ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin încheierea din 30 decembrie 2011, în

temeiul art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca

neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul R.G.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța a reținut că inculpatul R.G., alături de coinculpații

C.R., C.E., M.A., M.B., S.O., sunt urmăriți penal pentru infracțiuni de

corupție și de fals intelectual, în contextul în care au acționat notari,

funcționari publici cu demnități în administrația locală, R.G. pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea

nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din

Legea nr. 78/2000, în fapt imputându-i-se că prin intermediul lui M.A., a

pretins suma de 100.000 euro de la denunțătorul P.F., căruia i-a lăsat să

înțeleagă că are influență asupra numitei G.R.N., director al O.C.P.I. Ilfov

pentru a o determina să avizeze planul parcelar, întocmit de Comisia Locală de

Fond Funciar a comunei Jilava, județul Ilfov și de a emite, cât mai urgent,

documentele cadastrale pentru toate terenurile denunțătorului.

Inculpatul a fost

arestat preventiv prin încheierea din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 10876/2/2011, mandat de

arestare preventivă, temeiul legal constituindu-l art. 148 lit. f) C. proc.

pen.

La datele

presupuselor fapte penale, inculpatul era vicepreședinte al Consiliului Județean

Ilfov.

La termenul de

judecată 29 decembrie 2011, instanța a admis, în principiu, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ea îndeplinind

condițiile de formă cerute de dispozițiile art. 160

6

alin. (2) C.

proc. pen. dar și pe cea prevăzută de art. 160

2

alin. (1) același

cod.

Examinând pe fond

cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că

inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea loc de muncă, era

funcționar public, dar având în vedere natura infracțiunilor presupus a fi fost

săvârșite, calitățile ocupaționale ale sale cât și ale coinculpaților, sumele

mari de bani pretinse, lăsarea sa în stare de libertate la momentul urmăririi

penale incipiente, nu este justificată, riscul zădărnicirii aflării adevărului

neputând fi eliminat.

Împotriva încheierii,

inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele căii de atac fiind

detaliate în prezenta.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Liberarea provizorie

presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea preventivă,

dar instanța care examinează are latitudinea de a aprecia că prelungirea stării

de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva

respectării anumitor condiții.

Analizând, în

condițiile prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen., cererea, instanța,

examinând toate datele cauzei de la urmărirea penală, a constatat că este

netemeinică, la momentul formulării ei existând motive pertinente că lăsarea în

libertate a inculpatului este de natură a zădărnici aflarea adevărului și buna

desfășurare a fazei procesuale în care el se află, odată ce contextul

indiciilor săvârșirii faptelor vizează notari publici, un primar (coinculpatul

M.A., primar al comunei Jilava), alți funcționari ai administrațiilor sau

serviciilor adiacente locale ale județului Ilfov și calitatea sa, aceea de vice-președinte

al Consiliului Județean Ilfov. Ca atare, presupusele fapte săvârșite și

contextul faptic al cauzei justifică aprecierea că lăsarea în libertate a

inculpatului constituie pericol că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului.

Pentru considerentele

expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va

fi respins ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva încheierii din 30

decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 11022/2/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 03 ianuarie 2012.