ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4805/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.G. a chemat în judecată Camera

Deputaților solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună

obligarea pârâtei la plata indemnizației ce i se cuvine conform art. 73 alin.

(1) din Legea nr. 7/2006 (republicată în 2009) privind statutul funcționarului

public parlamentar.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în mod repetat a solicitat pârâtei, sa-i plătească

indemnizația prev. la art. 73 alin. (1), din Legea nr. 7/2006 precizând că

raporturile sale cu Camera Deputaților au încetat pentru motive neimputabile

(pensionare) și că nu a beneficiat în cursul carierei de funcționar public

parlamentar de indemnizația solicitată.

Prin ultima adresă

(nr. 51/3257/2009), pârâta îi comunică faptul că nu ar beneficia de prevederile

legale invocate, întrucât la data pensionării nu ar fi avut calitatea de

funcționar public cf. Legii nr. 7/2006.

Prin interpretarea de

mai sus a legii, respectiv refuzul de a interpreta nediferențiat legea, pârâta

instituie abuziv, un tratament discriminatoriu, excluzând de la plata

indemnizației solicitate pe toți funcționarii publici parlamentari pensionați

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006 (03 septembrie 2006).

Prin adresa nr.

51/3257 din 9 iunie 2009, autoritatea a comunicat reclamantului motivele legale

pentru care pretențiile sale privind acordarea indemnizației prevăzută de art.

73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, republicată, nu au fundament juridic.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4350 din 5 noiembrie 2010 a admis excepția tardivității invocată din

oficiu și a respins cererea reclamantului ca tardivă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ

individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data

comunicării răspunsului la plângerea prealabilă iar nu de 8 luni după primirea

răspunsului autorității emitente, așa cum s-a întâmplat în cauză.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul

B.G., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 - 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a

susținut, în esență, că excluderea funcționarilor publici parlamentari

pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, prin care s-a

prevăzut dreptul solicitat, este un abuz, având semnificația unui tratament

diferențiat, discriminatoriu, fapt ce constituie o încălcare a principiului

constituțional al egalității în drepturi.

Recurentul a mai

susținut că la data judecății cauzei procedura de citare a fost viciată și, că

instanța nu a respectat nici principiile contradictorialității și oralității

dezbaterilor.

Recursul este

nefondat.

În fapt, prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamantul B.G. a solicitat plata

indemnizației conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul

funcționarului public parlamentar.

Prin adresa nr.

51/3257 din 9 iunie 2009 primită de reclamant la data de 11 iunie 2009,

autoritatea i-a comunicat motivele legale pentru care pretențiile sale privind

acordarea indemnizației prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006,

republicată, nu au fundament juridic.

Nemulțumit de acest

răspuns la data de 3 martie 2010 reclamantul a formulat prezenta acțiune, pe

care instanța de fond a respins-o ca tardivă.

Într-adevăr, potrivit

art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ cererile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract

administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se

pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la

plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de

soluționare a cererii.

Cum reclamantul a

introdus cererea după 8 luni de zile de la primirea răspunsului autorității

emitente, în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității și a

respins cererea ca tardiv introdusă.

Referitor la critica

privind vicierea procedurii de citare și nerespectarea principiilor

contradictorialității și al oralității dezbaterilor, urmează să se constate că

este neîntemeiată, întrucât instanța a respectat procedura de citare,

recurentul fiind citat la domiciliul indicat în acțiune.

De asemenea, la

primul termen de judecată, așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință

din 24 septembrie 2010, Curtea de apel a apreciat necesară comunicarea unei

copii a întâmpinării depuse de Camera Deputaților, recurentului-reclamant,

amânând pentru acest motiv cauza la un alt termen de judecată.

Din cele de mai sus

rezultă că instanța a manifestat rol activ și a respectat și principiile contradictorialității

și nemijlocirii, criticile formulate de recurent fiind nefondate.

Examinând și din

oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat de B.G. urmează

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.G. împotriva Sentinței civile nr. 4350 din 5 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012

Procesat de GGC - GV