ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 193/2011

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3941 din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7440/2/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă G.P. împotriva sentinței penale nr. 325/F din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. A obligat recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri, condamnatul persoană transferabilă a formulat contestație în anulare, fără însă a arăta motivele pe care se întemeiază cererea sa.

Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și cererea formulată de contestator, se constată că acesta nu a invocat nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator. Totodată, îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.P. împotriva deciziei penale nr. 3941 din 5 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7440/2/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2011.