ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, societatea reclamantă I.N.G.

Pensii, S.A.F.P.A.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C. suspendarea

executării Deciziei nr. 39 din 7 septembrie 2010, prin care s-a dispus

sancționarea societății reclamante, cu amendă în valoare de 1.573.524 lei, până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios prin care s-a solicitat

anularea deciziei.

Prin Sentința nr. 4222

din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de

reclamanta I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.C.,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, având în vedere prevederile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, a reținut, în esență, că în cauză nu au fost invocate și

nici nu au fost identificate împrejurări vădite de fapt și de drept care să

creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ

atacat.

Referitor la

existența unei pagube iminente, prima instanță a constatat că decizia atacată

se bucură în continuare de prezumția de legalitate, veridicitate și

autenticitate, astfel că punerea în executare a acesteia nu poate produce o

pagubă iminentă în sensul legii.

De asemenea, s-a mai

arătat în considerentele sentinței atacate că din analiza prevederilor art. 14

din Legea nr. 554/2004 rezultă că paguba iminentă implică producerea unor

urmări ireparabile, iar plata unei amenzi nu îndeplinește asemenea cerințe.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamata I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA, susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- hotărârea instanței

de fond este insuficient motivată, fiind respinse de plano, fără o argumentare

rezonabilă, motivele de aparentă nelegalitate a Deciziei Consiliului

concurenței, respectiv inexistența elementelor constitutive ale contravenției

prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenței și încălcarea principiului

constituțional al legii contravenționale mai favorabile;

- contrar

susținerilor primei instanțe, în speță este întrunită condiția existenței unui

caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

pentru a dispune suspendarea actului administrativ, criticile invocate de

reclamantă nepresupunând o antamare a fondului cauzei. Faptele I.N.G. Pensii nu

sunt de natură a afecta concurența. Conform sistemului fondurilor de pensii administrate

privat (Pilonul II), reglementat potrivit Legii nr. 411/2004 privind fondurile

de pensii administrate privat persoanele în vârstă de până la 35 de ani, ce

contribuiau la fondul public de pensii aveau obligația ca, în perioada de

aderare inițială de 4 luni (între 17 septembrie 2007 și 17 ianuarie 2008), să

semneze, la alegerea acestora, un act individual de aderare cu un singur fond

de pensii administrat privat, în timp ce persoanele între 35 și 45 de ani aveau

facultatea, însă nu și obligația de a adera la un astfel de fond privat.

Persoanele care nu aderau la un fond de pensii

privat în termenul de 4 luni sau

semnau două sau mai multe acte

individuale de aderare erau repartizate de

către

C.N.P.D.A.S.,

la sfârșitul perioadei de aderare, în mod aleatoriu,

proporțional cu cota de piață obținută în perioada de aderare inițială

voluntară de 4 luni, la unul dintre cele 18 fonduri de pensii administrate

privat care au intrat pe piață, între care și I.N.G. Pensii.

Față de problemele

identificate în practică pe perioada de aderare inițială (numărul mare de

participanți dublați, inclusiv dubluri între două fonduri înregistrate de mai

multe ori, perioada scurtă de verificare între raportările către C.N.P.A.S.,

fraudele comise de agenții de marketing și brokeri) eforturile de verificare și

de eliminare a dublurilor s-au dovedit ineficiente. în acest context, se

impunea găsirea unei soluții pentru (i) evitarea sancționării inechitabile a

participanților, prin alocarea aleatorie la un alt fond decât acela la care

și-ar fi dorit să adere, pentru neștiință sau nepricepere ori ca efect al

fraudelor/ falsurilor intervenite în practica brokerilor sau agenților de

marketing; (ii) soluționarea unor efecte negative rezultate din trimiterea, ca

efect al loteriei, a unui număr mare de participanți către un fond la care nu

au dorit să adere ceea ce ar fi condus la nemulțumiri din partea acestor

persoane și posibil la dezechilibre profunde pe o piață în curs de constituire;

(iii) asigurarea operativității procedurilor de raportare și validare la C.N.P.A.S.

față de obligația administratorilor fondurilor de pensii de a verifica

autenticitatea actelor individuale de aderare raportate ca „dubluri",

realitatea evenimentelor din perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008

demonstrând că sistemul propus de C.S.S.P.P. nu era unul viabil.

Ca urmare a

problemelor rezultate din practică și în scopul protejării intereselor

participanților și al eficientizării procesului de raportare/ validare pe

parcursul aderării inițiale, din noiembrie 2007, administratorii fondurilor

private de pensii au împărțit aderările înregistrate ca „dubluri" conform

principiului 50-50%, limitând în acest fel riscul pentru participant de a

ajunge în mod inechitabil la un alt fond decât și-ar fi dorit (ca efect al

loteriei).

- este evidentă

nelegalitatea modului de calcul a amenzii aplicate, în sensul că a fost stabilită

o sumă reprezentând a 10-a parte din activele fondului de pensii private

obligatorii administrat de I.N.G. Pensii ca bază pentru aplicarea amenzii,

ignorând dispozițiile Legii nr. 411/2004 care face o distincție clară între activele

financiare proprii ale administratorului și activele fondului pe pensii administrat

privat, rezultate ca urmare a învestirii activelor personale ale participanților;

- în speță societatea

a demonstrat consecințele grave ale executării deciziei consiliului concurenței

asupra activității acesteia și, implicit asupra fondului de pensii administrat,

însă Curtea nu s-a pronunțat cu privire la aceste împrejurări. Din situația

veniturilor și cheltuielilor previzionate de Societate, rezultă fără dubiu că

plata amenzii este de natură perturbe activitatea și funcționarea Societății pe

piață și să pună în pericol grav capacitatea de plată a acesteia. în plus,

deficitul major venituri - cheltuieli din următoarea perioadă, care ar

interveni în lipsa suspendării plății amenzii, are repercusiuni serioase și

asupra fondului de pensii private administrat de societate, întrucât

cheltuielile fondului sunt suportate, potrivit art. 4 din Legea 411/2004, de

către administrator. Or, în cazul în care Societatea, în calitate de

administrator al fondului de pensii ar executa plata amenzii, capacitatea

acesteia de a susține cheltuielile pentru funcționarea fondului de pensii este

pusă în pericol, cu efecte grave asupra contribuabililor.

În drept recurenta

și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., cu referire la art. 14 alin. (1) și 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 a

contenciosului administrativ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin decizia contestată

s-a constatat încălcarea art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenței, precum

și a art. 101 alin. (1) din TFUE de către 14 administratori de pensii private obligatorii,

prin încheierea unor înțelegeri calificate ca anticoncurențiale, având ca

obiect împărțirea clienților. Existența respectivelor înțelegeri nu este contestată

de reclamanta – recurentă dar, pe baza unor argumente ce țin de o analiză

amănunțită a cadrului legislativ ce reglementează fondurile de pensii

administrate privat (Legea nr. 411/2004) și pe baza unor considerente de oportunitate,

se susține că aceste înțelegeri nu ar fi de natură să afecteze libera concurență

ci, dimpotrivă, au efecte benefice în raport cu interesele consumatorilor.

Față de aceste

elemente, având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurenței

care interzic înțelegerile ce au ca obiect sau ca efect împiedicarea,

restrângerea sau denaturarea concurenței, precum și împrejurarea că, la o

examinare sumară a motivării în fapt și în drept a actului administrativ și a

procedurii prevăzută de Legea nr. 411/2004, modul de repartizare a actelor de

aderare considerate „dubluri” exclude realizarea unor înțelegeri între administratorii

fondurilor de pensii, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond

a constatat neîndeplinirea în cauză a condiției cazului bine - justificat în

sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, motivul de

recurs care vizează aparenta nelegalitate a modalității de calcul a amenzii

aplicate de Consiliul Concurenței nu poate fi considerat întemeiat, existând

argumente pentru calcularea cifrei de afaceri a administratorului, inclusiv

prin raportare la activele fondului de pensii, argumente ce se referă la

calificarea administratorilor ca societăți financiare.

În ceea ce privește

motivul de recurs referitor la neaplicarea legii contravenționale mai

favorabile, acesta nu a fost dovedit în cadrul prezentului litigiu, la data

pronunțării deciziei contestate fiind în vigoare o singură lege, respectiv

Legea concurenței nr. 21/1996 republicată.

În fine, recurenta nu

a făcut dovada în fața instanței de fond, a pagubei iminente - conform art. 2 lit.

s - în sensul că nu a demonstrat, eventual prin raportare la obligațiile

financiare în curs ale societății, o afectare importantă a activității ca

urmare a eventualei executări a amenzii aplicate.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că

hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează a respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA împotriva Sentinței nr. 4222 din 28

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.