ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7769/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 10 februarie 2010, reclamantele A.C. și B.I. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în vara anului 1951 împreună cu mama acestora și bunicii li s-au stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea Dîlga Nouă - Călmățui. Prin Sentința civilă nr. 243 din 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A.C. și B.I.

împotriva pârâtului Statul Român, fiind obligat acesta din urmă la plata sumei de 55.000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune morale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că în vara anului 1951, împreună cu întreaga familie, intimații au fost ridicați de la domiciliul lor și dislocați în localitatea Dîlga Nouă - Călmățui. S-a mai reținut că pe perioada dislocării, au locuit în bordeie săpate în pământ până și-au construit case din chirpici, au fost lipsiți de apă, hrană, asistență socială. S-a apreciat că, în baza Hotărârilor nr. 880 din 4 iunie 1991 și nr. 881 din 4 iunie 1991 ale Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, reclamantele au beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor de 500.000 euro, pentru fiecare reclamantă, suma este excesiv de mare, astfel că, acțiunea a fost admisă în parte. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A.C. și B.I., precum și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți. Reclamantele au criticat sentința doar sub aspectul cuantumului daunelor morale pe care le consideră ca fiind prea mici în raport cu suferințele îndurate de aceștia, dar și de practica instanțelor. Prin apelul declarat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice critică hotărârea ca nelegală și netemeinică întrucât Legea nr. 221/2009, conferă dreptul la daune morale numai persoanelor care au fost condamnate politic nu și celor față de care s-a luat măsura administrativă a strămutării, cum este cazul de față.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 396 din 17 noiembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantele A.C. și B.I., a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, a schimbat în tot Sentința civilă nr. 243 din 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanți. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a), din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 septembrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

din 15.11.2010, astfel că instanța trebuia să aibă în vedere că, potrivit art. 147 din Constituție, o normă de drept își încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în M. Of. Deși, la data soluționării apelurilor de față termenul de 45 de zile prevăzut de textul constituțional a expirat, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, împrejurarea echivalând cu inexistența normei juridice. Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a fost publicată în M. Of., partea 5, la data de 15 noiembrie 2010, astfel că începând cu această dată nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale, putând fi acordate doar despăgubiri în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 221/2009.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta A.C. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate: Instanța de apel a apreciat greșit temeiul juridic invocat prin acțiune, în sensul că a considerat ca fiind inaplicabile, în speță, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Interpretarea este greșită și pentru că a creat premisele unui abuz procedural, întrucât în situația în care actul normativ declarat neconstituțional este pus de acord de către puterea legislativă cu prevederile Constituției, pot exista soluții chiar mai favorabile. Chiar și în lipsa unui act normativ care să reglementeze acordarea daunelor morale, instanța era obligată să analizeze cererea prin prisma art. 998 C. civ.

În considerarea celor expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A.C. urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție și ale art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/10992, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, opozabile "erga omnes", inclusiv pentru instanțele judecătorești și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, vor avea efect asupra tuturor cauzelor în curs de judecată, în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă de admitere a acțiunii reclamanților și acordare a despăgubirilor în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.

Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 2360/2010 au fost publicate în M. Of. la data de 15.11.2010 astfel încât, începând cu această dată, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate. În sensul celor de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza 5 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.

În raport cu data publicării deciziilor Curții Constituționale, 15 noiembrie 2010 și data deciziei pronunțate în apel, 17 noiembrie 2010, instanța de apel, în mod corect, a constatat că nu mai există temei juridic pentru acordarea despăgubirilor morale la care erau îndreptățiți reclamanții. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei A.C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.C. împotriva Deciziei civile nr. 396 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.