ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 193/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3941

din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7440/2/2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul persoană transferabilă  G.P. împotriva sentinței penale nr. 325/F

din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. A obligat

recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

hotărâri, condamnatul persoană transferabilă a formulat contestație în anulare,

fără însă a arăta motivele pe care se întemeiază cererea sa.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește

că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i)

1

, cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea

de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se

sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că

în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar,

admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, precum și cererea formulată de contestator, se constată că

acesta nu a invocat nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute

expres și limitativ de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestator.

Totodată, îl va

obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul  G.P. împotriva

deciziei penale nr. 3941 din 5 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7440/2/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

ianuarie 2011.