ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1803/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 123 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.I.A., împotriva sentinței penale nr. 250/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5666/97/2010. A fost obligat recurentul petent la 50lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel a reținut în fapt următoarele: Prin sentința penală nr. 250/2010 Tribunalul Hunedoara a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a judecătorilor de la Tribunalul Hunedoara, formulată de petentul C.I.A. În temeiul art. 42 C. proc. pen.

a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de către petentul C.I.A., împotriva rezoluțiilor nr. 375/P/2010 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 30 august 2010 și nr. 783/11/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 15 septembrie 2010, în contradictoriu cu făptuitorul S.S., în favoarea Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin rezoluțiile nr. 375/P/2010 date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 30 august 2010 și nr. 783/11/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 15 septembrie 2010 atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.S.

- agent de poliție - pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., infracțiunile cu privire la care s-a formulat plângerea penală neavând vreo legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului. Făptuitorul S.S. nu are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare (f. 22). Faptele pentru care petentul C.I.A. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului S.S. nu atrag competența Tribunalului Hunedoara, competența aparținând Judecătoriei Petroșani, astfel că s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea acestei instanțe.

În ce privește cererea de recuzare trimisă de petent prin fax s- a arătat că aceasta nu indică numele persoanei recuzate și nici motivele recuzării, astfel că această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul disp. art. 51 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul formulând susțineri de fond în ce privește plângerea formulată. Prin decizia penală 123 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.I.A. împotriva sentinței penale nr. 250/2010 pronunțată de Tribunalul H unedoara arătând că potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinare nu este supusă apelului ori recursului.

Împotriva deciziei penale nr. 123 din 3 februarie 2011 a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris la filele 5, 9 și 14 din dosar. Recursul declarat de petiționar împotriva deciziei este inadmisibil. Din examinarea lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că, în mod corect, Curtea de Apel a dispus respingerea recursului ca inadmisibil; într-adevăr codul de procedură penală în art. 42 alin. (4) prevede că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului. Mai mult potrivit art. 385 1 C. proc. pen.

„ pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție; d A 1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitare". Având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul petentului C.I.A.

și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 123 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 mai 2011.