ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3322/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Rezoluția pronunțată nr. 12/P/2011 din 26 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.I.A., G.C. și S.A.V. pentru săvârșirea infracțiunea prev. de art. 246, art. 247 și art. 248 C. pen. și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare față de stat. Petentul a formulat plângere penală în considerarea faptului ă în dosar penal nr. 852/272/2010 al Tribunalului Hunedoara a depus la termenul din 5 octombrie 2010 o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acestei instanțe, respinsă în aprecierea sa în mod abuziv. Petentul apreciază că în felul acesta i-au fost îngrădite unele drepturi.

Din analiza deciziei penale nr. 406/R/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosar nr. 852/272/2010 rezultă că instanța s-a pronunțat sub aspectul cererii de recuzare în sensul constatării acesteia ca fiind inadmisibilă motivând în fapt și în drept soluția. Prin aceeași soluție Tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de petentul I.A. împotriva sentinței penale nr. 79/2010 a Judecătoriei Hunedoara. Parchetul reține și împrejurarea că în dosarul nr. 1563/57/2010 s-a formulat o cerere de recuzare a întregului corp de magistrați ai Curții de Apel Alba Iulia și ai procurorilor de pe lângă această instanță, cerere respinsă ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 51 alin. (3) C. proc.

pen. De asemenea parchetul arată că în motivarea rezoluției adoptate cu privire la numiții S.I.A., G.C. și S.A.V. că nu există indicii de săvârșirii de către aceștia a unui fapte de natură penală, că plângerea are un caracter tendențios iar petentul și-a exercitat în mod abuziv dreptul de petițiune. Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere de către petent în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen., soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin rezoluția din 10 martie 2011 în dosar nr. 191/11/2/2011 în sensul respingerii plângerii petentului ca neîntemeiată. În motivarea rezoluției se reține că nu există aspecte suplimentare celor constatate de către procurorul care a analizat plângerea, din care să rezulte că magistrații la care se referă petentul au derulat procedurile într-o formulă care să aibă conotații penală.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. care reiterează împrejurările analizate de către parchet. Prin sentința penală nr. 63 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent. Constatându-se faptul că petentul a formulat cerere de recuzare cu privire la magistrații instanței și parchetului Curții de Apel Alba-Iulia, Curtea s-a pronunțat în temeiul art. 51 alin. (3) C. proc. pen. prin încheierea penală nr. 9/R/CC/2011 în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă. Verificând rezoluția atacată în baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse în probațiune, conform exigențelor art. 271 alin. (7) C. proc.

pen., Curtea a constat că soluțiile pronunțate în această cauză și care vizează plângerea petentului I.A. împotriva magistraților Tribunalului Hunedoara care au soluționat dosarul nr. 852/272/2010 sunt legale și temeinic motivate. Aprecierea temeiniciei probelor este atributul exclusiv al instanței de judecată, iar soluțiile pronunțate de către judecători sunt analizate doar în căile de ataca prevăzute de lege. Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționarul a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul I.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 63 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2011.