ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta SC H.R. SRL Mureș a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului

Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, pe cale de ordonanță președințială, obligarea

asociatului său P.S.P. să depună cazierul judiciar necesar înscrierii

societății în registrul de operațiuni intracomunitare, iar în caz de refuz

obligarea Inspectoratului de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier

Judiciar, să elibereze o copie de pe cazierul judiciar al pârâtului P.S.P.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, începând cu 1

august 2010, se înființează și se organizează în cadrul Agenției de Administrare

Fiscală, Registrul operatorilor intracomunitari, ce va cuprinde toate

persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile care efectuează

operațiuni intercomunitare, iar în vederea înscrierii societății în acest

registru, persoanele impozabile trebuie să depună la organul fiscal competent o

cerere însoțită de o serie de documente doveditoare, printre care și cazierul

judiciar al asociaților, însă pârâtul P.S.P., în calitate de asociat, refuză să

prezinte acest document.

Reclamanta a indicat

ca temei de drept dispozițiile O.U.G. nr. 24/2010.

Tribunalul Comercial

Mureș, prin Sentința comercială nr. 2511 din 9 iulie 2010, a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în

contradictoriu cu pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului

Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal, reținând că raportul juridic dedus

judecății aparține sferei contenciosului administrativ.

Învestit cu

soluționarea cauzei, prin Sentința nr. 975 din 28 septembrie 2010, Tribunalul

Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența

soluționării cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu

pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier

Judiciar, în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, reținând că obiectul cauzei

nu constă în vătămarea într-un drept recunoscut de lege printr-un act

administrativ sau prin refuzul unei autorități de a soluționa o cerere, ci

într-o obligație de a face, având la bază raporturile de drept comercial

existente între părți.

Totodată, a constat

existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă

să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus

judecății.

de apel

Prin Încheierea nr.

7/CC din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâții P.S.P. și

Inspectoratul de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, în

favoarea Tribunalului Comercial Mureș.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că natura juridică a

raportului dedus judecății nu este aceea a unui raport juridic de drept

administrativ, ci a unuia de drept comercial, astfel că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 2

1

alin. (1) lit. a) din C. proc. civ.,

care reglementează competența instanței în această materie.

în cauză

Împotriva Încheierii

nr. 7 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul P.S.P. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că hotărârea

instanței de fond este dată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 290/2004 precum și a O.G. nr. 54/2010 care

vizează o obligație a contribuabililor persoane juridice și nu a asociațiilor

acestora.

Mai susține

recurentul că prin soluționarea conflictului de competență cu încălcarea Legii

nr. 290/2004, a Legii nr. 554/2001, a Legii nr. 677/2001, respectiv a Legii nr.

182/2002, se dă posibilitatea ingerinței unei instanțe specializate în materie

comercială în privința unui drept constituțional, având posibilitatea de a

impune unui asociat furnizarea documentului solicitat de către societatea

comercială în condițiile în care cerința invocată prin art. 5 din O.G. nr.

54/2010 impunea depunerea acestui document de către societatea comercială și nu

de către asociați.

Consideră recurentul

că prin hotărârea recurată în mod greșit nu s-a dat pricinii un profund și cert

caracter de contencios administrativ, probat și de cererea de chemare în

judecată și de calitatea de autoritate publică a pârâtei Inspectoratul de

Poliție al Județului Mureș.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, pentru următoarele considerente:

În primul rând,

Înalta Curte constată că prin majoritatea criticilor formulate recurentul

vizează fondul raportului juridic dedus judecății și nu natura juridică a

acestuia în raport de care s-a decis asupra instanței competente în cauză.

Astfel, recurentul

susține încălcarea mai multor acte normative care ar putea avea relevanță doar

pe fondul cauzei și asupra cărora urmează a se pronunța instanța competentă cu

soluționarea în fond a acțiunii, respectiv art. 28 alin. (1) din Legea

cazierului judiciar nr. 290/2004, art. 158

2

alin. (4) din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, introdus prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele

măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 677/2001 pentru protecția

persoanelor cu privire la prelucrarea datelor și libera circulație a acestor

date, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

Înalta Curte va

respinge singura critică, care se circumscrie unui veritabil motiv de recurs,

în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și anume cea referitoare la

greșita calificare a naturii comerciale a raportului juridic dedus judecății.

În acest sens, Înalta

Curte constată că acțiunea prin care reclamanta SC H.R. SRL a solicitat

obligarea pârâtului P.S.P. să remită o copie de pe cazierul judiciar personal,

conform art. 158

2

pct. 4 din C. fisc., nu se încadrează în sfera de

aplicare a art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs, ci are ca obiect

o obligație de a face, care își are izvorul în raporturile clasice dintre o

societate comercială și unul dintre asociații săi, ceea ce atrage incidența în

cauză a Legii societăților comerciale nr. 31/1990.

Faptul că în cauză

este chemată în judecată și o autoritate publică, nu este de natură a schimba

natura comercială a raportului juridic dintre recurent și societatea comercială

în raport de care are calitatea de asociat.

În consecință, făcând

o corectă calificare a raportului juridic dedus judecății, în mod just Curtea

de apel Târgu Mureș a stabilit instanța competentă material în cauză prin

raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

În raport cu cele

expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.S.P., împotriva Încheierii nr. 7/CC din 20 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2011.