ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1803/2011

Asupra

recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia

penală nr. 123 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală,

a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.I.A., împotriva

sentinței penale nr. 250/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr.

5666/97/2010.

A fost obligat recurentul petent la 50lei

cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel a reținut

în fapt următoarele:

Prin sentința

penală nr. 250/2010 Tribunalul Hunedoara a respins ca inadmisibilă cererea de

recuzare a judecătorilor de la Tribunalul Hunedoara, formulată de petentul C.I.A.

În temeiul

art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei având

ca obiect plângerea formulată de către petentul C.I.A., împotriva rezoluțiilor

nr. 375/P/2010 dată de Parchetul de

pe lângă

Tribunalul Hunedoara la data de 30 august 2010 și nr. 783/11/2/2010

dată

de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 15

septembrie 2010, în contradictoriu cu făptuitorul S.S., în favoarea

Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara.

Pentru a

pronunța această soluție s-a reținut că prin rezoluțiile nr. 375/P/2010 date de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 30 august 2010 și nr.

783/11/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Hunedoara la data de 15 septembrie 2010 atacată s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de S.S. - agent de poliție - pentru infracțiunea de

tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., fals material în

înscrisuri oficiale,

prev. de

art.

288

C. pen., fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., infracțiunile cu

privire la care s-a formulat plângerea penală

neavând vreo legătură cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.

Făptuitorul S.S.

nu are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare (f. 22).

Faptele pentru

care petentul C.I.A. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului S.S. nu

atrag

competența

Tribunalului Hunedoara, competența aparținând

Judecătoriei

Petroșani, astfel că s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a prezentei cauze în favoarea acestei

instanțe.

În ce privește

cererea de recuzare trimisă de petent prin fax s-

a arătat că aceasta nu indică numele persoanei recuzate și nici

motivele

recuzării, astfel că această cerere a fost respinsă ca

inadmisibilă, în temeiul disp. art. 51 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs petentul formulând susțineri de fond în ce

privește plângerea formulată.

Prin decizia

penală 123 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca

inadmisibil recursul declarat de petentul C.I.A.

împotriva sentinței penale nr. 250/2010 pronunțată de Tribunalul

H

unedoara arătând că potrivit dispozițiilor

art. 42 alin. (4) C. proc. pen.

hotărârea de declinare nu este supusă

apelului ori recursului.

Împotriva

deciziei penale nr. 123 din 3 februarie 2011 a declarat recurs

petiționarul, pe care l-a motivat în scris la

filele 5, 9 și 14 din dosar.

Recursul declarat de petiționar împotriva

deciziei este inadmisibil.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din

oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că,

în mod corect, Curtea de Apel a dispus respingerea recursului ca inadmisibil;

într-adevăr codul de procedură penală în art. 42 alin. (4) prevede că hotărârea

de declinare a

competenței nu este supusă

apelului și nici recursului.

Mai mult potrivit art. 385

1

C. proc.

pen. „ pot fi atacate cu recurs:

a)

sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile

prevăzute de lege;

b) sentințele

pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și

disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2

ani;

c)

sentințele pronunțate de curțile de apel și

Curtea Militară de Apel;

d)

sentințele pronunțate de secția penală

a înaltei Curți de Casație și Justiție;

d

A

1)

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale

militare teritoriale, curți de apel și Curtea

Militară de Apel;

f)

sentințele pronunțate în materia

executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum

și cele privind reabilitare".

Având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care

arată în mod

limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs,

văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte

va respinge ca inadmisibil recursul petentului C.I.A. și-l va obliga la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 123 din 3 februarie 2011 a

Curții de

Apel Alba-Iulia, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 mai 2011.