ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată sub nr. 293/36 din 01 martie 2010 pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5165 din 31 august 2005 emisă

de aceasta, prin care s-a respins cererea de persoană strămutată din motive

etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

189/2000 de aprobare a O.G. 105/1999.

În motivarea

contestației reclamanta a arătat că soțul său A.C. s-a născut la data de 20

iunie 1943, în perioada în care părinții săi aveau calitatea de persoane

strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispozițiilor din Tratatul de la

Craiova din anul 1940.

Prin sentința

civilă nr. 165/CA din 5 mai 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația

formulată de reclamanta A.M., a anulat Hotărârea nr. 5165 din 31 august 2005

emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamanta beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 (art. 3 și art. 5) în calitate de

soție supraviețuitoare a defunctului A.C., născut la 20 iunie 1943, începând cu

data de 01 septembrie 2005.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soțul

supraviețuitor al celui decedat din categoria - persoanelor prevăzute la

art. 1, va

beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în

care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o

indemnizație lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit.

Astfel a

reținut Curtea, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din

actul normativ menționat având în vedere că reclamanta, după decesul soțului

său nu s-a recăsătorit, iar pe de altă parte defunctul A.C. a avut calitatea de

persoană strămutată în altă localitate din motive etnice.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o

pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se arată că

beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 06 septembrie

1940-06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. în speța de față,

soțul intimatei fiind născut în anul 1943, apreciază recurenta că nu a dovedit

faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Pe de altă parte,

soțul intimatei nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populație

între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost

obligat să-l schimbe în altă localitate.

Recursul este

nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

In cauză, este

de necontestat și rezultă din dovezile administrate (copie extras din Tabloul

de evacuați, declarațiune, situație de avere imobiliară a locuitorului A.S.) că

soțul reclamantei împreună cu întreaga familie a făcut obiectul schimbului de

populație în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la

Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamanta a fost căsătorită cu numitul

A.C. , născut la data de 20 iunie 1943 în Raionul Istria, Loc. Ceamurlia de

Sus, în perioada de strămutare a părinților săi Adam Stere și Adam Elena din

Loc. Ceairlighiol, Jud.Caliacra, urmare aplicării Tratatului de la Craiova din

anul 1940.

Fiind născut

în perioada de refugiu, 20 iunie 1943, soțul reclamantei a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa.

Potrivit art.

3 din Legea art. 189/2000 soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria

persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei

ordonanțe, de o indemnizație lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior

nu s-a recăsătorit.

Pe cale de

consecință, având în vedere faptul că defunctul A.C. a avut calitatea de

persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, în mod corect Curtea

a reținut incidența dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000 și a procedat

la recunoașterea calității de beneficiar a prevederilor Legii nr. 189/2000 a

reclamantei și, în consecință, i-a acordat acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile

nr. 165/CA din 5 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.