ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10182/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10182/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 5563 din 21

noiembrie 2005, reclamanta T.E.L. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA

solicitând instanța ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

restituirea în natură, pentru dreapta posesie și libera folosință a terenului

situat în București, str. Alpinești (fostă Barbu Știrbei), în suprafață de

1516,36 m.p., imobil situat în prezent în str. Împăratul Traian.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că imobilul a fost proprietatea bunicilor săi,

respectiv defuncții P.I.P. și E.P., conform actului de vânzare – cumpărare nr. 5826/1926

prin care au cumpărat de la I.A.R. terenul în suprafață de 1827 m.p. aflat în

comuna suburbană Șerban Vodă, str. Barbu Știrbei, actualmente Alpinești.

Ulterior, o parte din teren,

în suprafață de 310,64 m.p., a fost vândută P.M. București pentru utilitate

publică, respectiv pentru mărirea curții Ș.P. din comuna Șerban Vodă, din

strada Împăratul Traian. S-a mai arătat că imobilul situat în str. Împăratul

Traian compus din teren în suprafață de 3000 m.p. și construcțiile aflate pe

el, a fost atribuit în administrarea Întreprinderii A. În anul 1993, pârâta SC A.

SA a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de

Ministerul Industriilor pentru suprafața de teren de 4495 m.p. ce include și

terenul în suprafață de 1516,38 m.p. care face obiectul cauzei de față. Terenul

este în prezent liber iar notificarea pe care a formulat-o nu a fost

soluționată până în prezent.

Tribunalul București, secția

a IV–a civilă, prin sentința civilă nr. 631 din 12 aprilie 2006, a admis

excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că acțiunea în justiție formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 are un

caracter subsidiar și facultativ neputând fi exercitată decât după epuizarea

procedurii administrative prevăzute de art. 24 din această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta și prin decizia civilă nr. 74 din 6 februarie 2007,

Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a admis apel, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecarea la Tribunalul București, reținând

în esență, că, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, tribunalul a refuzat

soluționarea pe fond a pricinii, fiind încălcate totdeodată și obligația

judecării pricinii.

Pârâta SC A. SA a declarat

recurs împotriva acestei decizii, recurs care, a fost respins prin decizia

civilă nr. 546 din 28 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cauza a fost înregistrată,

la data de 6 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă,

sub nr. 38643/3/2007.

La data de 28 decembrie 2007,

reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare și precizatoare

solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții SC A. SA, M.B. și Ministerul

Economiei și Finanțelor, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să

se constate că suprafața de teren de 1316,16 m.p. situat în București, str.

Alpinești, a fost preluat de S.R. fără titlu de la autorii săi, în principal,

să se dispună obligarea pârâtei SC A. SA să-i restituie în natură, în deplină

proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren sus menționat, iar, în

subsidiar, să se acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, ori despăgubiri.

La data de 3 aprilie 2008, a fost depusă de reclamant, o cerere de chemare în

judecată a altor persoane, respectiv P.S. București, cerere ce a fost respinsă,

ca inadmisibilă, prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2008.

Prin sentința civilă nr. 1438

din 12 septembrie 2008, a fost admisă acțiunea precizată formulată de către

reclamantă. S-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului

situat în București, str. Împăratul Traian, în suprafață de 1480,90 m.p. A fost

obligată pârâta SC A. SA să restituie reclamantei terenul în suprafață de

1488,9 m.p. situat la adresa sus arătată.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că, prin notificarea transmisă pârâtei SC A. SA sub nr. 3053/2001,

reclamanta T.E.L. a solicitat restituirea în natură a imobilului expropriat în

suprafață de aproximativ 1475,54 m.p. situat în București, str. Împăratul

Traian. Notificarea nu a fost soluționată până la data introducerii cererii de

chemare în judecată, pârâta limitându-se la a trimite reclamantei adresa nr. 1005

din 20 decembrie 2001, prin care a invocat dispozițiile art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, și ale art. 12 alin. 4 din HG nr. 614/2001, arătând că este

societate comercială pe acțiuni, privatizată integral din anul 1993, cu titlu

valabil emis în baza Legii nr. 15/1990 și a H.D. nr. 834/1991. Anterior,

reclamanta a notificat și A.P., care a comunicat reclamantei un răspuns prin

adresa nr. 05/3802 din 14 martie 2002 arătând că, notificarea urmează a fi

soluționată de unitatea deținătoare a imobilului. S-a mai reținut de asemenea

că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5826 din 26

februarie 1926, P.I.P. și E.P. au dobândit de la S.A.R., 1827 m.p. teren

formând loturile nr. 59 de 609 m.p.; nr. 61 de 609 m.p. și nr. 63 de 609 m.p.,

situate în comuna Șerban Vodă – Belu, județul Ilfov. Prin actul de vânzare –

cumpărare autentificat sub nr. 14595 din 2 iunie 1943, cumpărătorii P.I.P. și E.P.

au înstrăinat în interes de utilitate publică și anume pentru mărirea Ș.P. din

comuna Șerban Vodă. La data de 18 august 1963 a decedat P.I.P., rămânând ca

unică succesoare A.L.M., în condițiile în care P.E., P.C. și P.D. au renunțat

la succesiune, iar P.C. nu a acceptat succesiunea în termen legal.

După decesul lui P.E. au

rămas ca succesori A.L.M. și P.D., fiecare cu câte o cotă de ½. După

decesul lui P.D., au rămas ca moștenitori P.M. cu o cotă de ¼ și P.E.L. cu

o cotă de ¾. După decesul lui P.M. a rămas ca unic moștenitor P.E.L. De

cota ce revenea moștenitoarei A.L.M., care nu a urmat procedura prevăzută de

lege, din succesiunea defunctei P.E., profită reclamanta T.E.L. fostă P.E.L.

Terenul a trecut în

proprietatea statului fără temei lega, deci intră în categoria bunurilor

preluate în mod exclusiv conform art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001. Ulterior,

prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, s-a constatat că este

în proprietatea exclusivă a SC A. SA o suprafață de teren de 4.495 m.p. care

include și suprafața de teren solicitată de reclamantă. În fapt, o parte din

acest teren, este ocupat de grădinița pentru copii, iar terenul în litigiu este

inclus în incinta grădiniței nr. 261, din str. Împăratul Traian.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel pârâții SC A. SA și Ministerul Economiei și Finanțelor,

arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziției Legii nr. 10/2001,

privitoare la sfera „unităților deținătoare” ce puteau fi obligate la

restituire. SC A. SA este o societate cu capital privat și ca urmare nu are calitatea

de unitate deținătoare și nici de entitate investită cu soluționarea

notificării, astfel că nu poate fi obligată la restituirea în natură a

imobilului supus analizei. Nu s-a avut în vedere că reclamanta nu a respectat

procedura instituită prin art. 26 din Legea nr. 10/2001. Procedura de

restituire instituită de Legea nr. 10/2001, impune parcurgerea unor etape

obligatorii, iar reclamanta nu a cerut anularea deciziei SC A. SA de respingere

a notificării în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, astfel că

cererea este inadmisibilă. Cauza s-a soluționat cu încălcarea dispozițiilor art.

29 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția

a IX-a civilă, prin decizia civilă nr. 77/ A din 14 aprilie 2009, a admis

apelul declarat de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, a schimbat în

parte sentința civilă, în sensul că a respins acțiunea îndreptată împotriva

acestui pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de

calitate procesuală pasivă. S-a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de

apelanta SC A. SA și s-au menținut celelalte dispoziții.

În considerentele deciziei

s-a reținut că raportat la petitul acțiunii prezente, se constată că reclamanta

nu a formulat vreo petiție concretă față de Ministerul Economiei și Finanțelor

privit ca persoană juridică titulară de drepturi și obligații proprii în

raporturile juridice civile. Pretențiile formulate de reclamantă față de statul

român nu justifică participarea în proces, în nume propriu, a Ministerului

Economiei și Finanțelor.

În ceea ce privește apelul

pârâtei SC A. SA s-a reținut că prin raportare la hotărârile judecătorești

anterioare pronunțate în cauză și la Decizia în Interesul Legii nr. XX,

demersul judiciar al reclamantei este unul admisibil, tribunalul fiind

competent să soluționeze în fond pricina. Modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005

art. 29 din Legea nr. 10/2001, în sensul abrogării sintagmei „imobile preluate

cu titlu valabil” a fost constatată neconstituțională prin Decizia nr. 830/2008

a Curții Constituționale. Pârâta SC A. SA are calitatea de unitate deținătoare

a bunului respectiv și cum bunul a fost preluat fără titlu valabil, reclamanta

este îndreptățită la restituirea în natură a bunului.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. SA, invocând incidența dispozițiilor art.

304 pct. 9 și 315 C. proc. civ.

Recurenta critică decizia

sub următoarele aspecte:

- Hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, privitoare la sfera

„unităților deținătoare”, ce puteau fi obligate la restituire. În mod greșit

instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei,

apreciind greșit că este unitate deținătoare a imobilului în litigiu.

- S-au aplicat greșit

prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001. S-a reținut calitatea de unitate

deținătoare doar pentru simplul fapt al deținerii imobilului în litigiu.

Calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, nu este dat doar

de faptul posesiei bunului, ci de calitatea statului sau unității

administrative teritoriale de posesor – proprietar al bunului sau acționar în

cadrul persoanei juridice posesor – proprietar a bunului.

- Hotărârea recurată a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Se susține că în mod

greșit, instanța de apel a apreciat că excepția inadmisibilității nu mai poate

fi primită, întrucât aceasta a fost rezolvată irevocabil de instanță în primul

ciclu procesual.

- În primul ciclu procesual,

instanțele au statuat că nesoluționarea notificării de către entitatea

notificată nu poate constitui un impediment pentru instanțele de judecată de a

soluționa chiar de ceea ce s-a refuzat în baza administrativă. Ca urmare în

primul ciclu procesual, nu s-a pus niciun moment problema analizării și

calificării adresei nr. 1005/2001 ca act emis în procedura administrativă a

Legii nr. 10/2001, ci s-a plecat de la premisa că intimatei – reclamante nu i

s-a soluționat cererea de restituire de entitatea notificată.

- Problema inadmisibilității

pentru necercetarea soluției pe care recurenta a dat-o notificării formulate de

intimata – reclamantă nu a fost discutată în fața instanțelor de judecată.

- Reclamanta deși avea

cunoștință de conținutul deciziei emise de A., nu a contestat-o în instanță, ci

s-a adresat direct instanței cu o cerere având ca obiect constatarea faptului

că terenul în litigiu a fost preluat fără titlu de către S.R. și obligarea A.

la restituirea în natură a terenului sau la acordarea de măsuri reparatorii.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat

următoarele.

Prin acțiunea înregistrată

de reclamantă pe rolul instanțelor, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA

solicitând obligarea pârâtei să restituie în natură terenul în suprafață de

1516,36 m.p., situat în str. Împăratul Traian și aflat în posesia pârâtei.

S-a stabilit, necontestat de

pârâți, că în cauza supusă analizei, terenul a intrat în proprietatea statului

fără titlu valabil și că se află în posesia pârâtei SC A. SA

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, imobilele

preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se restituie în

natură potrivit prezentei legi.

Ca urmare, principiul

instituit de prezenta lege este acela al restituirii în natură a imobilelor

preluate de stat, acordarea de măsuri reparatorii fiind subsidiarul.

Prin art. 29 din aceeași

lege, se reglementează, pentru situația în care imobilul s-ar afla în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate (altele decât cele prevăzute

la art. 21), obligația instituțiilor publice implicate în privatizare de a

stabili măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele care au fost

preluate cu titlu valabil.

Cum, în speța supusă

analizei imobilul a fost preluat fără titlu valabil, reclamanta are calitatea

de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, iar entitatea

deținătoare are obligația de restituire în natură a imobilului.

Pârâta SC A. SA are calitate

procesuală pasivă, în condițiile în care litigiul se poartă asupra unui imobil

teren ce se află în posesia sa.

Contrar celor susținute prin

motivele de recurs recurenta este unitate deținătoare și entitate investită cu

soluționarea notificării și în situația în care are statut de societate

comercială cu capital integral privat, în condițiile în care imobilul în

litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil.

În atare condiții, așa cum

corect s-a reținut, este nerelevantă împrejurarea că nu s-a stabilit

modalitatea legală sau nelegală de privatizare a societății, în condițiile în

care litigiul se poartă asupra unui element activ al societății.

Așadar, dispozițiile Legii nr.

10/2001, modificată, au fost corect interpretate, aplicate și contrar celor

susținute prin motivele de recurs, nu sunt incidente în cauza supusă analizei

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la critica prin

care se solicită să se constate că eronat a fost soluționată excepția

inadmisibilității acțiunii, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 26

din Legea nr. 10/2001, se va concluziona că este nefondată, având în vedere că

problema de drept ce vizează excepția inadmisibilității acțiunii a fost

dezlegată irevocabil prin decizia civilă nr. 5246 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 38132/3/2005, când s-a luat în examinare (în

primul ciclu procesual) recursul declarat chiar de pârâta SC A. SA

Referitor la această

problemă de drept, (excepția inadmisibilității asupra recursului) adusă în fața

instanței supreme chiar de pârâtă, s-a tranșat irevocabil că soluția

tribunalelor de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este greșită, ea echivalând

practic, cu refuzul de a soluționa în fond cauza și că în mod corect curtea de

apel a desființat această soluție.

Or, potrivit art. 315 C.

proc. civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Mai mult, C.E.D.O. a statuat

constant în deciziile pronunțate că unul dintre elementele fundamentale ale

supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care

prevede printre altele, că soluția dată de către instanțe în mod definitiv unui

litigiu să nu mai poată fi supusă unei noi judecăți.

Or, recurentul prin critica

adusă solicită o nouă judecată în ceea ce privește excepția inadmisibilității

acțiunii reclamantului, care așa după cum s-a arătat mai sus a făcut obiectul

judecății în primul ciclu procesual.

A relua judecata și a pune

în dezbatere aceeași problemă de drept, înseamnă încălcarea principiului

securității raporturilor juridice.

Așa fiind, dispoziția art. 315

C. proc. civ., nu au fost încălcate și drept urmare, Înalta Curte, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A. SA București împotriva deciziei nr. 779 din

14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX–a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.