ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.11.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7764/2011

HOTĂRÂRE
03.11.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7764/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 14 ianuarie 2009 sub

nr. 1517/3/2009, contestatorul B.V. în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să admită contestația și să dispună restituirea în natură a cotei de

3/4 din imobilul aflat în administrarea Ministerului Administrației și

Internelor, compus din teren în suprafață de 27 488 mp, situat în județul

Ilfov, așa cum a solicitat prin Notificarea înregistrată sub nr. X/2001,

adresată Ministerului Administrației și Internelor.

În fapt,

contestatorul a arătat că prin notificarea din 22 mai 2001 s-a adresat

Ministerului Administrației și Internelor solicitând restituirea în natură a

imobilului aflat în administrarea acestuia, situat în județul Ilfov.

Se menționează că, în

conformitate cu actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, autorul

contestatorului avea în proprietate 4 ha de teren în satul Balotești, și o

construcție cu 6 camere și dependințe. La data de 11 mai 1951 autoritățile comuniste

au comunicat defunctului G.M. că ferma proprietatea acestuia situată în comuna

Balotești, compusă din 4 ha teren și construcție, a fost naționalizată cu

începere de la data de 1 mai 1950 în favoarea Ministerului de Interne. De la

data respectivă se arată că proprietarul a fost deposedat prin forță și în mod

cu totul abuziv, deși în realitate nu a exista niciun titlu de trecere în

proprietatea statului, nici prin rechiziție, nici prin naționalizare.

În ceea ce privește

suprafața de 12.512 mp. și construcția arăta că pentru restituirea în natură a

acestui imobil s-a adresat deținătorului Serviciul de Informații Externe, care

a emis dispoziția de respingere a cererii acestuia nr. X/2004. Însă împotriva

acestei soluții a formulat contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 care a fost

soluționată prin Decizia civilă nr. 77 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel

București, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care instanța a

obligat "intimata Serviciul de Informații Externe să restituie în natură

contestatorului cota de 3/4 din imobilul aflat în administrarea sa, în

suprafață de 12.512 mp, situat în județul Ilfov, care a format obiectul

Notificării nr. X/2001."

Prin Sentința civilă

nr. 592 din 23 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis în parte contestația formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerului Administrației și Internelor; a obligat pârâtul să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, privind restituirea în natură a

cotei de 3/4 din imobilul aflat în administrarea Ministerului Administrației și

Internelor, compus din teren în suprafață de 24.401 mp, situat în județul

Ilfov, conform Notificării înregistrată sub nr. X/2001; a omologat raportul de

expertiză efectuat de expertul tehnic F.R. - varianta 1 care face parte

integrantă din prezenta hotărâre.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a constatat că reclamantul a făcut dovada că

imobilul în litigiu a aparținut autorului său fiind transmis prin succesiune,

astfel că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conf.

art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că acest imobil a fost preluat de către stat în

mod abuziv în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din același act normativ,

precum și împrejurarea că reclamantul a solicitat prin notificare formulată în

termenul prevăzut de lege restituirea în natură a terenului urmează să admită

cererea acestuia.

Cu privire la

modalitatea măsurilor reparatorii deoarece a rezultat din conținutul raportului

de expertiză că acest teren este liber și nu este afectat de utilități publice

și față de prevalența restituirii în natură a imobilelor ridicată la rang de

principiu prin Legea nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 10/2001,

tribunalul a dispus obligarea pârâtului să se pronunțe prin decizie sau

dispoziție motivată privind restituirea în natură a cotei de 3/4 din imobilul

aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor compus din

teren în suprafață de 24.401 mp. situat în județul Ilfov, conform Notificării

înregistrată sub nr. X/2001.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel și reclamantul B.V. și pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, criticând-o pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie.

În susținerea

motivelor de apel reclamantul B.V. solicită admiterea apelului, anularea în

parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond, admiterea acțiunii astfel cum

a fost formulată și dispunerea asupra restituirii în natură a imobilului în

litigiu.

Hotărârea este

nelegală deoarece, deși instanța de fond a admis acțiunea, nu a dispus

restituirea în natură a imobilului către reclamant, ci a obligat pârâta să se

pronunțe prin dispoziție în sensul restituirii imobilului.

Prin motivele de apel

formulate, Ministerul Administrației și Internelor apreciază că hotărârea este

nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente.

reprezentant a avocatului T.M., la momentul formulării notificării.

Din verificarea

notificării adresate de apelant pentru imobilul în litigiu se poate observa că

aceasta este semnată de avocat și nu de către notificatorul B.V., deși nu a

fost depus niciun contract de asistență juridică.

La data de 30 aprilie

2009, ca urmare a solicitării Ministerului Administrației și Internelor,

notificatorul, prin avocat a depus declarația notarială autentificată sub nr.

X/2009 prin care se arată că, "Notificarea nr. X/2001 a fost semnată de

Societatea Civilă de Avocați T & T T.A. și T.B. în baza mandatului dat

acestei societăți pentru formularea, semnarea și expedierea notificării",

dar nu se depune niciun fel de mandat.

identificării imobilului

Urmează ca instanța

să constate că notificatorul a revendicat un teren în suprafață de 27.488 mp,

iar Ministerul Administrației și Internelor are în folosință un teren în

suprafață de 7,88 ha. Din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă date

certe de identificare a imobilului revendicat.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 678 din 24 noiembrie 2010 a

respins apelul pârâtului, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a 3/4 din imobilul teren

în suprafață de 24.401 mp.

În considerentele

deciziei s-a reținut că, este nefondată critica apelantului referitoare la

lipsa calității de reprezentant a avocatului T.A. pentru formularea

notificării, întrucât notificatorul a depus la dosarul instanței de fond

declarația autentificată din 23 aprilie 2009 la BNP L.B. și L.D. prin care a

arătat expres că a împuternicit societatea de avocați să formuleze, să semneze

și să expedieze notificarea adresată apelantului. În aceste condiții, în raport

și de dispozițiile art. 67 și următoarele din C. proc. civ. curtea constată că

s-a făcut dovada existenței mandatului dat societății de avocați, astfel că

apelantul era obligat să soluționeze notificarea.

Nefondată este și

critica referitoare la neidentificarea imobilului revendicat.

Din actele depuse la

dosarul cauzei rezultă că autorii contestatorului au deținut în proprietate un

teren în suprafață de 4 ha situat în comuna Balotești.

La dosarul cauzei a

fost întocmit raportul de expertiză efectuat de expert F.R. care, contrar celor

susținute de apelant a identificat efectiv suprafața de teren ce a aparținut

autorilor contestatorului și care se află în administrarea apelantului. Nu este

reală susținerea apelantului că expertul nu ar fi identificat fosta proprietate

a contestatorului, întrucât aceasta a fost delimitată ca având suprafața de

24.401 mp., fiind depusă schița acestui teren.

Criticile formulate

de apelantul contestator sunt fondate și au fost admise în considerarea celor

ce urmează.

În speță, deși în mod

corect instanța de fond a reținut că apelantul-contestator are calitatea de

persoană îndreptățită, a identificat imobilul în litigiu și a administrat probe

în ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură, în mod greșit a

considerat că este necesar să oblige pârâtul să se pronunțe prin decizie sau

dispoziție motivată asupra restituirii în natură a imobilului, apreciind

practic că este necesar, să dispună reluarea procedurii administrative de

restituire.

Ori, contrar celor

dispuse de instanța de fond, în Decizia nr. 20/2007 Înalta Curte de Casație și

Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus că instanța

de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația

formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care

s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și

acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității

deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând incidența dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul critică

hotărârea sub următoarele aspecte:

- În mod nelegal s-a

reținut că, în cauză s-a făcut dovada calității de reprezentant al avocatului

T.M. la data semnării notificării. În accepțiunea art. 22 din Legea nr. 10/2001

republicată, persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică

deținătoare. Prin persoane îndreptățite se înțelege atât persoanele proprietare

ale imobilului revendicat cât și cele care acționează pentru și în numele

proprietarului, sub condiția prezentării unui mandat și a unui contract de

asistență juridică la momentul notificării. A accepta ca în timpul judecării

contestației să se facă dovada mandatului fără depunerea contractului de

asistență juridică încheiat la momentul depunerii notificării, înseamnă a

accepta opinia conform căreia oricând o societate de avocați puteau să

revendice și să semneze notificări în numele clientului, iar dovada în acest

sens să se facă oricând pe parcursul soluționării notificării.

- Notificatorul a

revendicat un teren în suprafață de 27.488 mp, iar pârâtul are în folosință un

teren în suprafață de 7,88 ha teren. Din actele existente la dosar nu rezultă

date certe de identificare a imobilului revendicat.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul în

considerentele celor ce succed.

referitor la dovada calității de reprezentant a avocatului T.M.

Contractul de mandat

este acel act juridic prin care o parte, numită mandant, însărcinează o altă

parte, numită mandatar, să încheie acte juridice pe seama și în numele ei.

Contractul de mandat

mai este denumit și procură, împuternicire sau delegație.

Mandatul este un

contract consensual iar potrivit art. 1533 alin. (1) C. civ. mandatul poate fi

și tacit.

Mandatul este un

contract "intuitu personae", deoarece el se bazează esențialmente pe

învederarea pe care mandantul o are în mandatar.

În speță, reclamantul

prin declarația autentificată aflată în dosarul de fond, a dovedit că,

notificarea din 22 mai 2001 adresată pârâtului în temeiul Legii nr. 10/2001

prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului supus analizei a fost

făcută în numele său de Societatea Profesională de Avocați T.A. și T.B. în baza

mandatului pe care l-a dat acestei societăți.

În atare condiții și

având în vedere că mandatul poate fi și tacit, este cert că, nu este

obligatoriu pentru dovedirea mandatului, să se depună la dosar contractul de

asistență juridică, cum susține recurentul prin motivele de recurs.

Semnătura aflată pe

ultima filă a notificării a fost confirmată de mandant (reclamant) ca fiind

conformă cu mandatul dat mandatarului avocat pentru semnarea, expedierea

notificării și pentru continuarea oricăror formalități și demersuri ulterioare

în scopul restituirii în natură a imobilului aflat în patrimoniul pârâtei.

În principiu dovada

contractului de mandat se face prin însăși executarea sa.

Cum în speță

mandatarul avocat a semnat și expediat notificarea formulată în baza

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 iar reclamantul (mandant) a

confirmat prin declarație autentică existența unui mandat cu acest obiect este

cert că, susținerile recurentului în sensul lipsei mandatului de reprezentare

nu sunt sustenabile.

privind identificarea terenului în litigiu.

Pentru determinarea

terenului în litigiu instanțele au dispus efectuarea unei expertize de

specialitate în condiții de contradictorialitate.

Expertiza tehnică

dispusă și efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 201 și următoarele C.

proc. civ. a concluzionat că, suprafața de teren în litigiu are ca întindere

24.401 mp fiind liber de orice sarcini, iar obiecțiunile formulate de recurent

au fost respinse ca neîntemeiate întrucât nu priveau lucrarea de specialitate

ci omologarea variantelor de restituire întocmite de expert.

Or, privitor la forța

probantă a expertizei trebuie menționat că, instanța nu este legată de

concluziile expertizei, acestea constituind numai elemente de convingere,

lăsate la libera apreciere a judecătorului ca toate celelalte mijloace de

probă.

Prin urmare

omologarea variantelor de restituire revine instanței care instrumentează cauza

și nu expertului care a efectuat lucrarea de specialitate.

În concluzie,

criticile ce vizează expertiza sunt nefondate, această lucrare de specialitate

fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale.

Prin motivele de recurs,

s-au adus critici și cu privire la situația de fapt stabilită de instanțe dar,

este cunoscut faptul că nemulțumirile privind situația de fapt nu constituie

motive de nelegalitate.

Așadar, în raport de

cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Deciziei

civile nr. 678 A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2012
18 aprilie 2002 emisă de SC A. SA. Din adresa din 20 iulie 2001 emisă de SC A. SA s-a constatat că imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 326/1949 prin decizia nr. 928 din 13 octombrie 1958, imobilul fiind co
ÎCCJ 2011-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 450/2011
că în anexa Decretului Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 440/1984 privind exproprierea unor terenuri și construcții, anexă care cuprinde imobilele și proprietarii imobilelor care se expropriază se află trecut imobilul la nr. crt. 90, poziți
ÎCCJ 2011-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6971/2011
propriere poate fi răsturnată printr-o dovadă contrarie. Or, prezumția de proprietate de care s-a prevalat reclamantul a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză la prima instanță. Este de necontestat că la 12 august 1919 G.L.
ÎCCJ 2013-02-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2013
ită de către A.G. și M.G., potrivit actului autentificat la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat la data de 4 iulie 1941 și înregistrat sub nr. 7398, iar suprafața de 600 mp, a fost dobândită de aceiași autori, A.G. și M.G., prin actul de vânz
ÎCCJ 2011-04-05
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3172/2011
teren, câtă vreme nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, dovadă care, de altfel, nici nu ar fi fost relevantă în condițiile în care ceea ce interesează în rezolvarea prezentei cauze este suprafața reală rămasă în posesia și proprietatea d
Sursă