ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2011

A supra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 528 din 08 noiembrie 2010 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul Z.A.R., la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului Z.A.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului Z.A.R., iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 09 iunie 2010 la zi. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.S. S-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a unei perechi de pantaloni de culoare gri ridicați de la partea vătămată și aflați în prezent în camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Sub numărul 6269/121/2010 a fost înregistrat la Tribunalului Galați, rechizitoriul nr. 233/P/2010 din 23 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.A.R., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în după amiaza zilei de 27 martie 2010 inculpatul Z.A.R. a întreținut raport sexual normal, cu minora M.S., în vârstă de 14 ani prin constrângere și împotriva voinței ei. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru ca în cursul cercetării judecătorești să revină asupra celor declarate anterior pe motiv că declarațiile i-au fost luate prin folosirea de violențe de către organele de urmărire penală.

Astfel, în fața instanței, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi întreținut de bună voie raport sexual cu el, iar plângerea a fost făcută întrucât el nu a avut suma de 1.400 RON, pentru a o plăti părinților fetei, pentru ca aceștia să-și dea acordul în privința căsătoriei lor. Deși inițial partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză, fără să precizeze cuantumul pretențiilor, ulterior, în faza de judecată minora a declarat că dorește să se căsătorească cu inculpatul, cu care a întreținut de bună voie raport sexual atât în ziua de 27 martie 2010, cât și ulterior când acesta s-a întors de la Adjud. În cursul cercetării judecătorești au mai fost audiați și martorii Z.L.

(fila 52), H.E. (fila 53), și R.R. (fila 81) precum si M.C. (fila 51), reprezentantul părții vătămate. Din analiza și coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarea situație de fapt:Inculpatul Z.A.R. are vârsta de 23 ani iar partea vătămată M.S. este minoră și are 14 ani. Cei doi se cunosc de mult timp, astfel că inculpatul Z.A.R. știa că partea vătămată nu are împlinită vârsta de 15 ani. La data de 27 martie 2010, în jurul orelor 15,00, inculpatul s-a întâlnit pe raza comunei Buciumeni cu partea vătămată. Sub pretextul că are de primit niște bani de la o persoană, inculpatul a propus părții vătămate să-l însoțească în zona râului Tecucel. Datorită carențelor de dezvoltare intelectuală, a unei slabe capacități volitive și a imaturității, evidențiate de raportul psihologic depus la dosar, partea vătămată M.S.

a acceptat propunerea inculpatului. Ajunși pe malul râului Tecucel, inculpatul a solicitat părții vătămate să întrețină raporturi sexuale. Partea vătămată a refuzat, spunând inculpatului că este virgină. În aceste împrejurări, inculpatul Z.A.R. a tras-o de păr, a trântit-o la pământ, a dezbrăcat-o de pantaloni și a întreținut cu partea vătămată M.S. un raport sexual normal. Deoarece în timpul actului sexual, partea vătămată a început să țipe, inculpatul i-a pus mâna la gură, pentru a nu fi auziți. După terminarea actului sexual, inculpatul a ejaculat lângă partea vătămată. Inculpatul a spus părții vătămate să se îmbrace și a atenționat-o să nu spună nimic părinților săi. În continuare, fiecare dintre ei s-au deplasat la domiciliu.

Ajunsă acasă, partea vătămată a povestit cele întâmplate tatălui său, martorul M.C. și, împreună cu acesta, s-a deplasat la Postul de Poliție Buciumeni, unde a formulat plângere. Inculpatul a povestit, la rândul său, cele întâmplate mamei sale - martora Z.L. după care a părăsit domiciliul și a plecat în localitatea Adjud. A fost depistat ulterior pe raza municipiului Tecuci, jud. Galați. S-a reținut că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen. și s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare și cercetare la fața locului (filele 3-5 dosar urm. pen.), planșa fotografică fața locului (filele 6-10 dosar urm. pen.), declarațiile părții vătămate M.S.

(filele 11-13 dosar urm. pen.), adresă și raport de constatare medico-legală (filele 14-15 dosar urm. pen.), adrese și raport psihologic (filele 16-18 dosar urm. pen.), copie certificat de naștere (fila 19 dosar urm. pen.), ordonanță și raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică (filele 20-28 dosar urm. pen.), acte stabilire grupă sanguină (filele 29-30 dosar urm. pen.), planșa fotografică parte vătămată M.S. (filele 31-43 dosar urm. pen.), proces-verbal verificare (fila 35 dosar urm. pen.), declarații martor C.V. (filele 36-37 dosar urm. pen.), declarații martor M.C. (filele 38-39 dosar urm. pen.), declarații martor Z.L. (filele 40-41 dosar urm. pen.), proces-verbal de depistare, de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații inculpat Z.A.R.

(filele 42-50 dosar urm. pen.). De asemenea, s-a arătat că săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de viol a rezultat fără echivoc din coroborarea următoarelor elemente de fapt: - inculpatul a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată M.S., aceasta prezentând o deflorare completa ce poate data din 27 martie 2010, iar de la fața locului și de pe pantalonii purtați de partea vătămată la momentul violului au fost ridicate urme de sânge uman cu aceeași grupă sangvină cu cea pe care o are M.S.; - întrucât cele două părți se cunosc de mult timp, inculpatul Z.A.R.

știa că partea vătămată nu avea împlinită vârsta de 15 ani; - inculpatul a constrâns-o pe minoră să întrețină raport sexual și i-a acoperit gură cu mâna pentru a nu mai țipa, aspecte ce au rezultat din declarațiile inițiale ale celor două părți, - descrierea leziunilor prezentate de partea vătămată și posibilul mecanism de producere prezentat de medicul legist sunt conforme cu cele declarate de către partea vătămată și inculpat în cursul urmăririi penale; - partea vătămată a prezentat ulterior simptome ale sindromului post-traumatic; - C.V. și-a văzut fiica plângând și tremurând atunci când a ajuns acasă după ce a fost violată, ocazie cu care a aflat ce i s-a întâmplat acesteia; - partea vătămată a reclamat imediat fapta la poliție, indicând locul în care a fost violată, iar inculpatul a plecat de la domiciliul său, întrucât aflase că fusese reclamat la politie; S-a arătat că în realizarea dezideratului prevăzut de dispozițiile art. 62 C. proc.

pen., aflarea adevărului, prin lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța este obligată să analizeze și rațiunile pentru care părțile și martorii, la peste 6 luni de la incidentul ce a format obiectul dosarului, nu își mai mențin declarațiile date la puțin timp de la comiterea agresiunii și să verifice, în ce măsură argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile.

Având în vedere că legea nu face nici o distincție, în ceea ce privește valoarea probantă, în raport cu faza în care mijloacele de probă au fost administrate, s-a arătat că se impune a fi primite drept concludente și pertinente pentru aflarea adevărului mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, din dispoziția procurorului ori direct de procuror, fază procesuală când împrejurările de fapt au fost relatate cu lux de amănunte, imediat după perceperea acestora și identificarea autorului, când părțile sau rudele acestora nu au avut timp să realizeze o înțelegere frauduloasă și să se înțeleagă cu privire la prețul, pe care ar trebui să-l plătească familia inculpatului pentru fapta acestuia.

S-a arătat că în cazul părții vătămate, slaba capacitate volitivă și imaturitatea acesteia justifică însușirea variantei propuse de către inculpat, precum și încercarea puerilă de a justifica leziunile constatate pe corpul său de către medicul legist. S-a reținut că, deși declarațiile celor două părți și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală sunt contradictorii cu privire la mai multe aspecte, din acestea reiese fără nici un dubiu, motivul pecuniar pentru care acestea și-au schimbat declarațiile. Întrucât actul sexual a avut loc prin constrângere, Tribunalul a arătat că va respinge cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen.

Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedită, instanța a arătat că urmează să-i aplice acestuia o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia în baza disp. art. 72 C. pen., ținând cont de limitele de pedeapsă fixate în art. 197 alin. (1) si alin. (30 C. pen., de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă în fața organelor judiciare. S-a mai arătat că în cauză, nu se justifică aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., lipsa antecedentelor penale fiind avută în vedere de către instanță la aplicarea unei pedepse cu închisoarea reprezentând minimul special al pedepsei principale.

Cu privire la pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercitarea autorității de stat precum și a drepturilor părintești și de a fi tutore sau curator, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), si e C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

S-a arătat că nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele C.E.D.O., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și lrlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Savou și Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Cu privire la acțiunea civilă, formulată de partea vătămată, s-a apreciat că nu se impune obligarea inculpatului la plata vreunei sume către partea vătămate, întrucât poziția procesuală adoptată de către aceasta și reprezentanții săi în fața instanței, justifică concluzia că pretențiile civile au fost satisfăcute de către inculpat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.A.R., criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate. În susținerea apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, având în vedere împrejurarea că relațiile sexuale au avut loc cu consimțământul părții vătămate, care dorea să se căsătorească cu el, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 16/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Instanța de apel a reținut în esență că, împrejurarea că deși partea vătămată a revenit asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale, susținând cu ocazia audierii în fața instanței de fond că a fost de acord să întrețină relații sexuale cu inculpatul, această declarație nu a putut avea drept consecință schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, în infracțiunea de raport sexual cu un minor, cu motivarea că, modificările intervenite în declarațiile părții vătămate nu au fost motivate și argumentate temeinic, nu s-au coroborat cu restul materialului probator, sens în care nu au putut servi la aflarea adevărului, conform art. 75 C. proc.

pen. S-a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că prevederile art. 74 lit. c) C. pen., nu pot fi reținute întrucât așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, modificându-și nejustificat declarația cu ocazia audierii în faza de judecată, acreditând ideea existenței infracțiunii de raport sexual cu un minor, în lipsa oricăror alte probe care să-i susțină această variantă. Împrejurarea că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, nu obligă instanța la reținerea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., întrucât aspectele reglementate de această circumstanță atenuantă intră în contradicție cu restul criteriilor generale de individualizare, stabilite de art. 72 C. pen.

(și care au justificat, stabilirea pedepsei în cuantumul de 10 ani închisoare). S-a apreciat că în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza în condiții optime, doar prin executarea efectivă a pedepsie în cuantumul stabilit de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul Z.A.R., care a criticat-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-au reiterat criticile din apel și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei și reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Examinând decizia reculată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat Z.A.R., cu privire la încadrarea juridică, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o corectă încadrare juridică. Astfel, Înalta Curte, a reținut că în după amiaza zilei de 27 martie 2010, inculpatul Z.A.R. a întreținut raport sexual normal, cu minora M.S., în vârstă de 14 ani prin constrângere și împotriva voinței ei.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru, însă în fața instanței, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi întreținut de bună voie raport sexual cu el, iar plângerea a fost făcută întrucât el, nu a avut suma de 1400 RON, pentru a o plăti părinților fetei, pentru ca aceștia să-și dea acordul în privința căsătoriei lor, faptul că ulterior a avut loc o înțelegere frauduloasă între victimă și inculpat nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice. Astfel, Înalta Curte, reține că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen., faptă ce a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare și cercetare la fața locului (filele 3-5 dosar urm. pen.), planșa fotografică fața locului (filele 6-10 dosar urm. pen.), declarațiile părții vătămate M.S.

(filele 11-13 dosar urm. pen.), adresă și raport de constatare medico-legală (filele 14-15 dosar urm. pen.), adrese și raport psihologic (filele 16-18 dosar urm. pen.), copie certificat de naștere (fila 19 dosar urm. pen.), ordonanță și raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică (filele 20-28 dosar urm. pen.), acte stabilire grupă sanguină (filele 29-30 dosar urm. pen.), planșa fotografică parte vătămată M.S. (filele 31-43 dosar urm. pen.), proces-verbal verificare (fila 35 dosar urm. pen.), declarații martor C.V. (filele 36-37 dosar urm. pen.), declarații martor M.C. (filele 38-39 dosar urm. pen.), declarații martor Z.L. (filele 40-41 dosar urm. pen.), proces-verbal de depistare, de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații inculpat Z.A.R.

(filele 42-50 dosar urm. pen.). Cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante având drept consecința reducerea pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte, a apreciat că și această critică este nefondată, întrucât pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel a fost corect individualizată. Înalta Curte, a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei, cât și a modalității de executare a acesteia.

Așadar, având în vedere gravitatea infracțiunii comisă de inculpat, modalitățile și împrejurările săvârșirii acesteia, urmarea produsă, comportamentul și atitudinea oscilantă a inculpatului, s-a reținut, că pedeapsa de 10 ani închisoare (reprezentând limita minimului special prevăzut de lege) este legală și temeinică, impunându-se reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, modificându-și nejustificat declarația cu ocazia audierii în faza de judecată, acreditând ideea existenței infracțiunii de raport sexual cu un minor chiar și în lipsa oricăror alte probe care să-i susțină această variantă.

Împrejurarea că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, nu obligă instanța la reținerea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., întrucât aspectele reglementate de această circumstanță atenuantă intră în contradicție cu restul criteriilor generale de individualizare, stabilite de art. 72 C. pen. (și care au justificat, stabilirea pedepsei în cuantumul de 10 ani închisoare). Astfel, Înalta Curte, a reținut că pedeapsa de 10 ani închisoare este aptă, să satisfacă scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., neimpunându-se schimbarea încadrării juridice dată faptei și nici reducerea pedepsei aplicată inculpatului.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 16/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 09 iunie 2010 la 13 aprilie 2011. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 16/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.A.R., durata reținerii și arestării preventive de la 09 iunie 2010 la 13 aprilie 2011.' Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2011.