ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a V-a comercială, reclamanta SC A.C.C. SA a solicitat obligarea pârâtei Municipiul București să repare prejudiciul cauzat la blocul M2 B sector 3 de către 180 de persoane cazate de petentă conform contractului de sponsorizare dintre petentă și primărie, iar în cazul în care reclamanta demarează lucrările de reparații, să fie obligată Primăria la plata sumei reprezentând reparațiile ce vor fi efectuate de petentă. Temeiurile de drept invocate în acțiune au fost art. 2 alin. (4) și (5) din contractul de sponsorizare și art. 1075 C. civ. Cauza se află în al doilea ciclu procesual astfel : Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 13182 din 3 decembrie 2008, a respins acțiunea reclamantei, constatând că aceasta nu este dovedită.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 166 din 7 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei și a menținut sentința instanței de fond iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, prin decizia nr. 3212 din 3 decembrie 2009, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, constatând că situația de fapt nu este lămuritoare, cu indicația ca instanța de rejudecare să administreze toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt și în special a prejudiciului cauzat reclamantei prin deteriorarea imobilului predat pârâtului, inclusiv proba cu expertiza tehnică de specialitate solicitată de reclamantă.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 375 din 12 octombrie 2010, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la repararea prejudiciului cauzat, respectiv repararea imobilului în litigiu iar în situația în care acesta nu demarează lucrările de reparare a imobilului în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, obligarea pârâtului la plata sumei de 2.608.335 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor ce trebuie efectuate la acest imobil, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului, reprezentând onorariu de expert. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin primar solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.

Recurentul își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității declarării recursului pentru următoarele considerente: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac. În speță, din examinarea actelor dosarului, se constată că recurentul-pârât a primit decizia recurată la data de 26 noiembrie 2010, conform dovezii existente la fila 48 din dosarul de apel și a declarat recursul la 14 decembrie 2010, conform mențiunii oficiale aplicată de instanța de apel pe cerere (fila 2 dosar recurs) cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 375 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.