ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 7/COM/CC din 2 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 2128/107/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SRL. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 01 mai 2009, invocând ținerea adunării în alt loc decât la sediul social, caracterul incomplet al ordinii de zi sub aspectul neprezentării raportului comisiei de cenzori ai societății, imposibilitatea votării descărcării de gestiune a administratorilor în lipsa raportului comisiei de cenzori, lipsa votului secret pentru descărcarea de gestiune a administratorilor.

Judecătorul a reținut că la data de 01 mai 2009 a avut loc adunarea generală a asociaților pârâtei, adunare la care au fost reprezentate un număr de 500 părți sociale, reprezentând 100% din societate, adunare ce a avut loc în Elveția. A mai reținut că s-a întocmit un proces verbal semnat de președintele Consiliului de administrație și asociatul desemnat cu întocmirea acestuia, nefiind emisă o hotărâre AGA, procedându-se în aceeași modalitate și în anii anteriori. Cu privire la locul în care s-a desfășurat adunarea generală, judecătorul a reținut că toți asociații au fost prezenți la ședință și au fost de acord cu această locație, doar reclamantul opunându-se, fără a dovedi prejudicierea sa în vreun fel.

A mai reținut că în perioada 1998-2004 chiar reclamantul a propus ținerea adunărilor generale în aceeași locație. Cu privire la punctele 2-4 de pe ordinea de zi, judecătorul a reținut că reclamantul s-a abținut de la vot, iar potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale pot fi atacate doar de asociații care au lipsit de la adunare sau care, fiind prezenți au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal. În lumina acestei prevederi legale, criticile reclamantului față de cele adoptate la punctele 2-4 din ordinea de zi au fost apreciate ca inadmisibile.

Cu privire la punctul 5 de pe ordinea de zi, judecătorul a reținut că unul din cei trei cenzori s-a retras anterior formulării raportului (aspect cunoscut de reclamant), astfel încât nu mai putea semna acest raport; a mai reținut că raportul a fost semnat de ceilalți doi cenzori, unul dintre aceștia împuternicind o altă persoană să prezinte raportul în adunarea generală. În ce privește nerespectarea votului secret pentru descărcarea de gestiune a administratorilor, judecătorul a reținut că deși reclamantul a invocat aceste aspect, nu a probat susținerea sa. Sentința de fond a fost apelată de reclamantul S.A., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii adunării generale a asociaților.

Prin decizia comercială nr. 55/A din 30 aprilie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul reclamantului, cu următoarele considerente: desfășurarea adunării generale a asociaților în alt loc decât sediul social nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii adoptate, câtă vreme la ședință au participat toți asociații, inclusiv reclamantul, iar acesta nu a dovedit prejudicierea concretă a intereselor sale prin desfășurarea adunării în Elveția.

Reclamantul a participat la adunare, chiar dacă a invocat ținerea acesteia în altă locație decât sediul social, el cunoscând că și anterior asemenea adunări s-au desfășurat în Elveția; cu privire la discutarea unor aspecte care nu au fost cuprinse în convocator, s-a reținut că reclamantul nu a invocat această împrejurare la data desfășurării adunării și a participat la votarea punctelor de pe ordinea de zi; a apreciat că nu este obligatorie înscrierea expresă pe ordinea de zi a prezentării raportului cenzorilor, acest raport nefiind supus aprobării; s-a mai reținut întocmirea cu respectarea prevederilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a raportului cenzorilor, el fiind semnat doar de doi dintre cenzori, în condițiile retragerii celui de-al treilea și în lipsa desemnării unui înlocuitor; nu este obligatorie prezența cenzorilor la prezentarea raportului întocmit de aceștia; aprobarea situaților financiare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, reclamantul neprobând existența conflictului de interese între asociați și societate și nici prejudicierea lui prin votul deschis.

Decizia de apel a fost recurată de reclamantul S.A., acesta solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Fără a indica decât generic prevederile art. 299-316 C. proc.

civ., reclamantul a criticat decizia de apel sub următoarele aspecte: - greșita respingere a motivului de nulitate bazat pe desfășurarea adunării generale în altă locație decât sediul social, în condițiile în care actul constitutiv, în art. 22, coroborat cu art. 195 din Legea nr. 31/1990, prevede imperativ ca ședința adunării generale să se desfășoare la sediul social; - greșita respingere a motivului referitor la adoptarea raportului cenzorilor, motivat de faptul că este semnat de doi cenzori, cel de-al treilea retrăgându-se din funcție; reclamantul arată că la data ținerii adunării generale contestate, cel de-al treilea cenzor nu fusese încă eliberat din funcție, eliberare ce a intervenit doar în anul 2010. Prin întâmpinare, pârâta intimată SC A.P.

SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând că, în fapt criticile formulate de reclamant sunt apărări de fond, neconstituind motive de nelegalitate ale deciziei recurate; a susținut, totodată, legalitatea deciziei recurate, apreciind că desfășurarea adunării asociaților într-o altă locație decât sediul social nu constituie motiv de nulitate al hotărârii adoptate, dispoziția statutară invocată de reclamant neconstituind o prevedere imperativă; mai arată că reclamantul nu a obiectat cu privire la locul desfășurării ședinței, alte trei adunări anterioare desfășurându-se în aceeași locație. În ce privește nesemnarea raportului de către toți cenzorii, a susținut că cenzorul H.P.

a încunoștințat pe toți asociații cu privire la retragerea sa din funcția deținută, iar în cadrul adunării din 01 mai 2009 s-a luat act de această retragere; prezentarea raportului de către o persoană terță a avut la bază împuternicirea acordată în acest sens de către președintele comisiei de cenzori. În ce privește critica referitoare la nelegalitatea descărcării de gestiune a Consiliului de administrație în lipsa unui raport al cenzorilor întocmit legal, arată că reclamantul nu precizează ce anume din acest punct adoptat este contrar legii. Părțile au administrat proba cu înscrisuri. Analizându-se legalitatea deciziei de apel prin prisma criticilor formulate și a apărărilor invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Menționăm că, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile reclamantului pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este înlăturată critica reclamantului vizând nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva ignorării prevederilor art. 22 din actul constitutiv al societății și art. 195 din Legea nr. 31/1990. Se constată că prevederea din actul constitutiv al societății reprezintă o reluare a textului legal corespunzător din Legea nr. 31/1990, precum și că acest text legal (art. 195) nu instituie o normă imperativă, de la care părțile să nu poată deroga. Art. 195 din Legea nr. 31/1990 instituie doar obligația convocării adunării generale cel puțin o dată pe an, imperativitatea acestei dispoziții nefiind extinsă și cu privire la locul de desfășurare al adunării generale.

În consecință, nu se reține, sub acest aspect, o încălcare sau aplicare greșită a legii de către judecătorii apelului care să atragă nelegalitatea deciziei pronunțate în cauză. În ce privește nelegalitatea deciziei din perspectiva greșitei aprecieri a legalității adoptării raportului cenzorilor se reține, așa cum a consemnat, de altfel, și judecătorul fondului, că această critică nu poate fi analizată, raportul cenzorilor fiind adoptat la punctul 4 din ordinea de zi a adunării generale, punct față de care reclamantul s-a abținut de la vot. Or, potrivit art. 196, coroborat cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale pot fi atacate de asociații care nu au fost prezenți la adunare sau de către cei care au fost prezenți, au votat împotrivă și au cerut să se consemneze acest lucru în procesul verbal.

Raportat la textele legale menționate, critica reclamantului referitor la nelegalitatea adoptării raportului cenzorilor nu poate fi analizată. În ce privește nelegalitatea adoptării descărcării de gestiune a Consiliului de administrație, prin raportare la nesemnarea raportului cenzorilor de către cel de-al treilea cenzor, se reține că retragerea din funcție este un act unilateral de voință al unei persoane, din momentul manifestării voinței libere a acesteia în sensul retragerii nemaiexistând obligația pentru acea persoană de a îndeplini obligațiile impuse de lege sau actul constitutiv. Împrejurarea că societatea a luat act de această retragere la un timp de la manifestarea de voință nu are semnificația obligativității pentru cenzorul retras de a întocmi și de a-și asuma prin semnătură raportul elaborat de ceilalți cenzori.

Pentru cenzorul retras manifestarea de voință a produs efect de la momentul acestei manifestări, societatea nefăcând decât formalitatea de a lua act de ea, fără a avea posibilitatea de a o cenzura ori înlătura. În consecință, nu se poate reține o nelegalitate a descărcării de gestiune a consiliului de administrație ca efect al nesemnării raportului și de către cenzorul demisionar. Pentru considerentele reținute și constatându-se că decizia de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei comerciale nr. 55/A/2010 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.