ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5347 din 27 aprilie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta SC B.I.V. SRL București în contradictoriu cu pârâta SC U.I.C. SRL București. De asemenea a obligat reclamanta la plata sumei de 3.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în principal, că izvorul obligațiilor în litigiu rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.210/23 ianuarie 2008 încheiat între pârâtă în calitatea de vânzător și reclamantă în calitatea de cumpărător al cărui obiect este vânzarea-cumpărarea unei ambarcațiuni individual determinată „DORAL VENEZIA”, dotată cu două motoare Volvo de 3,0 L (2 x 35 Cp) cu accesoriile descrise în anexa 1 la contract.

În cauză prețul, modalitatea de plată și termenele de livrare nu au caracter litigios, ci numai starea și dificultățile de exploatare tehnică ale ambarcațiuni au determinat situația de a nu putea fi utilizată. Au fost invocate vicii profunde de execuție, reclamanta prevalându-se de termenul de garanție al motorului, a tracțiunilor și a comenzilor precum și a altor componente, în contextul clauzelor 4.2 și 4.3 solicitând înlocuirea ambarcațiunii cu o alta, conformă cu datele contractului. Ca o consecință a înlocuirii ambarcațiunii, reclamanta a pretins daune reprezentând echivalentul reparațiilor repetate și penalități de întârziere. Reclamanta nu a pretins daune interese în echivalentul bunului cumpărat ci înlocuirea acestuia, adică executarea în natură a obligației vânzătorului asumată potrivit clauzei 4.1, cu susținerea că ambarcațiunea a ajuns într-o stare totală de neîntrebuințare, nefiind posibilă repararea și aducerea ei la starea inițială.

Raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții și exploatări navale a evidențiat cauzele reale ale defecțiunilor, în principal deformarea sau ruperea elicelor produse prin lovire, care a generat defecțiuni la motoare și înfundarea pompei de apă cu mâl și nisip, fapt ce a determinat supraîncălzirea și oprirea motoarelor. La recepție, după livrare și în următoarele două zile de la primire, conform art. 70 C. com., reclamantul nu a notificat aceste vicii aparente, ambarcațiunea fiind un produs nou, configurat cu dotările, echipamente și motoare noi, conform proiectului și modelului acestui tip de navă. Capătul de cerere privind penalitățile de întârziere a fost respins întrucât aceste daune pot fi pretinse de cumpărător numai dacă predarea bunului s-a făcut după termenul de livrare convenit.

Reclamanta a mai pretins și suma de 36.180,79 lei reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada probelor când s-a încercat completarea elementelor lipsă și aducerea în stare de funcționare, însă numai a enunțat suma și destinația, fără a prezenta explicații analitice, chiar dacă a depus chitanțe și avize. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 451 din 11 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B.I.V. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5347 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei comerciale nr. 451 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC B.I.V.

SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, în principal prin modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință a admiterii apelului în sensul schimbării sentinței dată în fond și a admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat lipsa de motivare a hotărârii dată în apel, faptul că nu au fost suficient examinate, chestiunile de esență și nici clarificate problemele legate de împrejurările cauzei și dispozițiile legale aplicabile. Debitorul răspunde în materie contractuală indiferent de forma vinovăției sale, adică indiferent de faptul că neexecutarea obligației sau executarea ei necorespunzătoare s-au făcut cu intenție sau numai din imprudență, probatoriile fiind apreciate greșit.

Din actele de la dosar rezultă că timp de 6 luni pârâta nu a reușit să aducă produsul în stare de funcționare, ambarcațiunea având defecțiuni și lipsuri care depășesc cu mult 40% din valoarea contractului și 60% din valoarea produsului. Intimata-pârâtă SC U.I.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 30 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului București sub nr. 49.953/3/2008 reclamanta SC B.I.V.

SRL a solicitat în contradictoriu cu SC U.I.C. SRL, cerere ulterior modificată la 3 februarie 2009 și precizată la 9 martie 2009 obligarea pârâtei să înlocuiască produsul ambarcațiune DORAL VENEZIA dotată cu două motoare Volvo 3,0 L (2 X 35 CP) cu unul nou și accesorizată conform contractului nr.210/23 ianuarie 2008 a anexei 1 și să-l livreze și descarce la Tulcea conform clauzelor contractuale.

S-a mai cerut ca pârâta să plătească toate cheltuielile efectuate de reclamantă pe toată perioada probelor, când s-a încercat aducerea produsului în stare de funcționare dar nu s-a reușit, în cuantum de 36.180,79 Ron + cheltuielile ce vor mai fi efectuate pe durata procesului precum și penalitățile parțiale până la 12 iulie 2008 în valoare de 1.459,12 Euro echivalentul în lei a 6.215,35 Ron la data de 16 ianuarie 2009. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, așa cum decurg ele din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 210 din 23 ianuarie 2008 al cărui obiect îl constituie vânzarea de către SC U.I.C.

SRL a unei ambarcațiuni DORAL VENEZIA către cumpărătoarea SC B.I.V. SRL. Probatoriul administrat la cererea reclamantei și pârâtei, respectiv înscrisuri, interogatorii, martori și expertiza tehnică în specialitatea construcții și exploatare nave maritime a condus la justa soluție de respingere a acțiunii reclamantei. Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic I.B.C., amplu argumentat și bine documentat a oferit răspunsuri clare la cele 47 de obiective stabilite de părți, respectiv 24 de obiective formulate de reclamantă și 23 de obiective formulate de pârâtă, concluzionând că ambarcațiunea prezintă o serie de deficiențe, care pot fi înlăturate fără a fi necesară înlocuirea întregii ambarcațiuni.

Mai mult, prin răspunsul detaliat la obiecțiunile ambelor părți la raportul inițial de expertiză tehnică, expertul a dat lămuriri suplimentare care au confirmat punctul de vedere exprimat constant precizat mai sus. Din această perspectivă apare cât se poate de evidentă corectă apreciere a instanțelor că reclamanta nu a reușit să probeze că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a livra ambarcațiunea așa cum a fost comandată, neimpunându-se înlocuirea produsului cumpărat cu unul nou. Chiar dacă reclamanta a depus înscrisuri care atestă cheltuieli în sumă de 36.180,79 lei pe care le-ar fi efectuat pe perioada probelor, nu s-a făcut pe deplin dovada că reprezintă daune determinate de neexecutarea obligațiilor asumate contractual de pârâtă.

În condițiile art. 1169 C. civ., sarcina probei revenind reclamantei, aceasta nu a dovedit îndeplinirea întocmai a obligațiilor de plată, iar livrarea ambarcațiunii a fost asumată sub condiția suspensivă a îndeplinirii plății potrivit graficului agreat, astfel că și sub acest aspect s-a impus respingerea acțiunii. Nu poate fi primită nici critica recurentei reclamante că instanța nu a examinat cauza sub toate aspectele, deoarece din verificarea deciziei atacate reiese că a existat o vădită preocupare și un veritabil rol activ al instanței, fiind conferit la fiecare motiv de apel considerente pertinente care au condus la soluția de respingere a apelului ca nefondat. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC B.I.V.

SRL împotriva deciziei comerciale nr. 451 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 6.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I.V. SRL București împotriva deciziei nr. 451 de la 11 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 6200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.