ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a comercială,

reclamanta SC

A.C.C.

SA a solicitat obligarea pârâtei Municipiul

București să repare

prejudiciul cauzat la blocul M2 B

sector 3

de către 180 de persoane cazate de petentă

conform contractului de

sponsorizare dintre petentă și primărie, iar în cazul în care reclamanta

demarează lucrările de reparații, să fie obligată Primăria la

plata sumei reprezentând reparațiile ce vor fi

efectuate de petentă.

Temeiurile de

drept invocate în acțiune au fost art. 2 alin. (4) și (5) din contractul de

sponsorizare și art. 1075 C. civ.

Cauza se află în al doilea ciclu procesual astfel :

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 13182 din 3 decembrie 2008, a respins acțiunea reclamantei,

constatând că aceasta nu este dovedită.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 166 din 7 aprilie

2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei și a menținut sentința instanței

de fond iar

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, prin decizia nr. 3212 din 3

decembrie 2009, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel,

constatând că situația de fapt nu este lămuritoare, cu indicația ca instanța de

rejudecare să administreze toate probele necesare stabilirii corecte a

situației de fapt și în special a prejudiciului cauzat reclamantei prin

deteriorarea imobilului predat pârâtului, inclusiv proba cu expertiza tehnică

de specialitate solicitată de reclamantă.

În rejudecare, Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 375 din 12 octombrie

2010, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul

că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la repararea prejudiciului

cauzat, respectiv repararea imobilului în litigiu iar în situația în care

acesta nu demarează lucrările de reparare a imobilului în termen de trei luni

de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, obligarea pârâtului la plata

sumei de 2.608.335 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor ce trebuie

efectuate la acest imobil, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului,

reprezentând onorariu de expert.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin primar

solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot

a deciziei comerciale recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.

Recurentul

își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare

excepția tardivității declarării recursului pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de

recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării

hotărârii care este supusă acestei căi de atac.

În speță, din examinarea actelor dosarului, se

constată că recurentul-pârât a primit decizia recurată la data de 26 noiembrie

2010, conform dovezii existente la fila 48 din dosarul de apel și a declarat

recursul la 14 decembrie 2010, conform mențiunii oficiale aplicată de instanța

de apel pe cerere (fila 2 dosar recurs) cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut

de lege.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în

raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul

pârâtei ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât

MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 375 din 12 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2011.