ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2011

HOTĂRÂRE
10.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2118 din 20 mai 2009, a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC N.X. SRL Craiova, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta SC N.X. SRL Craiova, a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de

recurs invocate în cauză, Înalta Curte verificând data la care a fost formulat

recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art.

301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind

contenciosul administrativ, republicată.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar conform art. 20

alin. (1) din Legea 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în

contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului

rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de

25 iunie 2009, iar recursul a fost înregistrat la data de 9 aprilie 2010, prin

poștă, potrivit plicului aflat la fila nr.5 a dosarului, depășindu-se, așadar,

termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C.

proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act

de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a

dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o

împrejurare mei presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv

formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca

atare.

Respinge recursul declarat de SC

N.X. SRL Craiova, împotriva sentinței civile nr. 2118 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2011
nța părții de natură a justifica repunerea în termenul de recurs trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de recurent. Totodată, pentru a apăra împotriva decăderii, este necesar, i
ÎCCJ 2012-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5170 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulat
ÎCCJ 2011-01-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2011
ând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de a
ÎCCJ 2011-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2011
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. A arătat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 102 C. proc. fisc. De asemenea, s-a arătat că nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză, întrucât se ba
ÎCCJ 2011-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1550/2011
Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1751 din 19 aprilie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că în cazul celor două suplimente, legea nu reglementează modalitatea de calcul, angajatorul aflân
Sursă