ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3954/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 139 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul asociat P.S.P. în contradictoriu cu societatea pârâtă SC H.R. SRL, având ca obiect obligarea societății pârâte la înscrierea în registrul asociaților societății a cesiunii unuj nr. de 226 părți sociale transmise cesionarei SC F.G.C. SRL Târgu Mureș prin contractul de cesiune părți sociale încheiat la 30 august 2010 și obligarea aceleiași societăți la convocarea adunării generale a asociaților în vederea aprobării actului societar modificator ca urmare a convenției de cesiune părți sociale încheiat cu cesionara SC F.G.C.

SRL Târgu Mureș la 30 august 2010. Apelul declarat de reclamantul P.S.P. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 75/A/2011 din 21 noiembrie 2011. Împotriva acestei decizii reclamantul P.S.P. a declarat recurs fară a indica motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului recurentul a susținut, în esență, că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 raportat la prevederile art. 9 pct. 1, art. 12 pct. 2, 3 și 6 din actul constitutiv al SC H.R. SRL și a art. 195 alin. (1), art. 203 alin. (1) și art. 73 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 31/1990.

Totodată, recurentul, după o prezentare detaliată a situației de fapt și cu referiri la sentința instanței de fond, a susținut, că deși administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților ori de câte ori este nevoie, o atare adunare a asociaților nu a fost convocată de la data contractului de cesiune în cauză până la pronunțarea sentinței. De asemenea, recurentul a susținut că prima adunare a asociaților care a fost convocată de la data încheierii contractului de cesiune în cauză este cea convocată la data de 4 mai 2011 pentru data de 26 mai 2011. Ori, nici în această convocare a adunării asociaților nu figurează pe ordinea de zi semnarea de către asociați a actului modificator a actului constitutiv privind efectele cesiunii din 27 august 2011. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc.

civ. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1-9. Or, recurentul nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a tăcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Prin criticile invocate în cererea de recurs recurentul, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Indicarea de către recurent a unor dispoziții legale, fără a preciza în ce mod acestea au fost greșit interpretate sau aplicate, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac. În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul P.S.P. împotriva deciziei nr. 75/A/2011 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012.