ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3054/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 296/P/2010 din 30 decembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul de poliție T.M., agentul șef de poliție M.C. (amândoi organe de cercetare penală ale poliției judiciare) și agentul șef adjunct de poliție I.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) și art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, pentru efectuarea de cercetări față de agentul șef de poliție M.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

(în ceea ce privește procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, datat 17 septembrie 2007). Pentru a dispune astfel, procurorul a constatat că, prin plângerea înregistrată la data de 24 februarie 2010, petentul persoană vătămată N.F. a sesizat că, în data de 17 septembrie 2007, în timp ce se deplasa cu autoturismul personal pe DJ 612A, în județul Teleorman, a fost implicat într-un accident rutier, la fața locului prezentându-se un echipaj format din lucrătorii de poliție anterior menționați. Acest echipaj a sosit la fața locului cu o întârziere de două ore, respectiv la ora 21 35 , față de ora menționată în cuprinsul procesului verbal întocmit, ca fiind ora 20, iar cercetarea propriu-zisă a durat doar 15 minute.

S-a mai arătat în plângere că, la fața locului, nu a fost întocmit nici un proces verbal și că petentul persoană vătămată nu a asistat la măsurătorile efectuate de către organele de poliție. De asemenea, s-a arătat că, în seara zilei de 17 septembrie 2007, au fost întocmite la sediul Poliției Roșiorii de Vede un proces verbal, pe coli albe, semnat de petentul persoană vătămată și de martorul N.I., iar, ulterior, un alt proces verbal, pe formular tipizat, care conține semnături false la rubricile martor asistent și conducător auto. în aceeași seară, a fost întocmit un proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, act pe care petentul persoană vătămată a susținut că nu l-a semnat la rubrica învinuit.

S-a mai arătat că avariile consemnate de către lucrătorii de poliție în procesul verbal de cercetare la fața locului sunt diferite de cele menționate în procesul verbal de verificare tehnică a autoturismului aparținând petentului persoană vătămată, implicat în accidentul rutier din data de 17 septembrie 2007. Analizând materialul probator administrat în cauză, procurorul a constatat, în ceea ce privește aspectele invocate de petentul persoană vătămată cu privire la procesul verbal de cercetare la fața locului, că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, ca urmare a accidentului rutier produs în data de 17 septembrie 2007 pe DJ 612A, în care a fost implicat, în calitate de conducător auto, petentul persoană vătămată, la fața locului s-a prezentat mai întâi, în jurul orei 20 00 , o patrulă de poliție, care a asigurat locul faptei, până la sosirea echipei operative formate din cei trei intimați făptuitori, toți lucrători de poliție în cadrul IPJ Teleorman.

Orele menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului, datat 17 septembrie 2007, respectiv ora de început, 20 00 și ora de terminare a acestei activități, 23 00 , au inclus perioada scursă pe timpul luării primelor măsuri de asigurare a locului accidentului rutier, cercetarea propriu-zisă, măsurătorile efectuate și redactarea actului în sine, însoțit de schița locului faptei, la sediul Politiei Roșiorii de Vede. În consecință, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei intimați făptuitori, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât nu au fost identificate indicii privitoare la falsificarea procesului verbal de cercetare la fața locului, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul persoană vătămată a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, apreciind, pe baza unor considerații personale, că modul în care s-a făcut cercetarea la fața locului, modul în care au fost reținute faptele în procesul verbal, precum și unele neconcordanțe în legătură cu cercetarea penală propriu-zisă și cu numerotarea referatului întocmit de către organele de poliție nu corespund realității. Prin Rezoluția nr. 205/l 1-2/2011 din data de 02 februarie 2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, această plângere. La data de 24 februarie 2011, în termen legal, petentul persoană vătămată N.F.

a formulat plângere, conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., în fața acestei Curți, susținând că ordonanța procurorului este nelegală și netemeinică. Prin sentința penală nr. 131/F din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul persoană vătămată N.F. împotriva Ordonanței nr. 296/P/2010 din 30 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (menținută prin Rezoluția nr. 205/ll- 2/2011 din data de 02 februarie 2011 a Procurorului General al aceluiași parchet), a fost menținută ordonanța atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul persoană vătămată a fost obligat pe la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: In faza actelor premergătoare, procurorul a întreprins, inclusiv prin delegarea unor lucrători de poliție din cadrul I.G.P.R. (Direcția Control Intern), toate cercetările necesare lămuririi aspectelor invocate de petentul persoană vătămată în plângerea penală formulată, astfel că s-a realizat audierea acestuia, dar și a celor trei intimați făptuitori, precum și a martorilor care au putut furniza informații relevante (C.C., T.F., N.I. și N.I.), realizarea unei confruntări între aceștia nefiind utilă, întrucât nu există contraziceri esențiale în declarațiile lor, s-a dispus și s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică grafică și, de asemenea, s-au atașat înscrisuri pertinente și utile pentru stabilirea situației de fapt.

Pe baza acestui probatoriu, s-a concluzionat, în mod corect, că faptele de fals intelectual și respectiv de fals material în înscrisuri oficiale, imputate intimaților făptuitori în legătură cu întocmirea procesului verbal de cercetare la fața locului din data de 17 septembrie 2007 (filele 35-36, d.u.p.), nu există. Împotriva acestei din urmă sentințe, petentul N.F. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.,, împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul N.F. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul N.F. împotriva sentinței penale nr. 131/F din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2011.