ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 iulie 2008 reclamanta C.D. a chemat în judecată pârâta SC V. SA Deva,

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a Hotărârii AGA din 17 martie 2008.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 117 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, respectiv lipsește dovada deciziei de întrunire a

Consiliului de Administrație pentru convocarea Adunării generale care se

publică în termen de 5 zile de la adoptare, iar numirea lichidatorului s-a

făcut prematur întrucât la data de 17 martie 2008 nu exista o hotărâre

irevocabilă de dizolvare a societății.

În fond după desființare Tribunalul

Hunedoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 2434 din 21 decembrie 2009 dată în Camera de Consiliu a admis

acțiunea a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA pârâtei SC V. SA din

data de 17 martie 2008 cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că

conform Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor de la SC V. SA Deva

din data de 17 martie 2008 a fost aprobat Raportul Consiliului de Administrație

pe anul 2007, Raportul Comisiei de Cenzori cu privire la verificarea bilanțului

contabil și a contului de profit și pierderi pe anul 2007, precum și

Activitatea Consiliului de Administrație și a Comisiei de Cenzori și

descărcarea gestiunii pe anul 2007.

Tribunalul reține că au fost

nesocotite dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, în sensul că au votat

descărcarea gestiunii și persoanele acționari care au calitatea de membrii ai

consiliului de administrație.

Prin aceeași Hotărâre din 17 martie 2008 a fost numit lichidator al pârâtei SC V. SA DEVA, E.I.P.U.R.L. reprezentată de către C.I. și s-a

hotărât donarea întregului stoc de marfă al societății către BISERICA ORTODOXĂ

ROMÂNĂ (fila 33).

Prin sentința nr. 2226/CA/2007 a

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în dosarul nr. 3813/97/2007, în baza art. 237 lit. d) din Legea nr. 31/1990,

republicată, a fost admisă cererea formulată de Oficiul Național al Registrului

Comerțului București, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Hunedoara și s-a dispus dizolvarea pârâtei SC V. SA, înregistrată

sub nr. J 20/70/1991 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Hunedoara pentru necompletarea capitalului social la nivelul minim de 90.000

lei, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 30/1991, republicată (fila 26).

Prin aceeași sentință s-a dispus

înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, publicarea în Monitorul

Oficial al României, Partea IV-a, pe cheltuiala reclamantei și comunicarea

hotărârii Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara-Deva.

S-a considerat corectă numirea

lichidatorului judiciar, întrucât potrivit disp. art. 720/8 C. proc. civ.,

hotărârile date în prima instanță privind procesele și cererile, în materie

comercială sunt executorii.

Față de lista de prezență, pentru

verificarea cvorumului de prezență și implicit dacă ședința a fost legal

întrunită și nesocotirea dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, în sensul

că au votat descărcarea gestiunii și persoanele acționari care au calitatea de

membrii ai consiliului de administrație, constată că hotărârea dată a fost dată

cu fraudarea legii, ceea ce atrage nulitatea absolută a Hotărârii AGA.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel pârâta, arătând că Adunarea generală a fost corect convocată respectându-se

dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 convocarea făcându-se în termenul

legal. Din tabelul nominal cu acționarii prezenți la adunarea din 17 martie

2008, rezultă atât prezența, cât și numărul de acțiuni deținute, fapt ce

dovedește îndeplinirea cvorumului.

Răspunzând criticilor formulate,

Curte de Apel Alba Iulia, secția comercială, – prin decizia nr. 53 din 23

aprilie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul

admiterii în parte a acțiunii și constată nulitatea absolută parțială a

Hotărârii AGA SC V. SA din 17 martie 2008 în ce privește pct.4 referitor la

aprobarea activității Consiliului de Administrație și a Comisiei de Cenzori și

descărcarea gestiunii pe anul 2007, menținând în rest dispozițiile sentinței

atacate.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a reținut că

reclamanta este o societate pe acțiuni dizolvată pentru că

nu și-a majorat capitalul social la nivelul minim de 90.000 lei, în

conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (fila 26

dosarul Tribunalului Hunedoara).

De la data dizolvării pârâta SC V. SA

a intrat în lichidare. Administratorii pârâtei și-au continuat activitatea în

limitele prevăzute de art. 252 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin hotărârea AGA din

17 martie 2008 s-a numit lichidator, actul fiind depus la ORC și menționat în acest registru. Totodată, hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial

al României, partea a IV-a în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 31/1990 (fila 26 dosarul Tribunalului Hunedoara).

După îndeplinirea

acestei formalități, lichidatorul își exercită funcția în conformitate cu

dispozițiile art. 252 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Cum nu s-a dovedit că

s-ar fi efectuat vreo mențiune a unui act ulterior, care să aducă schimbări cu

privire la persoana lichidatorului, în conformitate cu dispozițiile art. 252

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, se constată că lichidatorul E.I.P.U.R.L.

este în exercițiul funcției sale la SC V. SA Deva, având calitatea de a

reprezenta pârâta și a declara apel. Chiar și judecătorul fondului a reținut că

numirea lichidatorului este corectă [vezi sentința atacată fila 34 alin. (2)].

Prima instanță a reținut

că adunarea generală ordinară a acționarilor pârâtei din 17 martie 2008 a fost legal convocată. Acest aspect nu a fost criticat de părți.

S-a reținut că

desfășurarea adunării nu a respectat alte condiții legale, și anume, cvorumul

și prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind descărcarea gestiunii

administratorilor care erau și acționari.

Cu privire la relevanța

dată de prima instanță lipsei listei de prezență la adunare, s-a reținut că din

procesul-verbal al adunării din 17 martie 2008 (fila 23 dosarul Tribunalului

Hunedoara) rezultă că au fost prezenți acționarii deținând un număr de 16936

acțiuni, adică 72,77 % din capitalul social. Procesul verbal a fost depus de

pârâtă la 20 octombrie 2009, ca urmare a dispoziției instanței din 22

septembrie 2009.

La 20 octombrie 2009

instanța a reținut poziția reclamantei, care a arătat că actele solicitate la

termenul anterior au fost depuse. Nici reclamanta, nici instanța nu au evocat

necesitatea depunerii listei de prezență. Reclamanta nu a contestat realitatea

celor consemnate în procesul-verbal cu privire la prezența la adunarea generală

din 17 martie 2008.

În aceste condiții, față

de împrejurarea că instanța a apreciat că pârâta și-a îndeplinit obligația

stabilită în sarcina sa la 22 septembrie 2009, că sarcina probei revine

reclamantei și că procesul-verbal al adunării nu a fost contestat, s-a apreciat

că prima instanță a greșit atunci când a dedus că nu ar fi fost respectate

condițiile de cvorum.

Cum reclamanta nu a

probat că nu s-au respectat condițiile de cvorum, nu s-a răsturnat prezumția

legalității desfășurării adunării generale sub aspectul cvorumului, prezumție

confirmată de procesul-verbal al adunării.

De altfel, în apel,

pârâta a depus, în copie, și lista de prezență (conformă originalului prezentat

spre vedere). Această listă confirmă reținerile făcute în procesul-verbal.

Prin urmare, critica

pârâtei vizând greșita apreciere a primei instanțe cu privire la îndeplinirea

condiției de cvorum este fondată, în speță, hotărârea fiind adoptată cu

respectarea dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990.

Curtea de apel apreciază

că, față de validitatea deliberărilor, nu se poate aprecia că hotărârea AGOA

pârâtei din 17 martie 2008 este nulă absolut, în totalitate.

Este adevărat că nu s-au

respectat prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990 în ce privește incompatibilitatea

acționarilor membri ai consiliului de administrație de a vota aprobarea

activității consiliului de administrație și descărcarea gestiunii pe anul 2007.

Această împrejurare este recunoscută chiar și de reclamantă.

Nerespectarea dispozițiilor art. 126

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu are însă relevanță decât în ce privește

validitatea punctului 4 al hotărârii atacate.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că AGA a fost convocată

de persoane fără calitate și că hotărârile au fost luate în lipsa cvorumului

legal, întrucât administratorii nu puteau să convoace AGA din 17 martie 2008

întrucât mandatul lor încetase încă din februarie 2002, și că AGA a fost luată

cu lipsa de cvorum.

De asemenea criticile mai fac

referire la faptul că la AGA ar fi fost prezenți doar 7 acționari cu 12359

acțiuni, că nu s-ar fi întocmit o listă de prezență decât pro cauza și că

aceasta nu ar fi fost depusă în interval mare de timp.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că,

Consiliul de Administrație a fost ales prin hotărârea AGA din 27 februarie

2006, astfel încât avea abilitatea legală pentru convocarea AGA din 17 martie

2008.

Susținerile recurentei potrivit

cărora administratorii nu puteau să-și exercite dreptul de vot în AGA întrucât

art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu le permitea, nu este întemeiată decât cu

privire la descărcarea de gestiune, punct din hotărâre cu care și intimata pârâtă

a fost de acord să se constate că nu este legal.

Potrivit art. 126 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 „acționarii care au calitatea de membrii ai consiliului de

administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, pe

baza acțiunii pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar descărcarea

gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în

discuție”. Din simpla lecturare a ordinii de zi rezultă fără niciun dubiu că

doar descărcarea gestiunii nu putea fi votată de către membrii consiliului de

administrație.

Celelalte puncte nefiind vizate de

textul citat. De altfel chiar alin. (2) din același articol permite membrilor

consiliului de administrație să voteze situația financiară anuală dacă nu se

poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutiv.

Din procesul verbal de ședință

rezultă fără dubiu că la adunarea generală au participat la vot 16.963 acțiuni

reprezentând un procent de 72,77% din capitalul social, iar administratorii

societății dețin un număr de 8.505 acțiuni, reprezentând 50,13% din capitalul

social prezent în adunare. Distincțiile pe care recurenta dorește să le facă

între prima și a doua adunare la care administratorii ar fi putut vota sunt

lipsite de temei. Art. 126 nu face distincție între adunările generale ținute

la prima sau la a doua convocare.

În ce privește restul criticilor cu

privire la prematuritatea numirii lichidatorului, cât și la interesul personal

al foștilor administratori, sunt lipsite de temei. Este adevărat că în anul

1999 recurenta prin hotărârea adunării generale a pârâtei a fost revocată din funcția

de administrator al SC V. SA.

După rămânerea irevocabilă a

hotărârii de divizare societatea pârâtă a fost lichidată de către lichidatorul

numit la 17 martie 2008 prin hotărârea AGA atacată. Actele privind lichidarea

au fost depuse la ORC Hunedoara și societatea a fost radiată.

Nu vor fi reținute nici criticile

privind lipsa de cvorum, având în vedere că la dosar au fost depuse toate

actele privind convocarea și ținerea adunării din 17 martie 2008 și mai apoi

publicarea hotărârii, lipsa de cvorum fiind o simplă susținere a recurentei.

Față de cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.D.

împotriva

deciziei comerciale nr. 53/A din 23 aprilie 2010

pronunțate de Curtea de

Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie

2011.