a

soluționat dosarul de pensionare înregistrat la data de 8 februarie 2010, stabilindu-se

în favoarea reclamantei o pensie de urmaș în cuantum de 108 RON, începând cu data

de 1 martie 2010. Reclamanta contestă cuantumul pensiei, invocând dispozițiile

art. 71 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora ar avea dreptul

la 50% din drepturile de pensie ale soțului decedat, beneficiar al Legii nr. 189/2000,

care încasa în baza acestui act normativ suma de 481 RON lunar.

Ca urmare, după cum bine

a punctat judecătorul de la Curtea de apel, în litigiul de față nu se formulează

o contestație împotriva deciziei din 1 octombrie 2003 emise de Casa Județeană de

Pensii Constanța în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000 prin care soțului

predecedat al reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiar al acestei reglementări

și nici împotriva hotărârii din 4 octombrie 2010 prin care același emitent i-a recunoscut

reclamantei în baza Legii nr. 189/2000 calitatea de „urmaș” al soțului P.M.A.

Dimpotrivă, prevalându-se

de aceste acte administrative care nu au fost contestate potrivit Legii nr. 554/2004

și, deci, sunt definitive în sistemul căilor administrative de atac, reclamanta

afirmă că drepturile de pensie ce i-au fost stabilite în baza Legii nr. 19/2000

ar fi fost nelegal calculate.

În acest cadrul procesual,

competența materială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 87 și 88 din

Legea nr. 19/2000 în vigoare la data înregistrării acțiunii, tribunalului ca instanță

de asigurări sociale, respectiv Tribunalul Constanța, secția de asigurări sociale

și litigii de muncă, instanță în favoarea căreia se va stabili competența.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe P.M. și Casa Județeană de Pensii Constanța în favoarea Tribunalului Constanța,

secția asigurări sociale și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie

2011.