ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 390/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 14/ A din 7 februarie 2011 Curtea de Apel Galați a respins, ca tardiv formulată, cererea formulată de intervenientul D.P., de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 265/ A din 14 octombrie 2010 pronunțată de aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, potrivit cererii promovate, petentul D.P. a solicitat îndreptarea deciziei menționate în sensul de a se dispune ca terenul ce a făcut obiect al litigiului să fie restituit nu doar moștenitoarei reclamantei, ci și lui, în calitate de intervenient. S-a reținut că prin decizia nr. 265/ A din 14 octombrie 2010 a fost admis apelul pârâtei SC D. SA și schimbată sentința de primă instanță, prin admiterea, în parte, a acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea către numita V.E.C., ca moștenitoare a reclamantei C.M., a suprafeței de 1.928 mp, teren identificat conform expertizei.

S-a constatat că într-adevăr, față de modalitatea de soluționare a apelului, instanța nu s-a mai pronunțat în niciun fel asupra cererilor de intervenție formulate în cauză, ceea ce ar atrage incidența art. 281 2 C. proc. civ. Potrivit textului procedural menționat, se poate solicita însă, completarea hotărârii în același termen în care poate fi exercitată calea de atac. Cum în speță, hotărârea a fost comunicată la 22 noiembrie 2010, rezultă că cererea de completare putea fi formulată până cel târziu la data de 8 decembrie 2010, astfel încât înregistrarea acesteia la 20 ianuarie 2011 s-a realizat în afara termenului procedural, consecința fiind aceea a constatării tardivității ei. Împotriva deciziei date în soluționarea cererii de completare a dispozitivului au declarat recurs intervenienții H.E., D.S., G.E., S.C.

Într-o dezvoltare, nesistematizată, a motivelor de recurs, au fost prezentate împrejurările de fapt deduse judecății, vizând situația proprietății înainte de exproprierea care a avut loc în 1952, transmiterea notificării în anul 2001, demersurile efectuate ulterior și până în anul 2006 când, din cauza tergiversărilor în recuperarea proprietății a fost promovată acțiune în justiție. Cu privire la hotărârea care a constituit obiect al solicitării de completare a dispozitivului, s-a arătat că recurenții nu au fost informați de avocat că aceasta este incompletă, având convingerea, eronată, că mențiunea privind “menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței” se referă la drepturile lor de proprietari.

Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată că, acestea nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru a face posibil exercitarea controlului de legalitate. Astfel, ignorând specificul căii de atac a recursului, care permite doar o cenzură pe aspecte de drept ale pricinii, intervenienții-recurenți, prezintă situații de fapt care, în absența unei devoluări a fondului (interzisă instanței de recurs), nu prezintă nici o relevanță juridică. De asemenea, recurenții se limitează la a se prevala de ignoranța în cunoașterea legilor și înțelegerea conținutului dispozitivului hotărârii, susținând că nu au realizat aspectul nefavorabil lor, al deciziei pronunțate în apel.

Nici o critică nu este formulată însă și nu este îndreptată împotriva soluției date cererii de completare a dispozitivului, care a vizat un aspect de ordin procedural, legat de termenul înăuntrul căruia a fost formulată această solicitare. Astfel, recurenții nu indică niciun argument pentru care ar trebui considerată nelegală soluția instanței care, în aplicarea dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., raportându-se la data comunicării deciziei și la cea a înregistrării cererii, a constatat depășirea termenului procedural și ca atare, tardivitatea cererii. În aceste condiții, recurenții nu au respectat exigențele art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., privind indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ceea ce atrage sancțiunea nulității prevăzută de același text procedural anterior menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de intervenienții S.T.C., H.T.E., D.T.S., D.T.P. și G.T.E. împotriva deciziilor nr. 14/ A din 7 februarie 2011 și nr. 24/ A din 15 februarie 2011 ale Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.