ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost sesizată de reclamantul A.I.S. cu excepția de nelegalitate a

prevederilor H.G. nr. 737/2010, în cursul litigiului desfășurat în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Prin

sentința civilă nr. 4039 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția

de nelegalitate invocată de reclamantul A.I.S., în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României, Casa de Pensii a Municipiului București și C.N.P.P., ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate

fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau

la cererea părții interesate.

Așa

cum reiese din textul citat, excepția de nelegalitate poate fi invocată doar cu

privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar în cauză

reclamantul a invocat excepția cu privire la un act administrativ cu caracter

normativ.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamantul A.I.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând

data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste

termenul de 5 zile, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

acestui text de lege, în materia excepției de nelegalitate:

(3)

Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se

declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu

precădere.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost

comunicată la data de 28 iulie 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de

8 august 2011, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de

textele legale sus citate.

Conform

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum

în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în

exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința

lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.I.S. împotriva sentinței civile nr. 4039 din 7 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 mai 2012.