ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr.1082 din 10

februarie 2010, a admis cererea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

și a fost autorizată convocarea A.G.A. a SC I. SA pentru data de 11 martie

2010, s-a stabilit pe puncte ordinea de zi și a fost desemnat președintele

ședinței A.G.A.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC I.C.T.I. SA prin C.D.G.

La termenul din 25 mai 2010, Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, a luat act de renunțarea la judecata

apelului, prin reprezentantul legal al societății apelate de la această dată,

respectiv N.R..

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, la 17 iunie 2010, pârâta

SC I.C.T.I. SA, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii deoarece, societatea

nu a fost legal reprezentată prin N.R. când s-a lua act de renunțare la

judecata apelului, susnumitul fiind ales printr-o hotărâre A.G.A. din 11 martie

2010, adunare a cărei convocare fusese suspendată prin sentința comercială nr. 26

din 1 martie 2010 în dosar nr. 1573/2/2010 aflat pe rolul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, și ca atare nu mai putea avea loc în mod

legal.

În drept, și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 7, art. 8 și art. 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata – reclamantă

a invocat excepția lipsei calității de reprezentant legal al recurentei SC

I.C.T.I. SA a numitului C.D.G. solicitând anularea recursului.

La dosar s-au depus acte în susținerea și

combaterea excepției.

Analizând excepția potrivit art. 137 C. proc.

civ. cu raportare la art. 161 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se constată că

este întemeiată.

Potrivit art. 143

2

din Legea nr. 31/1990,

republicată, modificată și completată, Consiliul de administrație reprezintă

societatea în raporturile cu terții și în justiție, iar în lipsa unei

stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă

societatea prin președinte.

În cauză, potrivit prevederilor actului

constitutiv al societății reclamante, necontestat, se dispune în sensul că

președintele consiliului de administrație care este și directorul general al

societății, reprezintă societatea în relațiile cu terții.

Cum la data formulării prezentului recurs – 17

iunie 2010, director general era N.R., potrivit certificatului constatator nr. 124266

din 19 martie 2010 emis de O.R.C.T.B. cu raportare la dispozițiile art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 26/1990 republicată, modificată și completată, urmează a se

da eficiență dispozițiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. și a se anula

cererea de recurs, pentru lipsa calității de reprezentant legal al societății

recurente a numitului C.G.D.

Împrejurarea

că pe rolul instanței de judecată se află o cauză prin care se constată

revocarea din funcție a susnumitului, este lipsită de relevanță juridică, iar

Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 11 martie 2010 de numire ca președinte al

consiliului de administrație a numitului N.R. a fost pusă în executare și

publicată, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată și

completată, care până în prezent nu a fost anulată, devenind obligatorie pentru

toți acționarii.

Așa

fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția lipsei calității de

reprezentant al societății- recurente SC I.C.T.I. SA București a numitului C.D.G.

și, pe cale de consecință, anulează cererea de recurs formulată de pârâta SC

I.C.T.I. SA București împotriva încheierii de ședință din data de 25 mai 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr.

39748/3/2009, conform art. 161 alin. (2) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

19 ianuarie 2011.