ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, societatea reclamantă I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C. suspendarea executării Deciziei nr. 39 din 7 septembrie 2010, prin care s-a dispus sancționarea societății reclamante, cu amendă în valoare de 1.573.524 lei, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios prin care s-a solicitat anularea deciziei. Prin Sentința nr. 4222 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanta I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, având în vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a reținut, în esență, că în cauză nu au fost invocate și nici nu au fost identificate împrejurări vădite de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ atacat. Referitor la existența unei pagube iminente, prima instanță a constatat că decizia atacată se bucură în continuare de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, astfel că punerea în executare a acesteia nu poate produce o pagubă iminentă în sensul legii. De asemenea, s-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că din analiza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că paguba iminentă implică producerea unor urmări ireparabile, iar plata unei amenzi nu îndeplinește asemenea cerințe.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamata I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, fiind respinse de plano, fără o argumentare rezonabilă, motivele de aparentă nelegalitate a Deciziei Consiliului concurenței, respectiv inexistența elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenței și încălcarea principiului constituțional al legii contravenționale mai favorabile; - contrar susținerilor primei instanțe, în speță este întrunită condiția existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea actului administrativ, criticile invocate de reclamantă nepresupunând o antamare a fondului cauzei.
Faptele I.N.G. Pensii nu sunt de natură a afecta concurența. Conform sistemului fondurilor de pensii administrate privat (Pilonul II), reglementat potrivit Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat persoanele în vârstă de până la 35 de ani, ce contribuiau la fondul public de pensii aveau obligația ca, în perioada de aderare inițială de 4 luni (între 17 septembrie 2007 și 17 ianuarie 2008), să semneze, la alegerea acestora, un act individual de aderare cu un singur fond de pensii administrat privat, în timp ce persoanele între 35 și 45 de ani aveau facultatea, însă nu și obligația de a adera la un astfel de fond privat.
Persoanele care nu aderau la un fond de pensii privat în termenul de 4 luni sau semnau două sau mai multe acte individuale de aderare erau repartizate de către C.N.P.D.A.S., la sfârșitul perioadei de aderare, în mod aleatoriu, proporțional cu cota de piață obținută în perioada de aderare inițială voluntară de 4 luni, la unul dintre cele 18 fonduri de pensii administrate privat care au intrat pe piață, între care și I.N.G. Pensii. Față de problemele identificate în practică pe perioada de aderare inițială (numărul mare de participanți dublați, inclusiv dubluri între două fonduri înregistrate de mai multe ori, perioada scurtă de verificare între raportările către C.N.P.A.S., fraudele comise de agenții de marketing și brokeri) eforturile de verificare și de eliminare a dublurilor s-au dovedit ineficiente.
în acest context, se impunea găsirea unei soluții pentru (i) evitarea sancționării inechitabile a participanților, prin alocarea aleatorie la un alt fond decât acela la care și-ar fi dorit să adere, pentru neștiință sau nepricepere ori ca efect al fraudelor/ falsurilor intervenite în practica brokerilor sau agenților de marketing; (ii) soluționarea unor efecte negative rezultate din trimiterea, ca efect al loteriei, a unui număr mare de participanți către un fond la care nu au dorit să adere ceea ce ar fi condus la nemulțumiri din partea acestor persoane și posibil la dezechilibre profunde pe o piață în curs de constituire; (iii) asigurarea operativității procedurilor de raportare și validare la C.N.P.A.S.
față de obligația administratorilor fondurilor de pensii de a verifica autenticitatea actelor individuale de aderare raportate ca „dubluri", realitatea evenimentelor din perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 demonstrând că sistemul propus de C.S.S.P.P. nu era unul viabil. Ca urmare a problemelor rezultate din practică și în scopul protejării intereselor participanților și al eficientizării procesului de raportare/ validare pe parcursul aderării inițiale, din noiembrie 2007, administratorii fondurilor private de pensii au împărțit aderările înregistrate ca „dubluri" conform principiului 50-50%, limitând în acest fel riscul pentru participant de a ajunge în mod inechitabil la un alt fond decât și-ar fi dorit (ca efect al loteriei).
- este evidentă nelegalitatea modului de calcul a amenzii aplicate, în sensul că a fost stabilită o sumă reprezentând a 10-a parte din activele fondului de pensii private obligatorii administrat de I.N.G. Pensii ca bază pentru aplicarea amenzii, ignorând dispozițiile Legii nr. 411/2004 care face o distincție clară între activele financiare proprii ale administratorului și activele fondului pe pensii administrat privat, rezultate ca urmare a învestirii activelor personale ale participanților; - în speță societatea a demonstrat consecințele grave ale executării deciziei consiliului concurenței asupra activității acesteia și, implicit asupra fondului de pensii administrat, însă Curtea nu s-a pronunțat cu privire la aceste împrejurări.
Din situația veniturilor și cheltuielilor previzionate de Societate, rezultă fără dubiu că plata amenzii este de natură perturbe activitatea și funcționarea Societății pe piață și să pună în pericol grav capacitatea de plată a acesteia. în plus, deficitul major venituri - cheltuieli din următoarea perioadă, care ar interveni în lipsa suspendării plății amenzii, are repercusiuni serioase și asupra fondului de pensii private administrat de societate, întrucât cheltuielile fondului sunt suportate, potrivit art. 4 din Legea 411/2004, de către administrator. Or, în cazul în care Societatea, în calitate de administrator al fondului de pensii ar executa plata amenzii, capacitatea acesteia de a susține cheltuielile pentru funcționarea fondului de pensii este pusă în pericol, cu efecte grave asupra contribuabililor.
În drept recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., cu referire la art. 14 alin. (1) și 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, prin decizia contestată s-a constatat încălcarea art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenței, precum și a art. 101 alin. (1) din TFUE de către 14 administratori de pensii private obligatorii, prin încheierea unor înțelegeri calificate ca anticoncurențiale, având ca obiect împărțirea clienților.
Existența respectivelor înțelegeri nu este contestată de reclamanta – recurentă dar, pe baza unor argumente ce țin de o analiză amănunțită a cadrului legislativ ce reglementează fondurile de pensii administrate privat (Legea nr. 411/2004) și pe baza unor considerente de oportunitate, se susține că aceste înțelegeri nu ar fi de natură să afecteze libera concurență ci, dimpotrivă, au efecte benefice în raport cu interesele consumatorilor.
Față de aceste elemente, având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurenței care interzic înțelegerile ce au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, precum și împrejurarea că, la o examinare sumară a motivării în fapt și în drept a actului administrativ și a procedurii prevăzută de Legea nr. 411/2004, modul de repartizare a actelor de aderare considerate „dubluri” exclude realizarea unor înțelegeri între administratorii fondurilor de pensii, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a constatat neîndeplinirea în cauză a condiției cazului bine - justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, motivul de recurs care vizează aparenta nelegalitate a modalității de calcul a amenzii aplicate de Consiliul Concurenței nu poate fi considerat întemeiat, existând argumente pentru calcularea cifrei de afaceri a administratorului, inclusiv prin raportare la activele fondului de pensii, argumente ce se referă la calificarea administratorilor ca societăți financiare. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neaplicarea legii contravenționale mai favorabile, acesta nu a fost dovedit în cadrul prezentului litigiu, la data pronunțării deciziei contestate fiind în vigoare o singură lege, respectiv Legea concurenței nr. 21/1996 republicată. În fine, recurenta nu a făcut dovada în fața instanței de fond, a pagubei iminente - conform art. 2 lit. s - în sensul că nu a demonstrat, eventual prin raportare la obligațiile financiare în curs ale societății, o afectare importantă a activității ca urmare a eventualei executări a amenzii aplicate.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA împotriva Sentinței nr. 4222 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.