ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1368/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247 din 07 iunie 2011, Tribunalul Giurgiu, secția penală,

a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul V.F., din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.F. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 23 noiembrie  2010 la zi.

S-a luat act că partea vătămată V.N.M. nu se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de date genetice judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 14 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Giurgiu, a fost înregistrat sub nr. 108/122/2011, rechizitoriul nr. 647/P/2010, privind pe inculpatul V.F., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în noaptea de 19 noiembrie 2010, între orele 02,00 - 03,30, la reședința sa din comuna O., jud. G., prin exercitarea de violențe și prin constrângere, inculpatul, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, a întreținut cu partea vătămată V.N.M.  acte sexuale orale și vaginale.

Prin rezoluția din 22 noiembrie 2010, orele 20,00, confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul V.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin ordonanța din 23 noiembrie 2010, învinuitul V.F. a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin ordonanța nr. 647/P/2010 din 23 noiembrie  2010, acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea nr. 22/UP din 23 noiembrie 2010, pronunțată în ședința din Camera de Consiliu în data de 23 noiembrie  2010 în dosarul nr. 3385/122/2010, Tribunalul Giurgiu a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și a dispus arestarea preventivă a inculpatului V.F. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23 noiembrie 2010, până la data de 21 decembrie 2010 inclusiv.

A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 31/UP/2010.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situație de fapt:

V.M., tatăl părții vătămate, efectua zilnic lucrări gospodărești la domiciliul martorului C.O.D., persoană fizică autorizată, la care se deplasa în mod frecvent și inculpatul V.F., care locuia în apropiere.

V.M. locuiește în satul Comasca, trăiește în concubinaj cu numita B.C. și împreună au patru copii minori, cea mai mare fiind V.N.M., în vârstă de 14 ani și 3 luni.

Pentru că V.M. obișnuia să consume băuturi alcoolice, C.O.D. s-a hotărât ca pentru plata muncii prestate să-i cumpere și să-i transporte la domiciliu lemne de foc pentru încălzirea locuinței.

În ziua de 19 noiembrie 2010, după ce a cumpărat lemne și le-a încărcat într-o remorcă, C.O.D. le-a transportat la domiciliul lui V.M., iar la descărcatul lemnelor din remorcă a fost ajutat, printre alții și de inculpat, ocazie cu care acesta a cunoscut-o pe partea vătămată V.N.M.

La solicitarea inculpatului de a-i permite fiicei sale să-l însoțească în acea seară la discotecă, V.M., care-l considera pe inculpat „o persoană serioasă", i-a promis acestuia că-i va da voie fiicei sale să meargă la discotecă împreună.

De altfel, în discuțiile anterioare dintre inculpat și V.M., acesta îi spunea că vrea să „îi devină ginere". Inculpatul cunoștea vârsta părții vătămate V.N.M., respectiv că aceasta are 14 ani.

În seara zilei de 19 noiembrie 2010, în jurul orelor 20,00, în centrul satului Braniștea, inculpatul s-a întâlnit cu martorii M.C.N. și T.C.A., care intenționau să se deplaseze în acea seară la discoteca din corn. Frățești, cu autoturismul proprietate și care era condus de T.C.A.

La solicitarea inculpatului, cei doi martori au fost de acord să se deplaseze în satul Comasca pentru a o lua la discotecă și pe partea vătămată V.N.M.

În jurul orelor 22

00

, inculpatul și cei doi martori au ajuns la domiciliul părții vătămate unde au purtat discuții cu V.M. și B.C., părinții acesteia, cerându-le permisiunea ca partea vătămată să-l însoțească pe inculpat la discoteca din comuna Frățești.

Inițial, partea vătămată, trezită din somn de părinții săi, a refuzat să meargă în acea seară la discotecă, însă tatăl său V.M. a insistat pe lângă ea să meargă la discotecă împreună cu „F., care este prieten al său", mai ales că acesta l-a asigurat că nu se va întâmpla nimic.

În discuțiile purtate în această perioadă de timp, V.M. l-a atenționat pe inculpat că fiica sa este în vârstă de 14 ani, „că nu a avut nici un prieten", să aibă grijă de ea, să o conducă la domiciliu înainte de miezul nopții. În aceste condiții, partea vătămată a acceptat să-l însoțească pe inculpat la discotecă.

Împreună cu martorii mai sus menționați și cu autoturismul condus de T.C.A., au ajuns la discoteca din comuna Frățești și în jurul orelor 0

00

s-au hotărât să se reîntoarcă la domiciliile lor din comuna Oinacu.

Încă de la plecarea de la discoteca din corn. Frățești, inculpatul i-a cerut martorului T.C.A. ca pe el și pe partea vătămată să-i conducă în satul Braniștea, în apropierea unei locuințe ce a aparținut bunicilor acestuia. În acest imobil inculpatul și-a amenajat o cameră pe care o folosea la diferite intervale de timp.

Ajunși în satul Braniștea, partea vătămată a observat că autoturismul se îndreaptă într-o direcție opusă locuinței sale din satul Comasca și i-a cerut inculpatului să o conducă la domiciliul său pentru că „așa s-a înțeles cu tatăl ei". Inculpatul i-a spus că „nu este de capul ei", astfel că împreună cu partea vătămată au coborât din autoturism în apropierea locuinței pe care o folosea acesta și care aparținuse bunicilor săi.

Martorii T.C.A. și M.C.N., după ce inculpatul a coborât din autoturism, și-au continuat deplasarea spre locuințele lor.

În locuința folosită de inculpat ca reședință temporară, nu mai locuia o altă persoană.

Inculpatul a introdus-o pe partea vătămată într-o cameră prevăzută cu televizor, pat de dormit și alt mobilier; în această încăpere inculpatul a început să-i facă părții vătămate avansuri sexuale (a mângâiat-o, a încercat să o sărute), să-i dea jos obiectele de îmbrăcăminte (pantaloni, tricou); cu toată opoziția acesteia, în acel moment inculpatul a fost apelat telefonic, motiv pentru care a ieșit din cameră pentru a răspunde la telefon. A revenit în camera în care se afla partea vătămată solicitându-i acesteia să se dezbrace pentru că, în caz contrar, îi va tăia hainele de pe ea (inculpatul era înarmat cu un cuțit). Pentru că partea vătămată a refuzat să facă acest lucru, inculpatul a lovit-o cu palma peste față și cu pumnul în umărul drept, solicitându-i acesteia să se dezbrace. De teamă, partea vătămată și-a dat jos bluza, sutienul și pantalonii, rămânând doar în chilot, însă inculpatul a exercitat din nou violență asupra acesteia, solicitându-i să-și dea și chiloții jos de pe ea. După ce s-a dezbrăcat și el, a îmbrâncit partea vătămată pe pat, aceasta a căzut cu fața în jos, iar el s-a urcat peste ea cu genunchii de o parte și de alta a bazinului; întrucât a constatat că partea vătămată încerca să se întoarcă cu fața în sus, inculpatul a lovit-o din nou cu pumnul, cerându-i acesteia „să-și ridice fundul și să-și desfacă picioarele". Pentru că partea vătămată nu coopera, a încercat să o ridice pe aceasta de bazin și să-i introducă penisul în vagin, însă nu a reușit, motiv pentru care a lovit-o din nou pe partea vătămată, a întors-o cu fața în sus, a prins-o de păr și a obligat-o pe aceasta să facă sex oral. După aceasta, în timp ce partea vătămată se afla cu fața în sus, inculpatul a reușit să întrețină cu aceasta un raport sexual, penetrându-i vaginul, după care i-a cerut părții vătămate să stea în șezut pe marginea patului și după ce a prins-o din nou de păr pe aceasta, a făcut din nou sex oral. Folosind și alte „poziții sexuale" inculpatul a mai întreținut cu partea vătămată atât acte sexuale vaginale, cât și orale. Întrucât avea senzații de vomă (așa cum declară) partea vătămată, i-a spus inculpatului că este bolnavă de Sida, astfel că inculpatul a încetat agresiunea sexuală asupra sa.

În jurul orelor 03

30

, a condus-o până în stradă pe partea vătămată, atenționând-o că o va omorî dacă va relata vreunei persoane ce s-a întâmplat.

Partea vătămată a ajuns la domiciliu în jurul orelor 04,00, când familia sa dormea, iar dimineața i-a relatat mamei sale ceea ce s-a întâmplat.

V.M. a aflat de la soția sa cele relatate de partea vătămată astfel că, în data de 20 noiembrie 2010, când s-a deplasat la domiciliul lui C.O.D., martorul l-a observat pe acesta „abătut și supărat". I-a cerut martorului să-i spună unde locuiește V.F. și i-a relatat acestuia că în noaptea respectivă inculpatul „și-a bătut joc de fiica sa".

Martorul C.O.D., auzind cele relatate de V.M., l-a contactat telefonic pe inculpat, cerându-i să vină la domiciliul său pentru a clarifica situația. În discuțiile purtate cu V.M., inculpatul a negat că în acea noapte, prin constrângere, ar fi exercitat acte sexuale orale și vaginale față de V.N.M., dar a doua zi, aflând că V.M. intenționează să depună plângere la poliție, i-a cerut acestuia să nu facă acest lucru pentru că „îi va da un porc de 100 kg. și o sumă de bani".

Pentru că în data de 21 noiembrie 2010, deși s-a deplasat la Postul de Poliție Oinacu, B.C. nu a găsit nici un lucrător de poliție, a depus plângere la poliție în data de 22 noiembrie 2010.

La aceeași dată, după declanșarea cercetărilor în cauză, V.N.M. a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-a constatat că aceasta prezintă următoarele urme de violență: echimoze palid gălbui - violacei subgonian dreapta (3/2 cm. neregulate), subgonian stânga (2/2 cm.), preauricular stânga (2/1 cm.), lombar paravertebral stânga (3/1,5 cm.), pe fața externă a coapsei stângi (2/1 cm.), brațul drept fața anterioară (1/1 cm.). S-a concluzionat că minora V.N.M. prezintă leziuni traumatice corporale care pot data din 20 noiembrie 2010, ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și prin comprimare cu corpuri dure (posibil degete). De asemenea, s-a constatat că V.N.M. prezintă o deflorare completă care poate data din 20 noiembrie 2010 (posibil viol), iar leziunile traumatice corporale descrise mai sus necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale. Nu s-au constatat leziuni traumatice bucale sau anale.

Cu ocazia examinării medico-legale, partea vătămată a predat o pereche de chiloți de bumbac albi, cu frunzulițe roșii și verzi, cu urme ce par a fi de sânge amestecat cu spermă (chiloți purtați de partea vătămată în noaptea agresiunii) și, totodată, de la partea vătămată au fost ridicate pe lamele (folosindu-se tampoane), probe biologice din vagin și din zona bucală pentru determinarea statusului ADN.

Tot cu această ocazie, partea vătămată a fost examinată medico-legal, pentru a se stabili dacă dezvoltarea fizică a acesteia este corespunzătoare vârstei.

Prin raportul medico-legal din 22 noiembrie 2010 s-a concluzionat că, în baza măsurătorilor efectuate, a examenului odontologic și radiologie, minora V.N.M., de sex feminin, la data examinării, are vârsta cronologică de 14 ani și 3 luni (data nașterii sale fiind 29 iulie 1996), prezentând dezvoltare somatică corespunzătoare vârstei biologice de 14 ani și 3 luni.

Audiat fiind în legătură cu infracțiunea pentru care a fost începută urmărirea penală, în declarațiile sale, inculpatul V.F. a negat că în noaptea de 19 noiembrie 2010, la reședința sa, prin constrângere sau amenințare ar fi întreținut acte sexuale orale și vaginale cu partea vătămată V.N.M., menționând că, într-adevăr, în seara zilei de 19 noiembrie 2010, împreună cu martorii T.C.A. și M.C.N., s-au deplasat la domiciliul părții vătămate unde, personal, le-a cerut părinților acesteia să o lase pe partea vătămată să-l însoțească în acea seară la discoteca din Frățești.

A precizat că, împreună cu aceiași martori, după orele 01,00, a revenit în comuna Oinacu, tot cu autoturismul condus de T.C.A. și că a condus-o pe partea vătămată până în dreptul locuinței sale.

S-a reținut că afirmațiile inculpatului sunt nesincere și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Situația de fapt descrisă mai sus a fost stabilită pe baza plângerilor și declarațiilor părții vătămate, rapoartelor medico-legale, raportului de constatare tehnico-științifică de natură biocriminalistică (ADN), proces-verbal și planșa foto de verificare a topografiei locului faptei, declarație parte civilă B.C., declarații martori V.M., M.C.N., T.C.A., C.O.D., coroborate cu declarațiile înv./inc. V.F.

Astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului V.F., care, în noaptea de 19 noiembrie 2010, între orele 02,00 - 03,30, la reședința sa din corn. Oinacu, prin constrângere și exercitare de violențe, a întreținut, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezolutiuni infracționale, acte sexuale orale și vaginale cu partea vătămată V.N.M., în vârstă de 14 ani și 3 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest sens, a fost avută în vedere și Decizia nr. III din 23 mai 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3/2005, în soluționarea unui recurs în interesul legii, care stabilește că „prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracțiunea de viol, prev. în art. 197 C. pen., se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima voința".

În cursul judecății, fiind audiată în fața instanței în prezența mamei sale, partea vătămată a declarat că înțelege să îl ierte pe inculpat pentru fapta comisă considerând că a greșit în tot ce a făcut și a primit de la familia inculpatului suma de 10.000 lei RON drept prejudiciu moral, menținând în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul a declarat în cursul judecății că recunoaște fapta pe care a comis-o, astfel cum este descrisă în rechizitoriu, dar că partea vătămată a fost de acord să întrețină relații sexuale.

A mai precizat că a mai întreținut cu partea vătămată doar raport sexual normal.

Au fost audiații martorii din acte respectiv M.C.N., T.C.A., C.O.D., V.M.

Inculpatul a solicitat proba cu doi martori pentru a face dovada profilului moral al părții vătămate, astfel cum aceasta este cunoscută în comunitatea în care locuiește.

Proba solicitată a fost încuviințată și administrată de către instanță.

În contraprobă, partea vătămată a solicitat audierea a doi martori pe care nu i-a nominalizat și nici nu i-a adus pentru a fi audiați.

Verificându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive, la sesizarea instanței, precum și în cursul judecății, potrivit art. 300

1

și 300

2

C. proc. pen., tribunalul a constatat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen. motivat de faptul că nu a constrâns partea vătămată la comiterea actelor sexuale, totul fiind săvârșit cu acordul acesteia.

Instanța a respins această cerere având în vedere actele de violență comise de inculpat, dar și apărările acestuia, contrazise de materialul probator administrat în cauză, că nu ar fi cunoscut vârsta părții vătămate.

Deși inculpatul a urmărit de la începutul cercetărilor să ascundă adevărul, s-a stabilit din întregul material probator că este pe deplin dovedită vinovăția acestuia, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., partea vătămată având la data săvârșirii faptei vârsta de 14 ani și 3 luni, despre care inculpatul aflase la aceeași dată de la părinții acesteia.

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă corespunzătoare, având în vedere pericolul social al faptei comise, modul concret de săvârșire, dar și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale și a luat măsuri să achite părții vătămate daunele morale solicitate.

Având în vedere poziția procesuală a părții vătămate care a declarat că îl iartă pe inculpat pentru că a greșit, instanța a reținut pentru acesta circumstanțe atenuante prev. de art. 74, 76 lit. a) C. pen. și a coborât sub minim pedeapsa.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.F., fără a arăta în scris motivele de nelegalitate ori netemeinicie pe care se sprijină.

În motivarea orală a apelului, inculpatul V.F., prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale.

Prima critică a vizat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în infracțiunea de relații sexuale cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen.

În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, s-a solicitat coborârea pedepsei sub minimul aplicat de către instanță, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea executării sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen., având în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, fost cadru militar.

Prin decizia penală nr. 278 din 28 octombrie  2011, Curtea de Apel București, secția I penală,

în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul V.F. împotriva sentinței penale nr. 247 din 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

A desființat, în parte, sentința și rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul V.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A menținut starea de arest inculpatului și a dedus prevenția de la 23 noiembrie  2010 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că a fost corect reținută situația de fapt rezultată din coroborarea întregului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă, fără putință de tăgadă, că în noaptea de 19 noiembrie 2010 inculpatul V.F., prin constrângerea părții vătămate V.N.M., a întreținut cu aceasta raporturi sexuale vaginale și orale în locuința sa, cunoscând că partea vătămată este în vârstă de 14 ani și 3 luni.

Raportat la probatoriul administrat, analizat pe larg de către instanța fondului, curtea de apel a constatat că nicio probă nu vine să sprijine apărarea inculpatului în sensul că raporturile sexuale au fost consimțite de partea vătămată, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei.

Referitor la aspectul încadrării juridice corespunzătoare a faptei, s-a constatat, însă, că instanța fondului a apreciat în mod eronat că fapta a fost săvârșită în mod continuat, deși nu a motivat în concret de ce sunt incidente în speță dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că nu este întemeiată critica apelantului-inculpat V.F. referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în condițiile în care prima instanță i-a aplicat o pedeapsă redusă până la limita minimă a textului sancționator, redus ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Referitor la schimbarea modalității de executare a pedepsei, s-a apreciat că dublul scop al pedepsei va putea fi atins numai prin executare efectivă în regim de detenție, întrucât nu există nicio garanție că simpla pronunțare a hotărârii de condamnare este suficientă pentru reeducarea inculpatului și pentru a preveni comiterea pe viitor a altor infracțiuni, ținând seama de atitudinea procesuală a acestuia, de împrejurarea că nu a înțeles gravitatea deosebită a faptei și nu a dat semne că o regretă în mod sincer.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.F., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.

La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2012, recurentul inculpat, prezent în instanță, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat legătura, a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte va lua act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul V.F.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 278 din 28 octombrie  2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.