ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2012

HOTĂRÂRE
22.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6570 din 8 noiembrie

2011, Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate, formulată de

reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al

Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii, ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în esență că excepția de

nelegalitate a Dispoziției nr. 1069/02 aprilie 2009 emisă de Inspectoratul

General al Poliției Române este inadmisibilă, întrucât prin Sentința nr.

1922/2010 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.

1580/2011 a Înaltei Curți, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de

anulare a acestei dispoziții pentru lipsa plângerii prealabile.

Împotriva acestei

hotărâri, la data de 21 mai 2012, a declarat recurs reclamantul I.M., acesta

formulând și cerere de repunere în termenul de recurs la data de 22 noiembrie

2012.

În motivarea cererii

de repunere în termen, recurentul-reclamant a arătat că a fost indus în eroare

cu privire la termenul pe care îl avea la dispoziție pentru a exercita

recursul, de însăși instanța de fond, care a menționat în finalul sentinței

atacate un termen de 15 zile, iar nu de 5 zile, așa cum prevede art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant

a susținut că a fost împiedicat să exercite recursul în termenul legal, dintr-o

împrejurare contradictorie.

Analizând cu

prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte

constată că recurentul-reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, iar

cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac este neîntemeiată,

pentru considerentele în continuare arătate.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Prin sentința atacată

cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, "soluția instanței de contencios administrativ

este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și

se judecă de urgență și cu precădere".

Or, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a

fost comunicată recurentului-reclamant la data de 4 mai 2011, așa cum rezultă

din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a

fost declarat la data de 21 mai 2011, deși, conform dispozițiilor citate,

ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 10 mai

2011.

Înalta Curte constată

că în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile

prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât chiar dacă

în dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a recursului

și termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurentul

nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte,

condițiile, limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt

prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate

acorda ea însăși, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu

poate invoca necunoașterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare

legem".

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere

în termenul de formulare a recursului, iar în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu

referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul

declarat de I.M.

Respinge cererea de

repunere în termenul de formulare a recursului.

Respinge recursul

declarat de I.M. împotriva Sentinței nr. 6570 din 8 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1580/2011
e de autoritatea pârâtă, inclusiv Dispoziția nr. 1069 din 02 aprilie 2009, fapt recunoscut și menționat expres de recurentul-reclamant chiar prin motivele de recurs. Cu toate acestea, reclamantul I.M. nu a înțeles să formuleze plângere prea
ÎCCJ 2012-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5113/2012
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data
ÎCCJ 2012-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul U.M. a chemat în judecată pe pârâții Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Administra
ÎCCJ 2011-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 2 dece
ÎCCJ 2011-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5962/2011
cererea de intervenție formulată în cauză. 3. Recursul declarat de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Recurentul Guvernul României a invocat, ca prim motiv de recurs, încălcarea formelor de procedură pre
Sursă