ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din 30 decembrie 2011, în temeiul art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R.G. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că inculpatul R.G., alături de coinculpații C.R., C.E., M.A., M.B., S.O., sunt urmăriți penal pentru infracțiuni de corupție și de fals intelectual, în contextul în care au acționat notari, funcționari publici cu demnități în administrația locală, R.G. pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.

și pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în fapt imputându-i-se că prin intermediul lui M.A., a pretins suma de 100.000 euro de la denunțătorul P.F., căruia i-a lăsat să înțeleagă că are influență asupra numitei G.R.N., director al O.C.P.I. Ilfov pentru a o determina să avizeze planul parcelar, întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Jilava, județul Ilfov și de a emite, cât mai urgent, documentele cadastrale pentru toate terenurile denunțătorului. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 10876/2/2011, mandat de arestare preventivă, temeiul legal constituindu-l art. 148 lit. f) C. proc.

pen. La datele presupuselor fapte penale, inculpatul era vicepreședinte al Consiliului Județean Ilfov. La termenul de judecată 29 decembrie 2011, instanța a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ea îndeplinind condițiile de formă cerute de dispozițiile art. 160 6 alin. (2) C. proc. pen. dar și pe cea prevăzută de art. 160 2 alin. (1) același cod. Examinând pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea loc de muncă, era funcționar public, dar având în vedere natura infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite, calitățile ocupaționale ale sale cât și ale coinculpaților, sumele mari de bani pretinse, lăsarea sa în stare de libertate la momentul urmăririi penale incipiente, nu este justificată, riscul zădărnicirii aflării adevărului neputând fi eliminat.

Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele căii de atac fiind detaliate în prezenta. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea preventivă, dar instanța care examinează are latitudinea de a aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Analizând, în condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc.

pen., cererea, instanța, examinând toate datele cauzei de la urmărirea penală, a constatat că este netemeinică, la momentul formulării ei existând motive pertinente că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură a zădărnici aflarea adevărului și buna desfășurare a fazei procesuale în care el se află, odată ce contextul indiciilor săvârșirii faptelor vizează notari publici, un primar (coinculpatul M.A., primar al comunei Jilava), alți funcționari ai administrațiilor sau serviciilor adiacente locale ale județului Ilfov și calitatea sa, aceea de vice-președinte al Consiliului Județean Ilfov. Ca atare, presupusele fapte săvârșite și contextul faptic al cauzei justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului constituie pericol că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Pentru considerentele expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva încheierii din 30 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 11022/2/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 03 ianuarie 2012.