ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4805/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.G. a chemat în judecată Camera Deputaților solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata indemnizației ce i se cuvine conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 (republicată în 2009) privind statutul funcționarului public parlamentar. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod repetat a solicitat pârâtei, sa-i plătească indemnizația prev. la art. 73 alin. (1), din Legea nr. 7/2006 precizând că raporturile sale cu Camera Deputaților au încetat pentru motive neimputabile (pensionare) și că nu a beneficiat în cursul carierei de funcționar public parlamentar de indemnizația solicitată.

Prin ultima adresă (nr. 51/3257/2009), pârâta îi comunică faptul că nu ar beneficia de prevederile legale invocate, întrucât la data pensionării nu ar fi avut calitatea de funcționar public cf. Legii nr. 7/2006. Prin interpretarea de mai sus a legii, respectiv refuzul de a interpreta nediferențiat legea, pârâta instituie abuziv, un tratament discriminatoriu, excluzând de la plata indemnizației solicitate pe toți funcționarii publici parlamentari pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006 (03 septembrie 2006). Prin adresa nr. 51/3257 din 9 iunie 2009, autoritatea a comunicat reclamantului motivele legale pentru care pretențiile sale privind acordarea indemnizației prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, republicată, nu au fundament juridic.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4350 din 5 noiembrie 2010 a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins cererea reclamantului ca tardivă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă iar nu de 8 luni după primirea răspunsului autorității emitente, așa cum s-a întâmplat în cauză. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul B.G., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 - 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul a susținut, în esență, că excluderea funcționarilor publici parlamentari pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, prin care s-a prevăzut dreptul solicitat, este un abuz, având semnificația unui tratament diferențiat, discriminatoriu, fapt ce constituie o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi. Recurentul a mai susținut că la data judecății cauzei procedura de citare a fost viciată și, că instanța nu a respectat nici principiile contradictorialității și oralității dezbaterilor. Recursul este nefondat. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul B.G. a solicitat plata indemnizației conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar.

Prin adresa nr. 51/3257 din 9 iunie 2009 primită de reclamant la data de 11 iunie 2009, autoritatea i-a comunicat motivele legale pentru care pretențiile sale privind acordarea indemnizației prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, republicată, nu au fundament juridic. Nemulțumit de acest răspuns la data de 3 martie 2010 reclamantul a formulat prezenta acțiune, pe care instanța de fond a respins-o ca tardivă. Într-adevăr, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Cum reclamantul a introdus cererea după 8 luni de zile de la primirea răspunsului autorității emitente, în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității și a respins cererea ca tardiv introdusă. Referitor la critica privind vicierea procedurii de citare și nerespectarea principiilor contradictorialității și al oralității dezbaterilor, urmează să se constate că este neîntemeiată, întrucât instanța a respectat procedura de citare, recurentul fiind citat la domiciliul indicat în acțiune. De asemenea, la primul termen de judecată, așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință din 24 septembrie 2010, Curtea de apel a apreciat necesară comunicarea unei copii a întâmpinării depuse de Camera Deputaților, recurentului-reclamant, amânând pentru acest motiv cauza la un alt termen de judecată.

Din cele de mai sus rezultă că instanța a manifestat rol activ și a respectat și principiile contradictorialității și nemijlocirii, criticile formulate de recurent fiind nefondate. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat de B.G. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Sentinței civile nr. 4350 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012 Procesat de GGC - GV