ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 963/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 963/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 30 ianuarie 2007,

reclamanta SC N. & V. SA a chemat

în

judecată pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE SI

DEZVOLTARE PENTRU

FIZICĂ ȘI INGINERIE NUCLEARĂ HORIA HULUBEI (I.N.C.D.F.I.N. H.H.), solicitând

obligarea acestuia să semneze procesul-verbal de vecinătăți pentru terenul în

suprafața de 29.880 mp.

Prin sentința

civilă nr. 449 din 07 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul

nr. 347/1748/2007 a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și

în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1), lit. a) C. proc. civ., a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția comercială.

Pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub

nr. 17055/3/2007 și prin sentința comercială nr. 11520 din 17 octombrie 2007 a fost

admisă excepția necompetentei materiale, s-a constatat ivit conflict negativ de

competență și s-a înaintat cauza Curții de Apel București, care, prin sentința

comercială nr. 218 din 15 noiembrie 2007, a stabilit că instanța competentă în

soluționarea litigiului este Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Prin sentința

nr. 13747 din 2 decembrie 2009, Tribunalul a soluționat fondul cererii,

respingând acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță, analizând materialul probator

administrat, în raport de dispozițiile art. 1069 și art. 1073 C. civ., a

reținut că reclamanta nu a probat calitatea pârâtului de proprietar al

terenului în litigiu, și că, înscrisurile depuse la dosar atestă calitatea de

administrator a acestuia.

Împotriva hotărârii primei instanțe, a formulat

recurs reclamanta

invocând motivele de nelegalitate circumscrise

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., calea de atac fiind

calificată de instanța ierarhic superioară, ca apel, în temeiul art. 84 C.

proc. civ.

SC N. & V.

SA a solicitat admiterea căii de atac formulate, schimbarea în tot a sentinței

atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului să semneze

procesul-verbal de vecinătăți, motivat de faptul că prima instanța nu a supus

analizei întregul material probator administrat, aplicând greșit dispozițiile

legale incidente, respectiv H.G. nr. 834/1991, Criteriile nr. 2665/1

C/311/1991, cu consecința pronunțării unei soluții greșite.

Prin decizia comercială nr. 418 din 25 octombrie

2010, Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca

nefondat apelul reclamantei reținând că, prin Protocolul încheiat la 23 aprilie

1990,

în conformitate cu dispozițiile H.G.

nr. 119/1990 privind transformarea

Fabricii de Aparatură Nucleară în

întreprinderea de Aparatură Nucleara, actuală SC N. & V. SA, aflată în

subordinea Institutului de Fizică Atomică, pârâtul I.N.C.D.F.I.N. H.H. a predat

activul

si pasivul conform bilanțului

încheiat la 31 martie 1990, menționând lista

fondurilor fixe si a

obiectelor de inventar predate, din înscrisurile depuse la dosar, filele 68 -

73 dosar TB, rezultând că s-a dispus numai cu privire la terenul în suprafață

de 174 mp, aferent clădirilor.

Societatea

reclamantă a fost supusă procesului de privatizare.

Din dosarul de

privatizare fila 16, rezultă referitor la terenuri că, societatea deține în

administrare exclusiv terenul aflat sub clădiri, în suprafața de 6.774,4 mp,

terenul în suprafața de 29.880 mp aflându-se în administrarea I.N.C.D.F.I.N.

H.H.

De asemenea,

din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. IF 2 din 22

martie 1999 (filele 40 - 46 dosar TB), rezultă că obiectul contractului l-au

constituit doar terenurile aferente

construcțiilor,

în art. 7.6 din contract menționându-se că vânzătorul nu

deține

certificat de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Societatea

reclamantă a inițiat demersurile necesare obținerii certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 29.880 mp, deși nu

se afla în administrarea sa.

Din întreaga

corespondență purtată de I.N.C.D.F.I.N. H.H. cu

Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică MECT, Institutul de

Fizica

Atomică a rezultat că terenul în suprafață de 29.880 mp se afla în

administrarea pârâtei I.N.C.D.F.I.N. H.H., reclamantei nefiindu-i

recunoscut un drept de administrare prin nici

unul din actele invocate,

încă de la înființarea sa, în anul 1990.

Astfel, în

adresa nr. 570/1995 (fila 73 dosar TB), prin care IFA solicita sprijinul MECT

în soluționarea cererii reclamantei privind emiterea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate, s-a precizat că terenul se află în administrarea

pârâtului I.N.C.D.F.I.N. H.H.

Prin adresa

nr. 183 din 12 februarie 2007, Autoritatea Națională pentru Cercetare

Științifică a comunicat reclamantei că terenul în litigiu se află în

proprietatea privată a statului, fiind administrată de I.N.C.D.F.I.N. H.H.,

regimul juridic al acestuia intrând sub incidența dispozițiilor art.

5 din Legea 213/1998 și că SC N. & V. SA are

drept

de proprietate numai asupra terenului aflat sub clădiri, conform

contractului de vânzare cumpărare de acțiuni încheiat cu FPS.

S-a mai precizat și faptul că dreptul de

administrare al statului nu

poate fi cedat către o societate comercială

privată, darea în administrare fiind reglementată prin dispozițiile speciale

ale Legii 213/1998, numai către instituții ale statului.

În

considerarea dreptului de administrare, recunoscut prin Protocolul încheiat la

23 aprilie 1990, pârâtul I.N.C.D.F.I.N. H.H., prin adresa

nr. 11560 din 04 decembrie 2006 (fila 10 dosar JC)

a refuzat semnarea procesului

verbal de vecinătate cu privire la

terenurile a căror situație juridică este contestată de reclamantă,

exprimându-și acordul semnării procesului verbal doar în ceea ce privește

terenurile asupra cărora reclamanta deține documente de atestare a dreptului de

proprietate.

În ceea ce

privește adresa nr. 10259 din 26 iunie 2007, emisă de Primăria Măgurele, din

care rezultă că reclamanta s-a înscris în evidențele fiscale cu terenul în

suprafață de 28.813 mp., instanța a reținut că nu valorează titlul de

proprietate și nu certifică nici măcar existența unui drept de administrare.

Mai mult,

recunoscând dreptul de administrare al pârâtului, prin adresa nr. 1205 din 08

decembrie 2006 (fila 11 dosar JC), reclamanta SC N. & V. SA a formulat o

ofertă de cumpărare pentru

terenul în

suprafață de 29.800 mp solicitând aprobarea ofertei de către

Consiliul

de administrație al pârâtului.

Instanța de

apel a mai rezultat că, prin Decizia

nr.

9285 din 27 august 2007, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică

MECT a atestat dreptul de administrare asupra unor imobile și terenuri

în

favoarea I.N.C.D.F.I.N. H.H., inclusiv asupra terenului în litigiu.

Decizia

sus-amintită fost contestată de reclamantă sub aspectul legalității, dar

cererea i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 3549 din 16

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ si fiscal, și menținută prin decizia nr. 3932 din 29 septembrie

2009 pronunțată de I.C.C.J.

In

considerarea celor mai sus expuse, instanța de apel a apreciat că, în mod

corect, instanța de fond a reținut că, nedeținând în administrare terenul în

suprafață de 29.880 mp, reclamanta nu este

îndreptățită

să solicite emiterea certificatului de atestare al dreptului de

proprietate,

și obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de

vecinătăți, refuzul I.N.C.D.F.I.N. H.H., întemeiat pe dreptul de

administrare

recunoscut inclusiv prin decizia 9285 din 27 august 2007,

fiind justificat.

Împotriva

Deciziei comerciale nr. 418 din 25 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 17055./3/2007, a declarat

recurs reclamantă SC N. & V. SA Măgurele, criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

In dezvoltarea

criticii circumscrise punctului 7 al art. 304 din codul mai sus amintit,

recurenta a arătat că, instanța de apel a reținut elemente ale situației de

fapt decurgând din probatoriul administrat în cauză, în mod eronat și

nejudicios, astfel încât a denaturat realitatea

situației juridice a terenurilor în litigiu, cu consecința pronunțării

unei

soluții greșite „bazate pe presupuneri și jumătăți de

analiză."

Întrucât

această critică vizează exclusiv aspecte de netemeinicie

a hotărârii atacate, respectiv de interpretare a

conținutului înscrisurilor

depuse în probatoriu, între care: contractul

de privatizare IF nr. 2 din 22 martie 1999, Decizia ANCS nr. 9285 din 27 august

2007, adresa nr. 570/1995, ea va fi înlăturată de Înalta Curte, în considerarea

faptului că, potrivit dispozițiilor art.

304 C. proc. civ., instanța

de recurs este ținută să examineze cauza,

exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate,

critica invocată neputând face obiectul examinării în faza recursului.

De asemenea,

Înalta Curte reține că, argumentele dezvoltate de

reclamantă în susținerea acestui motiv de recurs, nu se încadrează în

prevederile

impuse de textul legal pe care aceasta s-a întemeiat și că hotărârea instanței

de apel este judicios motivată și nu cuprinde motive contradictorii sau străine

de natura pricinii.

Critica

formulată de SC N. & V. SA, în sensul că instanța de apel a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, conform dispozițiilor art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., este de asemenea nefondată și Înalta Curte urmează să o respingă,

motivat de faptul că, din verificarea considerentelor hotărârii atacate prin

raportare la obiectul acțiunii cu care însăși reclamanta a investit instanța,

situația invocată nu se regăsește în speță.

Astfel,

întrucât SC N. & V. SA a promovat

împotriva

pârâtului INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE ȘI

DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ

ȘI INGINERIE NUCLEARĂ HORIA HULUBEI (I.N.C.D.F.I.N. H.H.), o acțiune în

obligație de a face, prin care a solicitat instanței obligarea acestuia să

semneze procesul-verbal de vecinătăți pentru terenul în suprafața de 29.880 mp,

pentru ca, în baza acestuia, reclamanta să-și poată valorifica ulterior

posibilitatea de a obține titlu de proprietate

pentru terenul pe care sunt

amplasate activele sale, înalta Curte a

apreciat că, în mod corect, instanțele de fond au analizat admisibilitatea

cererii în raport de calitatea în care părțile litigante dețin terenurile în

litigiu, pentru a putea dispune în ce măsură pot semna în mod valabil procesul

verbal de vecinătăți.

Ca atare, nu

se poate susține că instanțele ar fi schimbat natura

ori înțelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecății si nici că

ar fi

interpretat greșit înțelesul acestuia, prin raportare la natura

pricinii.

Totodată,

susținerea recurentei în sensul că, greșeala fundamentală a instanței de apel

ar consta în ignorarea situației juridice a societății reclamante, care fiind

societate privată, în eventualitatea în care ar obține titlu de proprietate

asupra terenurilor, acestea nu ar intra în patrimoniul său gratuit, ci contra

cost sau contra acțiuni cedate în favoarea statului, este lipsită de relevanță,

în considerarea obiectului cererii în raport de care, instanțele nu au fost

investite cu analiza dreptului reclamantei de a dobândi în proprietate

terenurile în litigiu și nici asupra eventualei modalitatăți de a intra în

patrimoniul acesteia, fiind chemate să se pronunțe exclusiv asupra obligației

pârâtului de a semna sau nu procesul verbal de vecinătăți cu pârâtul.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a fost invocat de SC N. & V. SA în

ceea ce privește aplicarea în speță a

dispozițiilor Legii nr. 213/1998, cu

ignorarea prevederilor O.G. nr.

88/2007 ale Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării, precum faptul că O.U.G. nr. 88/1997 a fost modificată prin Legea

nr. 129/2010.

Acest motiv

este nefondat și urmează a fi respins, în considerarea faptului că actele

normative invocate, așa cum le recomandă și titlurile au relevanță în materia

privatizării, prevederilor

lor având

eventual aplicabilitate în aprecierea dreptului reclamantei la emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dar ele nu

sunt

aplicabile în speță, având în vedere obiectul pricinii - obligație de a face.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul reclamantei SC N. & V. SA.

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC N. & V. SA Măgurele împotriva Deciziei

comerciale nr. 418 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 17055./3/2007, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 martie 2011.