ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5170 din 19 septembrie 2011, Curtea
de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a
respins cererea formulată de reclamantul C.A., în temeiul art. 281 C. proc.
civ., prin care solicita completarea dispozitivului sentinței nr. 2389 din 28
martie 2011 a aceleiași instanțe.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 281 C. proc. civ., „încheierile
pronunțate în temeiul art. 281, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281
sunt
supuse acelorași căi de atac ca și
hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după
caz, îndreptarea,
lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".
Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate
fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
De asemenea, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul
de
declarare a recursului este de 15 zile
de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată
recurentului-reclamant la data de 21 noiembrie 2011 și că acesta a declarat
recurs la data de 8 decembrie 2011, așa cum rezultă din mențiunea
efectuată
pe cererea de recurs cu ocazia înregistrării la instanța de fond (fila 2 - dosar
recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea
oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când
legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o
împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul
imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C.
proc. civ. și că recurentul nu a pretins și nu a dovedit că ar fi fost
împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai
presus de voința sa, Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor legale
sancționatorii mai sus invocate și
să
decidă în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva sentinței nr. 5170 din 19
septembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie
2012