ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 293/36 din 01 martie 2010 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5165 din 31 august 2005 emisă de aceasta, prin care s-a respins cererea de persoană strămutată din motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. 105/1999. În motivarea contestației reclamanta a arătat că soțul său A.C.

s-a născut la data de 20 iunie 1943, în perioada în care părinții săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispozițiilor din Tratatul de la Craiova din anul 1940. Prin sentința civilă nr. 165/CA din 5 mai 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta A.M., a anulat Hotărârea nr. 5165 din 31 august 2005 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 (art. 3 și art. 5) în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.C., născut la 20 iunie 1943, începând cu data de 01 septembrie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria - persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Astfel a reținut Curtea, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din actul normativ menționat având în vedere că reclamanta, după decesul soțului său nu s-a recăsătorit, iar pe de altă parte defunctul A.C. a avut calitatea de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. în speța de față, soțul intimatei fiind născut în anul 1943, apreciază recurenta că nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, soțul intimatei nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. In cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate (copie extras din Tabloul de evacuați, declarațiune, situație de avere imobiliară a locuitorului A.S.) că soțul reclamantei împreună cu întreaga familie a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamanta a fost căsătorită cu numitul A.C.

, născut la data de 20 iunie 1943 în Raionul Istria, Loc. Ceamurlia de Sus, în perioada de strămutare a părinților săi Adam Stere și Adam Elena din Loc. Ceairlighiol, Jud.Caliacra, urmare aplicării Tratatului de la Craiova din anul 1940. Fiind născut în perioada de refugiu, 20 iunie 1943, soțul reclamantei a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa. Potrivit art. 3 din Legea art. 189/2000 soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că defunctul A.C. a avut calitatea de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, în mod corect Curtea a reținut incidența dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000 și a procedat la recunoașterea calității de beneficiar a prevederilor Legii nr. 189/2000 a reclamantei și, în consecință, i-a acordat acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 165/CA din 5 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.