ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

A supra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 528 din

08 noiembrie 2010 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul Z.A.R., la

o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de

art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen.

În baza art. 65

C. pen. s-a aplicat inculpatului Z.A.R. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art.

71 C. pen.

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului Z.A.R.,

iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și arestului preventiv de la 09 iunie 2010 la zi.

În temeiul art.

7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare.

S-a respins

acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.S.

S-a dispus

restituirea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a unei perechi de

pantaloni de culoare gri ridicați de la partea vătămată și aflați în prezent în

camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Sub numărul

6269/121/2010 a fost înregistrat la Tribunalului Galați, rechizitoriul nr. 233/P/2010

din 23 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului Z.A.R., pentru săvârșirea infracțiunii de

viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen.

În actul de

sesizare a instanței s-a reținut că în după amiaza zilei de 27 martie 2010

inculpatul Z.A.R. a întreținut raport sexual normal, cu minora M.S., în vârstă

de 14 ani prin constrângere și împotriva voinței ei. În cursul urmăririi penale

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru ca în cursul cercetării

judecătorești să revină asupra celor declarate anterior pe motiv că

declarațiile i-au fost luate prin folosirea de violențe de către organele de

urmărire penală. Astfel, în fața instanței, inculpatul a încercat să acrediteze

ideea că partea vătămată ar fi întreținut de bună voie raport sexual cu el, iar

plângerea a fost făcută întrucât el nu a avut suma de 1.400 RON, pentru a o

plăti părinților fetei, pentru ca aceștia să-și dea acordul în privința

căsătoriei lor. Deși inițial partea vătămată a arătat că se constituie parte

civilă în cauză, fără să precizeze cuantumul pretențiilor, ulterior, în faza de

judecată minora a declarat că dorește să se căsătorească cu inculpatul, cu care

a întreținut de bună voie raport sexual atât în ziua de 27 martie 2010, cât și

ulterior când acesta s-a întors de la Adjud. În cursul cercetării judecătorești

au mai fost audiați și martorii Z.L. (fila 52), H.E. (fila 53), și R.R. (fila

81) precum si M.C. (fila 51), reprezentantul părții vătămate.

Din analiza

și coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a

constatat următoarea situație de fapt:Inculpatul Z.A.R. are vârsta de 23 ani

iar partea vătămată M.S. este minoră și are 14 ani. Cei doi se cunosc de mult

timp, astfel că inculpatul Z.A.R. știa că partea vătămată nu are împlinită

vârsta de 15 ani.

La data de 27

martie 2010, în jurul orelor 15,00, inculpatul s-a întâlnit pe raza comunei

Buciumeni cu partea vătămată. Sub pretextul că are de primit niște bani de la o

persoană, inculpatul a propus părții vătămate să-l însoțească în zona râului

Tecucel. Datorită carențelor de dezvoltare intelectuală, a unei slabe

capacități volitive și a imaturității, evidențiate de raportul psihologic depus

la dosar, partea vătămată M.S. a acceptat propunerea inculpatului. Ajunși pe

malul râului Tecucel, inculpatul a solicitat părții vătămate să întrețină

raporturi sexuale. Partea vătămată a refuzat, spunând inculpatului că este

virgină.

În aceste

împrejurări, inculpatul Z.A.R. a tras-o de păr, a trântit-o la pământ, a

dezbrăcat-o de pantaloni și a întreținut cu partea vătămată M.S. un raport

sexual normal. Deoarece în timpul actului sexual, partea vătămată a început să

țipe, inculpatul i-a pus mâna la gură, pentru a nu fi auziți. După terminarea

actului sexual, inculpatul a ejaculat lângă partea vătămată. Inculpatul a spus

părții vătămate să se îmbrace și a atenționat-o să nu spună nimic părinților

săi. În continuare, fiecare dintre ei s-au deplasat la domiciliu.

Ajunsă acasă,

partea vătămată a povestit cele întâmplate tatălui său, martorul M.C. și,

împreună cu acesta, s-a deplasat la Postul de Poliție Buciumeni, unde a

formulat plângere. Inculpatul a povestit, la rândul său, cele întâmplate mamei

sale - martora Z.L. după care a părăsit domiciliul și a plecat în localitatea

Adjud. A fost depistat ulterior pe raza municipiului Tecuci, jud. Galați.

S-a reținut

că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei

infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3) C. pen. și s-a

dovedit cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare și cercetare

la fața locului (filele 3-5 dosar urm. pen.), planșa fotografică fața locului

(filele 6-10 dosar urm. pen.), declarațiile părții vătămate M.S. (filele 11-13

dosar urm. pen.), adresă și raport de constatare medico-legală (filele 14-15

dosar urm. pen.), adrese și raport psihologic (filele 16-18 dosar urm. pen.),

copie certificat de naștere (fila 19 dosar urm. pen.), ordonanță și raport de

constatare tehnico-științifică biocriminalistică (filele 20-28 dosar urm.

pen.), acte stabilire grupă sanguină (filele 29-30 dosar urm. pen.), planșa

fotografică parte vătămată M.S. (filele 31-43 dosar urm. pen.), proces-verbal

verificare (fila 35 dosar urm. pen.), declarații martor C.V. (filele 36-37

dosar urm. pen.), declarații martor M.C. (filele 38-39 dosar urm. pen.),

declarații martor Z.L. (filele 40-41 dosar urm. pen.), proces-verbal de

depistare, de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații inculpat Z.A.R. (filele

42-50 dosar urm. pen.).

De asemenea,

s-a arătat că săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de viol a rezultat

fără echivoc din coroborarea următoarelor elemente de fapt:

- inculpatul

a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată M.S., aceasta prezentând o

deflorare completa ce poate data din 27 martie 2010, iar de la fața locului și

de pe pantalonii purtați de partea vătămată la momentul violului au fost

ridicate urme de sânge uman cu aceeași grupă sangvină cu cea pe care o are M.S.;

- întrucât

cele două părți se cunosc de mult timp, inculpatul Z.A.R. știa că partea

vătămată nu avea împlinită vârsta de 15 ani;

- inculpatul

a constrâns-o pe minoră să întrețină raport sexual și i-a acoperit gură cu mâna

pentru a nu mai țipa, aspecte ce au rezultat din declarațiile inițiale ale

celor două părți,

- descrierea

leziunilor prezentate de partea vătămată și posibilul mecanism de producere

prezentat de medicul legist sunt conforme cu cele declarate de către partea

vătămată și inculpat în cursul urmăririi penale;

- partea

vătămată a prezentat ulterior simptome ale sindromului post-traumatic;

- C.V. și-a

văzut fiica plângând și tremurând atunci când a ajuns acasă după ce a fost

violată, ocazie cu care a aflat ce i s-a întâmplat acesteia;

- partea

vătămată a reclamat imediat fapta la poliție, indicând locul în care a fost

violată, iar inculpatul a plecat de la domiciliul său, întrucât aflase că

fusese reclamat la politie;

S-a arătat că

în realizarea dezideratului prevăzut de dispozițiile art. 62 C. proc. pen.,

aflarea adevărului, prin lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța este

obligată să analizeze și rațiunile pentru care părțile și martorii, la peste 6

luni de la incidentul ce a format obiectul dosarului, nu își mai mențin

declarațiile date la puțin timp de la comiterea agresiunii și să verifice, în

ce măsură argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile.

Având în

vedere că legea nu face nici o distincție, în ceea ce privește valoarea

probantă, în raport cu faza în care mijloacele de probă au fost administrate,

s-a arătat că se impune a fi primite drept concludente și pertinente pentru aflarea

adevărului mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, din

dispoziția procurorului ori direct de procuror, fază procesuală când

împrejurările de fapt au fost relatate cu lux de amănunte, imediat după

perceperea acestora și identificarea autorului, când părțile sau rudele

acestora nu au avut timp să realizeze o înțelegere frauduloasă și să se înțeleagă

cu privire la prețul, pe care ar trebui să-l plătească familia inculpatului

pentru fapta acestuia.

S-a arătat că

în cazul părții vătămate, slaba capacitate volitivă și imaturitatea acesteia

justifică însușirea variantei propuse de către inculpat, precum și încercarea

puerilă de a justifica leziunile constatate pe corpul său de către medicul

legist.

S-a reținut

că, deși declarațiile celor două părți și ale martorilor audiați în faza de

urmărire penală sunt contradictorii cu privire la mai multe aspecte, din

acestea reiese fără nici un dubiu, motivul pecuniar pentru care acestea și-au

schimbat declarațiile.

Întrucât

actul sexual a avut loc prin constrângere, Tribunalul a arătat că va respinge

cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de act

sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen.

Săvârșirea

faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedită, instanța a arătat că urmează

să-i aplice acestuia o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia în

baza disp. art. 72 C. pen., ținând cont de limitele de pedeapsă fixate în art. 197

alin. (1) si alin. (30 C. pen., de gradul concret de pericol social al

faptelor, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise, de urmarea

produsă, precum și de persoana și conduita inculpatului, care a avut o

atitudine oscilantă în fața organelor judiciare.

S-a mai

arătat că în cauză, nu se justifică aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., lipsa

antecedentelor penale fiind avută în vedere de către instanță la aplicarea unei

pedepse cu închisoarea reprezentând minimul special al pedepsei principale.

Cu privire la

pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul

circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei

nedemnități în exercitarea drepturilor electorale, a dreptului de a ocupa o

funcție implicând exercitarea autorității de stat precum și a drepturilor

părintești și de a fi tutore sau curator, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b), si e C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora a fost

interzis pe perioada executării pedepsei. S-a arătat că nu va interzice

inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere

exigențele C.E.D.O., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza

Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și lrlandei de Nord, în care

curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Savou și Pîrcălab împotriva

României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale,

acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea

deosebită a acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are

conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune

interzicerea dreptului de a alege.

Cu privire la

acțiunea civilă, formulată de partea vătămată, s-a apreciat că nu se impune

obligarea inculpatului la plata vreunei sume către partea vătămate, întrucât

poziția procesuală adoptată de către aceasta și reprezentanții săi în fața

instanței, justifică concluzia că pretențiile civile au fost satisfăcute de

către inculpat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.A.R., criticând-o pe motive de

netemeinicie și nelegalitate.

În susținerea

apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea

mare, având în vedere împrejurarea că relațiile sexuale au avut loc cu

consimțământul părții vătămate, care dorea să se căsătorească cu el, solicitând

reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a)

și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege.

Apelul a fost

respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 16/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Instanța de

apel a reținut în esență că, împrejurarea că deși partea vătămată a revenit

asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale, susținând cu ocazia

audierii în fața instanței de fond că a fost de acord să întrețină relații

sexuale cu inculpatul, această declarație nu a putut avea drept consecință

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, în

infracțiunea de raport sexual cu un minor, cu motivarea că, modificările

intervenite în declarațiile părții vătămate nu au fost motivate și argumentate

temeinic, nu s-au coroborat cu restul materialului probator, sens în care nu au

putut servi la aflarea adevărului, conform art. 75 C. proc. pen.

S-a apreciat

că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a

inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că prevederile art.

74 lit. c) C. pen., nu pot fi reținute întrucât așa cum s-a arătat mai sus,

inculpatul a avut o atitudine oscilantă, modificându-și nejustificat declarația

cu ocazia audierii în faza de judecată, acreditând ideea existenței

infracțiunii de raport sexual cu un minor, în lipsa oricăror alte probe care

să-i susțină această variantă.

Împrejurarea

că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, nu obligă instanța la

reținerea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., întrucât aspectele reglementate

de această circumstanță atenuantă intră în contradicție cu restul criteriilor

generale de individualizare, stabilite de art. 72 C. pen. (și care au

justificat, stabilirea pedepsei în cuantumul de 10 ani închisoare).

S-a apreciat

că în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., îndreptarea și reeducarea

inculpatului se poate realiza în condiții optime, doar prin executarea efectivă

a pedepsie în cuantumul stabilit de prima instanță.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul Z.A.R., care a

criticat-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

și 14 C. proc. pen.

Prin motivele

de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-au reiterat

criticile din apel și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei

și reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

lit. a) și c) C. pen.

Examinând

decizia reculată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat Z.A.R., cu privire la încadrarea juridică, întrucât din actele și

lucrările dosarului rezultă că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o corectă

încadrare juridică.

Astfel, Înalta

Curte, a reținut că în după amiaza zilei de 27 martie 2010, inculpatul Z.A.R. a

întreținut raport sexual normal, cu minora M.S., în vârstă de 14 ani prin

constrângere și împotriva voinței ei. În cursul urmăririi penale inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei pentru, însă în fața instanței, inculpatul a

încercat să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi întreținut de bună voie

raport sexual cu el, iar plângerea a fost făcută întrucât el, nu a avut suma de

1400 RON, pentru a o plăti părinților fetei, pentru ca aceștia să-și dea

acordul în privința căsătoriei lor, faptul că ulterior a avut loc o înțelegere

frauduloasă între victimă și inculpat nu poate conduce la schimbarea încadrării

juridice.

Astfel, Înalta

Curte, reține că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale unei infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) si alin. (3)

C. pen., faptă ce a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

procese-verbale de sesizare și cercetare la fața locului (filele 3-5 dosar urm.

pen.), planșa fotografică fața locului (filele 6-10 dosar urm. pen.),

declarațiile părții vătămate M.S. (filele 11-13 dosar urm. pen.), adresă și

raport de constatare medico-legală (filele 14-15 dosar urm. pen.), adrese și

raport psihologic (filele 16-18 dosar urm. pen.), copie certificat de naștere

(fila 19 dosar urm. pen.), ordonanță și raport de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică (filele 20-28 dosar urm. pen.), acte

stabilire grupă sanguină (filele 29-30 dosar urm. pen.), planșa fotografică

parte vătămată M.S. (filele 31-43 dosar urm. pen.), proces-verbal verificare

(fila 35 dosar urm. pen.), declarații martor C.V. (filele 36-37 dosar urm.

pen.), declarații martor M.C. (filele 38-39 dosar urm. pen.), declarații martor

Z.L. (filele 40-41 dosar urm. pen.), proces-verbal de depistare, de aducere la

cunoștință a învinuirii și declarații inculpat Z.A.R. (filele 42-50 dosar urm.

pen.).

Cu privire la

reținerea circumstanțelor atenuante având drept consecința reducerea pedepsei

aplicate inculpatului, Înalta Curte, a apreciat că și această critică este

nefondată, întrucât pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel

a fost corect individualizată.

Înalta Curte,

a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei,

cât și a modalității de executare a acesteia.

Așadar, având

în vedere gravitatea infracțiunii comisă de inculpat, modalitățile și

împrejurările săvârșirii acesteia, urmarea produsă, comportamentul și

atitudinea oscilantă a inculpatului, s-a reținut, că pedeapsa de 10 ani

închisoare (reprezentând limita minimului special prevăzut de lege) este legală

și temeinică, impunându-se reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor

atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât, inculpatul a avut o

atitudine oscilantă, modificându-și nejustificat declarația cu ocazia audierii

în faza de judecată, acreditând ideea existenței infracțiunii de raport sexual

cu un minor chiar și în lipsa oricăror alte probe care să-i susțină această

variantă.

Împrejurarea

că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, nu obligă instanța la

reținerea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., întrucât aspectele reglementate

de această circumstanță atenuantă intră în contradicție cu restul criteriilor

generale de individualizare, stabilite de art. 72 C. pen. (și care au

justificat, stabilirea pedepsei în cuantumul de 10 ani închisoare).

Astfel, Înalta

Curte, a reținut că pedeapsa de 10 ani închisoare este aptă, să satisfacă

scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., neimpunându-se

schimbarea încadrării juridice dată faptei și nici reducerea pedepsei aplicată

inculpatului.

Față de

aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva Deciziei

penale nr. 16/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 09 iunie 2010 la 13 aprilie 2011.

Va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 16/

A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.A.R., durata reținerii și arestării

preventive de la 09 iunie 2010 la 13 aprilie 2011.'

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 aprilie 2011.