ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3322/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin Rezoluția

pronunțată nr. 12/P/2011 din 26 ianuarie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale față de

numiții S.I.A., G.C. și

S.A.V. pentru

săvârșirea infracțiunea

prev.

de

art. 246, art. 247 și

art. 248 C. pen. și a fost obligat petentul la plata

cheltuielilor

judiciare față de stat.

Petentul a formulat plângere penală în

considerarea faptului ă

în dosar

penal nr. 852/272/2010 al Tribunalului Hunedoara a depus la

termenul din 5 octombrie 2010 o cerere de recuzare

a tuturor judecătorilor acestei instanțe, respinsă în aprecierea sa în mod

abuziv. Petentul

apreciază că în

felul acesta i-au fost îngrădite unele drepturi.

Din analiza

deciziei penale nr. 406/R/2010 pronunțată de

Tribunalul

Hunedoara secția penală în dosar nr. 852/272/2010 rezultă

că instanța s-a pronunțat sub aspectul cererii de

recuzare în sensul

constatării

acesteia ca fiind inadmisibilă motivând în fapt și în drept

soluția.

Prin aceeași soluție Tribunalul a respins ca

nefondat recursul

declarat de petentul I.A. împotriva sentinței penale

nr. 79/2010 a Judecătoriei Hunedoara.

Parchetul reține și împrejurarea că în dosarul nr.

1563/57/2010

s-a formulat o cerere

de recuzare a întregului corp de magistrați ai

Curții de Apel Alba Iulia

și ai procurorilor de pe lângă această instanță, cerere respinsă ca

inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 51 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea

parchetul arată că în motivarea rezoluției

adoptate

cu privire la numiții S.I.A., G.C. și

S.A.V. că nu există indicii de

săvârșirii de către

aceștia a unui fapte de

natură penală, că plângerea are un caracter

tendențios iar petentul și-a

exercitat în mod abuziv dreptul de petițiune.

Împotriva

acestei soluții s-a formulat plângere de către petent

în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen., soluționată de

Procurorul general

al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin rezoluția din

10 martie 2011 în dosar nr. 191/11/2/2011 în

sensul respingerii plângerii

petentului ca neîntemeiată.

În motivarea

rezoluției se reține că nu există aspecte

suplimentare

celor constatate de către procurorul care a analizat

plângerea, din care

să rezulte că magistrații la care se referă petentul au derulat procedurile

într-o formulă care să aibă conotații penală.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat

plângere în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen. care reiterează

împrejurările analizate de către parchet.

Prin sentința penală nr. 63 din 26 aprilie 2011 a

Curții de Apel

Alba-Iulia, secția penală,

a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petent.

Constatându-se

faptul că petentul a formulat cerere de

recuzare

cu privire la magistrații instanței și parchetului Curții de Apel

Alba-Iulia,

Curtea s-a pronunțat în temeiul art. 51 alin. (3) C. proc. pen. prin

încheierea penală nr. 9/R/CC/2011 în sensul

respingerii cererii ca

inadmisibilă.

Verificând rezoluția atacată în baza lucrărilor și

materialului aflat

la dosarul cauzei

și a înscrisurilor depuse în probațiune, conform

exigențelor art. 271

alin. (7) C. proc. pen., Curtea a constat

că

soluțiile pronunțate în această cauză și care vizează plângerea

petentului

I.A. împotriva magistraților Tribunalului Hunedoara care au soluționat dosarul

nr. 852/272/2010 sunt legale și temeinic motivate.

Aprecierea

temeiniciei probelor este atributul exclusiv al

instanței de judecată, iar soluțiile pronunțate de către judecători

sunt

analizate doar în căile de ataca

prevăzute de lege.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, petiționarul a formulat recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței,

persoana

vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere

la judecătorul

de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc.

pen., judecătorul,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată

prin sentință,

ca în speță, iar potrivit

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel

cum acesta a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător

potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că

sentința

pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil

recursul

declarat de petiționarul I.A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

petiționar va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul I.A.

împotriva sentinței penale nr. 63 din 26 aprilie 2011

a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie

2011.