ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1975/2009 Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC C.N.F.R.N. SA Galați să plătească reclamantului D.C.S. suma de 18.700 Euro despăgubiri și 5.191,70 lei cheltuieli de judecată, respingând ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a șalupei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a dovedit existența relațiilor comerciale asumate reciproc de părți – pârâta a acceptat contra prețului plătit de reclamant să remorcheze ambarcațiunea 67516-A din Germania până la Galați – și în consecință răspunde față de reclamant în temeiul răspunderii contractuale de neexecutarea corespunzătoare a obligației, respectiv pentru avarierea bunului încredințat de acesta; reclamantul a făcut dovada că bunul a fost achiziționat cu suma de 18.700 Euro; reclamantul nu a făcut dovada că ar fi încercat un prejudiciu urmare faptului că a fost lipsit de folosința bunului avariat din culpa pârâtei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta.

Instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel. Prin decizia comercială nr. 47 din 2 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția maritimă și fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC C.N.F.R.N. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 8392/121/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D.C.S. A schimbat în parte sentința comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 8392/121/2007, în sensul că: A obligat pârâta la plata sumei de 3.100 Euro + TVA în lei, la cursul BNR din ziua plății, către reclamant, cu titlu de despăgubiri. A obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată la fond către reclamant.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A obligat intimatul-reclamant la plata către apelantă a sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că apelanta-pârâtă, datorită culpei angajaților ei nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și prin aceasta a produs o pagubă cocontractantului, fiind îndeplinite condițiile tragerii acesteia la răspundere. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, aceasta a fost în mod greșit stabilită de instanță avându-se în vedere valoarea de achiziție și nu cea de piață. Este lipsit de relevanță prețul plătit de reclamant, orice persoană putând să achiziționeze un produs fie sub prețul mediu al pieței, fie peste acest preț.

La stabilirea cuantumului s-a avut în vedere valoarea de piață a bunului așa cum reiese ea din expertiză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D.C.S. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Galați, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susținut, în esență, următoarele: - Considerentele avute în vedere de către instanța de apel la pronunțarea acestei soluții se bazează pe o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză.

- Întregul raționament al instanței de apel se bazează pe un raport de expertiză lovit de nulitate și neconcludent în privința prejudiciului suferit de recurent – concluziile raportului prezintă o valoare tehnică stabilită în mod arbitrar și nicidecum valoarea de piață a ambarcațiunii în litigiu. - Concluziile raportului de expertiză nu puteau fi luate în considerare la determinarea cuantumului prejudiciului suferit de reclamant. - Șalupa a fost achiziționată de reclamant la prețul de 18.700 Euro. Această sumă dă valoarea de piață concretă a ambarcațiunii în litigiu, reprezentând valoarea la care această ambarcațiune a fost tranzacționată în mod liber între vânzător și reclamantul-cumpărător și astfel singura valoare în funcție de care se poate determina cuantumul cert al prejudiciului suferit de recurent ca urmare a avarierii șalupei.

- Instanța de apel a respins în mod netemeinic criticile recurentului relative la valoarea de înlocuire stabilită prin expertiză. La pagina 4 din raportul de expertiză însuși expertul susține că avarierea gravă a ambarcațiunii în urma evenimentului de navigație nu îi permit să evalueze starea tehnică a acesteia înaintea producerii accidentului. Or fără posibilitatea de stabilire a stării tehnice a șalupei, orice evaluare bazată pe o valoare tehnică de înlocuire este arbitrară fiind întemeiată pe aprecieri subiective și nu pe date și raționamente precise. - Valoarea „actualizată” a ambarcațiunii înscrisă în raportul de expertiză (3.100 Euro) este în disonanță flagrantă atât cu prețul plătit pentru achiziționarea șalupei cu numai o lună înainte de producerea evenimentului de navigație, cât și cu prețurile de vânzare afișate în anunțuri pentru ambarcațiuni de agrement apropiate ca dimensiuni și dotări ca șalupa reclamantului.

- Referitor la cheltuielile de judecată s-a susținut că prin diminuarea cheltuielilor de la 5.191,70 lei la suma de 1.000 lei instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut. Intimata SC C.N.F.R.N. SA Galați a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant. Recurentul reclamant a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a situației de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor.

Criticile ce vizează conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză se circumscriu aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate, situație în care hotărârea nu poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere. Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate. Reținând valoarea reală, de piață a bunului și nu prețul de achiziție al șalupei, instanța de apel în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, a determinat corect întinderea despăgubirii în temeiul art. 1073 C. civ.. Față de prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neinvocarea nulității raportului de expertiză la prima zi de înfățișare după depunerea la instanță și înainte de a se pune concluzii în fond atrage sancțiunea decăderii, încât sub acest aspect critica nu poate fi primită.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a acordat ceea ce s-a cerut. Prin motivele de apel apelanta a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, și ca o consecință exonerarea apelantei de la plata sumei de 18.700 Euro și a cheltuielilor de judecată de 5.191,70 lei. În aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, instanța de apel a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată și a obligat pârâta la plata sumei de 3.100 Euro+ TVA în lei la cursul BNR din ziua plății către reclamant cu titlu de despăgubiri.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel admițând parțial pretențiile formulate de reclamant a acordat acestei părți cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise, cu respectarea art. 274, art. 276 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul D.C.S. împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.