ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată de reclamantul A.I.S. cu excepția de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 737/2010, în cursul litigiului desfășurat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București. Prin sentința civilă nr. 4039 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A.I.S., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București și C.N.P.P., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Așa cum reiese din textul citat, excepția de nelegalitate poate fi invocată doar cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar în cauză reclamantul a invocat excepția cu privire la un act administrativ cu caracter normativ. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamantul A.I.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul de 5 zile, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text de lege, în materia excepției de nelegalitate: (3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată la data de 28 iulie 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 8 august 2011, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I.S. împotriva sentinței civile nr. 4039 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.