ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 390/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 14/ A din 7 februarie

2011 Curtea de Apel Galați a respins, ca tardiv formulată, cererea formulată de

intervenientul D.P., de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 265/ A

din 14 octombrie 2010 pronunțată de aceeași instanță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a constatat că, potrivit cererii promovate, petentul D.P. a

solicitat îndreptarea deciziei menționate în sensul de a se dispune ca terenul

ce a făcut obiect al litigiului să fie restituit nu doar moștenitoarei

reclamantei, ci și lui, în calitate de intervenient.

S-a reținut că prin

decizia nr. 265/ A din 14 octombrie 2010 a fost admis apelul pârâtei SC D. SA

și schimbată sentința de primă instanță, prin admiterea, în parte, a acțiunii

și obligarea pârâtei la restituirea către numita V.E.C., ca moștenitoare a

reclamantei C.M., a suprafeței de 1.928 mp, teren identificat conform

expertizei.

S-a constatat că

într-adevăr, față de modalitatea de soluționare a apelului, instanța nu s-a mai

pronunțat în niciun fel asupra cererilor de intervenție formulate în cauză,

ceea ce ar atrage incidența art. 281

2

C. proc. civ.

Potrivit textului

procedural menționat, se poate solicita însă, completarea hotărârii în același

termen în care poate fi exercitată calea de atac.

Cum în speță,

hotărârea a fost comunicată la 22 noiembrie 2010, rezultă că cererea de

completare putea fi formulată până cel târziu la data de 8 decembrie 2010,

astfel încât înregistrarea acesteia la 20 ianuarie 2011 s-a realizat în afara

termenului procedural, consecința fiind aceea a constatării tardivității ei.

Împotriva deciziei

date în soluționarea cererii de completare a dispozitivului au declarat recurs

intervenienții H.E., D.S., G.E., S.C.

Într-o dezvoltare,

nesistematizată, a motivelor de recurs, au fost prezentate împrejurările de

fapt deduse judecății, vizând situația proprietății înainte de exproprierea

care a avut loc în 1952, transmiterea notificării în anul 2001, demersurile

efectuate ulterior și până în anul 2006 când, din cauza tergiversărilor în

recuperarea proprietății a fost promovată acțiune în justiție.

Cu privire la

hotărârea care a constituit obiect al solicitării de completare a

dispozitivului, s-a arătat că recurenții nu au fost informați de avocat că

aceasta este incompletă, având convingerea, eronată, că mențiunea privind

“menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței” se referă la drepturile lor de

proprietari.

Analizând aspectele

deduse judecății, Înalta Curte constată că, acestea nu sunt susceptibile de

încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru a face posibil

exercitarea controlului de legalitate.

Astfel, ignorând

specificul căii de atac a recursului, care permite doar o cenzură pe aspecte de

drept ale pricinii, intervenienții-recurenți, prezintă situații de fapt care,

în absența unei devoluări a fondului (interzisă instanței de recurs), nu

prezintă nici o relevanță juridică.

De asemenea,

recurenții se limitează la a se prevala de ignoranța în cunoașterea legilor și

înțelegerea conținutului dispozitivului hotărârii, susținând că nu au realizat

aspectul nefavorabil lor, al deciziei pronunțate în apel.

Nici o critică nu

este formulată însă și nu este îndreptată împotriva soluției date cererii de

completare a dispozitivului, care a vizat un aspect de ordin procedural, legat

de termenul înăuntrul căruia a fost formulată această solicitare.

Astfel, recurenții nu

indică niciun argument pentru care ar trebui considerată nelegală soluția

instanței care, în aplicarea dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.,

raportându-se la data comunicării deciziei și la cea a înregistrării cererii, a

constatat depășirea termenului procedural și ca atare, tardivitatea cererii.

În aceste condiții,

recurenții nu au respectat exigențele art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., privind indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, ceea ce atrage sancțiunea nulității prevăzută de

același text procedural anterior menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de intervenienții S.T.C., H.T.E., D.T.S., D.T.P. și G.T.E. împotriva

deciziilor nr. 14/ A din 7 februarie 2011 și nr. 24/ A din 15 februarie 2011

ale Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.