ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5347 din 27 aprilie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins ca neîntemeiată

acțiunea precizată formulată de reclamanta SC B.I.V. SRL București în

contradictoriu cu pârâta SC U.I.C. SRL București.

De asemenea a obligat

reclamanta la plata sumei de 3.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în principal, că izvorul obligațiilor în litigiu

rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.210/23 ianuarie 2008 încheiat

între pârâtă în calitatea de vânzător și reclamantă în calitatea de cumpărător

al cărui obiect este vânzarea-cumpărarea unei ambarcațiuni individual

determinată „DORAL VENEZIA”, dotată cu două motoare Volvo de 3,0 L (2 x 35 Cp)

cu accesoriile descrise în anexa 1 la contract.

În cauză prețul,

modalitatea de plată și termenele de livrare nu au caracter litigios, ci numai

starea și dificultățile de exploatare tehnică ale ambarcațiuni au determinat

situația de a nu putea fi utilizată.

Au fost invocate

vicii profunde de execuție, reclamanta prevalându-se de termenul de garanție al

motorului, a tracțiunilor și a comenzilor precum și a altor componente, în

contextul clauzelor 4.2 și 4.3 solicitând înlocuirea ambarcațiunii cu o alta,

conformă cu datele contractului.

Ca o consecință a

înlocuirii ambarcațiunii, reclamanta a pretins daune reprezentând echivalentul

reparațiilor repetate și penalități de întârziere.

Reclamanta nu a

pretins daune interese în echivalentul bunului cumpărat ci înlocuirea acestuia,

adică executarea în natură a obligației vânzătorului asumată potrivit clauzei

4.1, cu susținerea că ambarcațiunea a ajuns într-o stare totală de

neîntrebuințare, nefiind posibilă repararea și aducerea ei la starea inițială.

Raportul de expertiză

tehnică în specialitatea construcții și exploatări navale a evidențiat cauzele

reale ale defecțiunilor, în principal deformarea sau ruperea elicelor produse

prin lovire, care a generat defecțiuni la motoare și înfundarea pompei de apă

cu mâl și nisip, fapt ce a determinat supraîncălzirea și oprirea motoarelor.

La recepție, după

livrare și în următoarele două zile de la primire, conform art. 70 C. com.,

reclamantul nu a notificat aceste vicii aparente, ambarcațiunea fiind un produs

nou, configurat cu dotările, echipamente și motoare noi, conform proiectului și

modelului acestui tip de navă.

Capătul de cerere

privind penalitățile de întârziere a fost respins întrucât aceste daune pot fi

pretinse de cumpărător numai dacă predarea bunului s-a făcut după termenul de

livrare convenit.

Reclamanta a mai

pretins și suma de 36.180,79 lei reprezentând cheltuielile efectuate pe

perioada probelor când s-a încercat completarea elementelor lipsă și aducerea

în stare de funcționare, însă numai a enunțat suma și destinația, fără a

prezenta explicații analitice, chiar dacă a depus chitanțe și avize.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 451 din 11

noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B.I.V. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 5347 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele expuse

anterior.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 451 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC B.I.V. SRL care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, în principal prin

modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință a admiterii apelului în

sensul schimbării sentinței dată în fond și a admiterii cererii de chemare în

judecată, iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare

a apelului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat lipsa de motivare a hotărârii dată în apel,

faptul că nu au fost suficient examinate, chestiunile de esență și nici

clarificate problemele legate de împrejurările cauzei și dispozițiile legale

aplicabile.

Debitorul răspunde în

materie contractuală indiferent de forma vinovăției sale, adică indiferent de

faptul că neexecutarea obligației sau executarea ei necorespunzătoare s-au

făcut cu intenție sau numai din imprudență, probatoriile fiind apreciate

greșit.

Din actele de la

dosar rezultă că timp de 6 luni pârâta nu a reușit să aducă produsul în stare

de funcționare, ambarcațiunea având defecțiuni și lipsuri care depășesc cu mult

40% din valoarea contractului și 60% din valoarea produsului.

Intimata-pârâtă SC U.I.C.

SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată înregistrată la data de 30 decembrie 2008 pe rolul

Tribunalului București sub nr. 49.953/3/2008 reclamanta SC B.I.V. SRL a

solicitat în contradictoriu cu SC U.I.C. SRL, cerere ulterior modificată la 3

februarie 2009 și precizată la 9 martie 2009 obligarea pârâtei să înlocuiască

produsul ambarcațiune DORAL VENEZIA dotată cu două motoare Volvo 3,0 L (2 X 35 CP) cu unul nou și accesorizată conform contractului nr.210/23 ianuarie 2008 a anexei 1 și să-l livreze și descarce la Tulcea conform clauzelor contractuale. S-a mai cerut

ca pârâta să plătească toate cheltuielile efectuate de reclamantă pe toată

perioada probelor, când s-a încercat aducerea produsului în stare de

funcționare dar nu s-a reușit, în cuantum de 36.180,79 Ron + cheltuielile ce

vor mai fi efectuate pe durata procesului precum și penalitățile parțiale până

la 12 iulie 2008 în valoare de 1.459,12 Euro echivalentul în lei a 6.215,35 Ron

la data de 16 ianuarie 2009.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au

stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere

a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, așa cum decurg ele din

conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 210 din 23 ianuarie 2008 al

cărui obiect îl constituie vânzarea de către SC U.I.C. SRL a unei ambarcațiuni

DORAL VENEZIA către cumpărătoarea SC B.I.V. SRL.

Probatoriul

administrat la cererea reclamantei și pârâtei, respectiv înscrisuri,

interogatorii, martori și expertiza tehnică în specialitatea construcții și

exploatare nave maritime a condus la justa soluție de respingere a acțiunii

reclamantei.

Raportul de expertiză

tehnică întocmit de expertul tehnic I.B.C., amplu argumentat și bine documentat

a oferit răspunsuri clare la cele 47 de obiective stabilite de părți, respectiv

24 de obiective formulate de reclamantă și 23 de obiective formulate de pârâtă,

concluzionând că ambarcațiunea prezintă o serie de deficiențe, care pot fi

înlăturate fără a fi necesară înlocuirea întregii ambarcațiuni.

Mai mult, prin

răspunsul detaliat la obiecțiunile ambelor părți la raportul inițial de

expertiză tehnică, expertul a dat lămuriri suplimentare care au confirmat

punctul de vedere exprimat constant precizat mai sus.

Din această

perspectivă apare cât se poate de evidentă corectă apreciere a instanțelor că

reclamanta nu a reușit să probeze că pârâta nu și-a îndeplinit obligația

contractuală de a livra ambarcațiunea așa cum a fost comandată, neimpunându-se

înlocuirea produsului cumpărat cu unul nou.

Chiar dacă reclamanta

a depus înscrisuri care atestă cheltuieli în sumă de 36.180,79 lei pe care

le-ar fi efectuat pe perioada probelor, nu s-a făcut pe deplin dovada că

reprezintă daune determinate de neexecutarea obligațiilor asumate contractual

de pârâtă.

În condițiile art. 1169

C. civ., sarcina probei revenind reclamantei, aceasta nu a dovedit îndeplinirea

întocmai a obligațiilor de plată, iar livrarea ambarcațiunii a fost asumată sub

condiția suspensivă a îndeplinirii plății potrivit graficului agreat, astfel că

și sub acest aspect s-a impus respingerea acțiunii.

Nu poate fi primită

nici critica recurentei reclamante că instanța nu a examinat cauza sub toate aspectele,

deoarece din verificarea deciziei atacate reiese că a existat o vădită

preocupare și un veritabil rol activ al instanței, fiind conferit la fiecare

motiv de apel considerente pertinente care au condus la soluția de respingere a

apelului ca nefondat.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC B.I.V. SRL

împotriva deciziei comerciale nr. 451 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 6.200 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC B.I.V. SRL București împotriva deciziei nr. 451 de la 11

noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 6200 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2011.