ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6570 din 8 noiembrie
2011, Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate, formulată de
reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al
Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii, ca
inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut în esență că excepția de
nelegalitate a Dispoziției nr. 1069/02 aprilie 2009 emisă de Inspectoratul
General al Poliției Române este inadmisibilă, întrucât prin Sentința nr.
1922/2010 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.
1580/2011 a Înaltei Curți, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de
anulare a acestei dispoziții pentru lipsa plângerii prealabile.
Împotriva acestei
hotărâri, la data de 21 mai 2012, a declarat recurs reclamantul I.M., acesta
formulând și cerere de repunere în termenul de recurs la data de 22 noiembrie
2012.
În motivarea cererii
de repunere în termen, recurentul-reclamant a arătat că a fost indus în eroare
cu privire la termenul pe care îl avea la dispoziție pentru a exercita
recursul, de însăși instanța de fond, care a menționat în finalul sentinței
atacate un termen de 15 zile, iar nu de 5 zile, așa cum prevede art. 4 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant
a susținut că a fost împiedicat să exercite recursul în termenul legal, dintr-o
împrejurare contradictorie.
Analizând cu
prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte
constată că recurentul-reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, iar
cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac este neîntemeiată,
pentru considerentele în continuare arătate.
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile
de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Prin sentința atacată
cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul
art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 4 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, "soluția instanței de contencios administrativ
este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și
se judecă de urgență și cu precădere".
Or, din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a
fost comunicată recurentului-reclamant la data de 4 mai 2011, așa cum rezultă
din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a
fost declarat la data de 21 mai 2011, deși, conform dispozițiilor citate,
ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 10 mai
2011.
Înalta Curte constată
că în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile
prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât chiar dacă
în dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a recursului
și termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurentul
nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte,
condițiile, limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt
prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate
acorda ea însăși, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu
poate invoca necunoașterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare
legem".
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere
în termenul de formulare a recursului, iar în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu
referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite
excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul
declarat de I.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
repunere în termenul de formulare a recursului.
Respinge recursul
declarat de I.M. împotriva Sentinței nr. 6570 din 8 noiembrie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv
formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV