ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4400/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2932 din 20 mai 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins recursul declarat de A.D., împotriva sentinței nr. 1552 din

28 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că instanța de fond a

argumentat în mod corect soluția de admitere a excepției lipsei de obiect a

acțiunii și de respingere a cererii de suspendare astfel cum a fost precizată,

ca lipsită de obiect, întrucât ordinele a căror suspendare se solicită au

încetat să producă efecte juridice, intervenind alte

modificări în evoluția profesională a recurentului, inclusiv încetarea

raportului

de serviciu prin pensionare, prin Ordinul nr. 257 din 28

februarie 2008, acesta fiind beneficiar al drepturilor de pensie începând cu

data de 27 septembrie 2007, conform Deciziei nr. 230847 din 14 noiembrie 2007

emisă de Casa de Pensii Sector 2 București.

S-a mai arătat în considerentele

deciziei atacate că pentru a putea fi suspendată executarea unui act

administrativ este necesar ca acesta să fie încă susceptibil de executare, cu

alte cuvinte să producă efecte în curs, a cărui

stopare să tindă a se realiza prin cererea de chemare în judecată,

cerință ce nu a

fost îndeplinită.

Împotriva deciziei nr. 2932 din 20 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, recurentul A.D. a formulat cerere de revizuire.

In motivarea

cererii, revizuentul a invocat dispozițiile art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, solicitând

admiterea cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 2932 din 20 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal.

Examinând cererea de revizuire

formulată, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub

aspectul admisibilității, Înalta

Curte va

respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri

rămase definitive

în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Din interpretarea logico juridică a

acestor prevederi legale rezultă, tară putință de tăgadă, că pentru a se putea

cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat

fondul,

ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese

reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de

situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge

recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de

revizuire, în pricina de față.

Revizuentul a invocat drept temei

juridic al cererii, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

Conform acestor prevederi legale,

„constituie motive de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de

procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148

alin. (2) coroborate cu art. 20 alin. (2) din Constituția României,

republicată".

Se observă că, deși revizuentul a

invocat drept temei al cererii sale dispozițiile art. 21 alin. (2)

sus-menționate, în concret nu a dezvoltat motivele în sensul cerut, nu a arătat

modul în care s-a încălcat principiul priorității dreptului comunitar.

Motivele dezvoltate de revizuent se

circumscriu în realitate unor critici

ce

pot fi încadrate ca motive de recurs, însă revizuentul a beneficiat de calea de

atac a recursului.

In speță, demersul revizuentului fiind

în vădită contradicție cu reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare

de desființare a unei hotărâri judecătorești, astfel că, pentru toate

considerentele anterior redate,

Înalta

Curte va respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuentul

A.D.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 2932 din 20 mai 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2011.