ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1560 din 8

aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul B.M.D. și a constatat calitatea de colaborator al

securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul a candidat la funcția de P.C.J. Cluj, motiv pentru

care, în temeiul prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) Teza

a II-a din O.U.G nr. 24/2008, C.N.S.A.S. a procedat la verificarea din oficiu a

pârâtului sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al

securității.

A mai reținut că, din analiza

înscrisurilor identificate în arhiva fostei securități și depuse la dosar de

către reclamant, rezultă situația potrivit căreia, pârâtul a fost recrutat în

calitate de ospătar, barman la O.J.T. Alba, Restaurantul C., în scopul

cunoașterii activității, preocupărilor și naturii relațiilor dintre cetățenii

străini care vizitează Complexul C. și legăturile pe care și le creează în

rândul personalului complexului și al localnicilor în perioada 1988 - 1989. În

acest sens, pârâtul a semnat angajament la data de 23 iunie 1988, olograf,

semnat cu nume real, având nume conspirativ D.

Analizând actele dosarului, instanța

de fond a constatat că din rapoartele ofițerului de securitate, precum și din

declarația personală semnată sub numele conspirativ D., pârâtul a furnizat

informații privind colegii de serviciu, preocuparea ospătarului TV de a intra

în discuții cu turiștii străini și actori, despre conceptele religioase ale

acesteia și împrejurarea că citește cărți, ține posturi, fiind de religie

ortodoxă. A mai relatat despre aceeași colegă de serviciu că urmează să se căsătorească,

iar viitorul soț a vizitează rar, precum și împrejurarea că frecvent servește

turiști străini.

Din Nota de sarcini privind pe

informatorul D. se desprind ca sarcini generale informarea despre persoane,

care audiază știrile transmise de posturile radio străine, cu intenții de

evaziune, intenții de atentat, iar ca sarcini speciale, comportarea turiștilor

străini care realizează întâlniri suspecte cu cetățenii români.

A mai apreciat instanța de fond că

nu pot fi primite susținerile pârâtului în sensul că informațiile privind

opțiunile religioase nu erau de natură a fi contrare regimului comunist, dat

fiind faptul că acesta prezenta în mod detaliat și insinuant negativ faptul că

un coleg de serviciu, avea preocupări religioase, citea cărți, ținea post, știut

fiind că adoptarea unei alte ideologii decât cea comunistă, nu era privită

pozitiv de autoritățile comuniste.

A reținut prima instanță că, prin

informațiile de acest gen, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea gândirii, a

conștiinței și religiei, prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965

coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional, precum și dreptul la viață

privată, prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile

și politice, atunci când a relatat aspecte din viața colegei sale de serviciu.

A concluzionat în sensul că din

probele administrate în cauză rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit.

b) pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securități, având

în vedere că acesta avea și trebuia să aibă reprezentarea consecințelor

informațiilor furnizate, iar aceste informații nu aveau legătură cu sarcinile

de serviciu ale pârâtului ca ospătar-barman.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul B.M.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât prima instanță a dat-o cu greșita aplicare a legii și fără să aibă în

vedere probatoriile administrate.

Se apreciază în recurs că instanța

fondului a avut în vedere doar o singură declarație care nu poate fi o probă

determinantă și pertinentă pentru pronunțarea soluției criticate.

Recursul este întemeiat și va fi

admis.

Examinând actele dosarului, probele

administrate, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

definește calitatea de colaborator al securității, arătând care sunt

informațiile ce vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Ca probă reținută de Curtea de Apel

este o declarație dată de recurent care se referea la un coleg de serviciu,

declarație din care rezultă că persoana respectivă a fost descrisă din punct de

vedere profesional și religios, niciunul din aceste elemente nefiind de natura

celor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Nu se precizează de către Curtea de

apel în motivare, care au fost consecințele în raport de informațiile furnizate

de recurent pentru ca faptele să se încadreze în definiția dată de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Declarațiile sale au cuprins doar

aspecte referitoare la evenimente petrecute la locul de muncă, aceste informări

nefiind făcute astfel cum rezultă din probatorii la inițiativa recurentului, ci

ca răspunsuri la întrebările ofițerului de securitate care se refereau la

prezența cetățenilor străini în restaurante unde pârâtul își desfășura

activitatea ca ospătar.

Faptul că recurentul a oferit

informații despre credința religioasă a persoanei nu pot conduce instanța

supremă la concluzia că acestea reprezentau încălcări ale drepturilor

fundamentale la libertatea gândirii, conștiinței sau vieții private a persoanei

respective.

Activitatea recurentului nu poate fi

calificată ca o colaborare în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu organele

securității, întrucât nu toate informațiile furnizate și orice colaborare se

încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) ale acestui act normativ.

Declarațiile făcut de recurent nu

reprezintă denunțuri cu privire la activități anticomuniste care să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci doar afirmații fără

consecințe deosebite pentru persoana vizată, care se refereau strict la

probleme apărute la locul de muncă.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de B.M.D.

este întemeiat și va fi admis.

Se va modifica sentința atacată, în

sensul că se va respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.M.D.,

împotriva sentinței civile nr. 1560 din 98 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2010.