ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17 ianuarie 2011 sub nr. 405/2/2011, astfel cum a fost precizată în ședința publică din data de 28 februarie 2011, reclamantul A.D. a solicitat instanței de contencios administrativ ca, în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaților, să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 257 din 28 februarie 2008, a Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, Ordinului nr. 421 din 05 septembrie 2006, a Ordinului nr. 63 din 02 februarie 2007 și a Ordinului nr. 314 din 10 aprilie 2007, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocând motive de nelegalitate și consecințele acestor ordine asupra veniturilor sale.

Camera Deputaților a depus întâmpinare din partea pârâtului Secretarul General al Camerei Deputaților, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității cererii în privința Ordinului nr. 257 din 28 februarie 2008 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, întrucât în privința acestuia există prevăzută o altă procedură judiciară; lipsei de obiect a cererii de suspendare a aceluiași ordin, întrucât acesta constituie actul de constatare a încetării raportului de serviciu al reclamantului ca urmare a pensionării, astfel încât și-a produs deja efectele; tardivității cererii în privința Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 de numire în funcția publică parlamentară a reclamantului, raportat la momentul comunicării acestuia; lipsa de obiect a cererii în privința Ordinului nr. 421 din 05 septembrie 2006, Ordinului nr. 63 din 02 februarie 2007 și Ordinului nr. 314 din 10 aprilie 2007, aferente creșterilor salariale din anii 2006 și 2007, întrucât acestea au încetat să producă efecte juridice, în anul 2008 intervenind alte modificări salariale, ulterior și încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin pensionare, în martie 2008. Prin Sentința nr. 3483 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de obiect.

A respins cererea de suspendare, formulată de către reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaților, ca fiind lipsită de obiect. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În fapt, prin Ordinul nr. 1108 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006, reclamantul A.D.

a fost numit în funcția publică parlamentară de execuție de consilier parlamentar la Departamentul Economic, Serviciul pentru evidență tehnic-operativă a gestiunii începând cu data de 10 noiembrie 2006, iar prin Ordinului nr. 257 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 28 februarie 2008 s-a dispus că la data de 1 martie 2008 raportul de serviciu al reclamantului "încetează prin pensionare conform art. 62 lit. d) coroborat cu art. 67 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a comunicării deciziei de pensionare a funcționarului public parlamentar". Prin Ordinul nr. 421 din 05 septembrie 2006, Ordinul nr. 63 din 02 februarie 2007 și Ordinul nr. 314 din 10 aprilie 2007 au fost puse în aplicare actele normative privind creșterile salariale acordate în anii 2006, respectiv 2007, personalului bugetar, fiind prevăzute în anexele cu statele de funcții, salariile de bază începând cu 1 septembrie 2006, 1 ianuarie 2007, respectiv 1 aprilie 2007. Curtea a reținut că suspendarea executării actului administrativ este reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată și completată, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș). A apreciat Curtea, că cele două condiții legale cumulative au la bază, însă, o situație premisă a activității actului administrativ, în sensul existenței unor efecte juridice asupra cărora instanța de contencios administrativ să se poată pronunța în sensul întreruperii lor.

Or, în cauză, instanța a constatat că toate ordinele ale căror efecte solicită reclamantul să fie suspendate prin prezentul demers și-au epuizat efectele, astfel: 1. Ordinul nr. 1108 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006, prin numirea reclamantului A.D.

în funcția publică parlamentară de execuție de consilier parlamentar la Departamentul Economic, Serviciul pentru evidență tehnic-operativă a gestiunii începând cu data de 10 noiembrie 2006, până la data emiterii Ordinului nr. 257, de către Secretarul General al Camerei Deputaților, la data de 28 februarie 2008, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin pensionare începând cu data de 1 martie 2008; 2. Ordinele nr. 421 din 05 septembrie 2006, nr. 63 din 02 februarie 2007 și nr. 314 din 10 aprilie 2007, prin care s-au prevăzut salariile de bază inclusiv în privința reclamantului ca urmare a aplicării actelor normative privind creșterile salariale din sectorul bugetar cel mai târziu la momentul încetării raportului de serviciu al reclamantului, 1 martie 2008, potrivit Ordinului nr. 257 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 28 februarie 2008, moment de la care reclamantul a beneficiat de drepturi de asigurări sociale; 3. Ordinul nr. 257 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 28 februarie 2008, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu ca urmare a pensionării, începând cu data de 1 martie 2008, este un act administrativ cu efect uno ictu, care și-a epuizat efectele la data de 1 martie 2008, când raportul de serviciu al reclamantului a încetat în temeiul lui,

ca urmare a comunicării deciziei de pensionare a reclamantului. Astfel, în condițiile în care nu mai există efecte ale actelor administrative la momentul învestirii instanței de contencios administrativ, în privința cărora să se dispună suspendarea producerii lor temporară, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a apreciat că cererea de suspendare este lipsită de obiect, astfel încât nu se impune a se analiza nici existența vreunei alte proceduri judiciare de contestare în privința unuia dintre ordine, nici efectuarea procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege, cu atât mai puțin îndeplinirea condițiilor cumulative pentru a interveni întreruperea efectelor actelor administrative, în lipsa acestora.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant, reluând susținerile din cererea de chemare în judecată menționează, în esență, că se impunea suspendarea ordinelor menționate întrucât a formulat plângere prealabilă, iar acestea produc efecte în ceea ce privește drepturile ce rezultă din statutul de pensionar, ca urmare a diminuării bazei de calcul cu unele drepturi salariale neacordate de angajator, fiind nelegale actele a căror suspendare a solicitat-o.

Se solicită casarea sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare, menționându-se că în mod greșit aceasta a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect cu atât mai mult cu cât a formulat și o cerere privind anularea Ordinelor Secretarului general al Camerei deputaților nr. 421/2006, nr. 1108/2006, nr. 63/2007, nr. 314/2007 și nr. 257/2008, a căror suspendare a executării a solicitat-o. Intimata-pârâtă Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

S-a menționat că în mod corect a fost admisă lipsa de obiect a cererii de suspendare întrucât ordinele a căror suspendare se solicită au încetat să producă efecte juridice, în evoluția profesională a reclamantei intervenind acte juridice ulterioare, inclusiv încetarea raportului de serviciu prin pensionare prin Ordinul nr. 257 din 28 august 2008. De asemenea, se arată că celelalte critici vizează aspecte referitoare la drepturi neacordate de angajator, însă recurentul-reclamant avea cunoștință despre funcția și drepturile salariale cuvenite întrucât înscrisurile referitoare la acestea poartă semnătura salariatului, existând acordurile prealabile încheierii acestuia. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Deși recurentul-reclamant a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., acesta nu a argumentat și dezvoltat aceste motive astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Toate criticile invocate de recurentul-reclamant se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care însă nu este întrunit în cauză. Necontestat este faptul că prin Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 a intervenit încetarea raportului de serviciu prin pensionare al recurentului-reclamant, acesta fiind beneficiar al drepturilor de pensie începând cu data de 27 septembrie 2007, conform Deciziei nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa de Pensii Sector 2 București.

În esență, toate criticile formulate vizează pretinse drepturi neacordate de angajator urmare a calității și funcției deținute de recurentul-reclamant în cadrul autorității pârâte. Suspendarea executării ordinelor menționate în cuprinsul cererii de suspendare, a fost solicitată de reclamant motivat de faptul că i s-a diminuat cuantumului pensiei și a altor drepturi ce decurg din statutul de pensionar, urmare a diminuării bazei de calcul întrucât anumite drepturi salariale nu i-au fost acordate de angajator potrivit ordinelor menționate, apreciate de recurent ca fiind nelegale. Or, în raport cu statutul de pensionar, suspendarea ordinelor menționate nu ar avea nici un efect asupra acestui statut ci numai, eventual, anularea acestora.

Prin urmare, este exclus un folos practic, astfel că prin cererea de suspendare formulată, finalitatea urmărită de recurent nu se poate realiza, demersul său judiciar fiind fără obiect, cum în mod corect a reținut și instanța de fond. În consecință, față de cele menționate, Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 3483 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV