ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2011

Ședința publică

de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

1975/2009 Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC C.N.F.R.N.

SA Galați să plătească reclamantului D.C.S. suma de 18.700 Euro despăgubiri și

5.191,70 lei cheltuieli de judecată, respingând ca nefondat capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință a șalupei.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că reclamantul a dovedit existența relațiilor

comerciale asumate reciproc de părți – pârâta a acceptat contra prețului plătit

de reclamant să remorcheze ambarcațiunea 67516-A din Germania până la Galați –

și în consecință răspunde față de reclamant în temeiul răspunderii contractuale

de neexecutarea corespunzătoare a obligației, respectiv pentru avarierea

bunului încredințat de acesta; reclamantul a făcut dovada că bunul a fost

achiziționat cu suma de 18.700 Euro; reclamantul nu a făcut dovada că ar fi

încercat un prejudiciu urmare faptului că a fost lipsit de folosința bunului

avariat din culpa pârâtei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a formulat recurs pârâta. Instanța a recalificat calea de atac din

recurs în apel.

Prin decizia comercială nr. 47 din 2

iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția maritimă și fluvială, a admis apelul

declarat de pârâta SC C.N.F.R.N. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 1975

din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.

8392/121/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D.C.S.

A schimbat în parte sentința

comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în

dosarul nr. 8392/121/2007, în sensul că:

A obligat pârâta la plata sumei de

3.100 Euro + TVA în lei, la cursul BNR din ziua plății, către reclamant, cu

titlu de despăgubiri.

A obligat pârâta la plata sumei de

1000 lei cheltuieli de judecată la fond către reclamant.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

A obligat intimatul-reclamant la

plata către apelantă a sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut că apelanta-pârâtă, datorită culpei angajaților ei nu și-a

îndeplinit obligațiile contractuale și prin aceasta a produs o pagubă

cocontractantului, fiind îndeplinite condițiile tragerii acesteia la răspundere.

În ceea ce privește întinderea

prejudiciului, aceasta a fost în mod greșit stabilită de instanță avându-se în

vedere valoarea de achiziție și nu cea de piață.

Este lipsit de relevanță prețul

plătit de reclamant, orice persoană putând să achiziționeze un produs fie sub

prețul mediu al pieței, fie peste acest preț. La stabilirea cuantumului s-a

avut în vedere valoarea de piață a bunului așa cum reiese ea din expertiză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul D.C.S. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 6 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat și în

consecință menținerea sentinței comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 a

Tribunalului Galați, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurentul a susținut, în esență, următoarele:

- Considerentele avute în vedere de

către instanța de apel la pronunțarea acestei soluții se bazează pe o

interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză.

- Întregul raționament al instanței

de apel se bazează pe un raport de expertiză lovit de nulitate și neconcludent

în privința prejudiciului suferit de recurent – concluziile raportului prezintă

o valoare tehnică stabilită în mod arbitrar și nicidecum valoarea de piață a

ambarcațiunii în litigiu.

- Concluziile raportului de

expertiză nu puteau fi luate în considerare la determinarea cuantumului

prejudiciului suferit de reclamant.

- Șalupa a fost achiziționată de

reclamant la prețul de 18.700 Euro. Această sumă dă valoarea de piață concretă

a ambarcațiunii în litigiu, reprezentând valoarea la care această ambarcațiune

a fost tranzacționată în mod liber între vânzător și reclamantul-cumpărător și

astfel singura valoare în funcție de care se poate determina cuantumul cert al

prejudiciului suferit de recurent ca urmare a avarierii șalupei.

- Instanța de apel a respins în mod

netemeinic criticile recurentului relative la valoarea de înlocuire stabilită

prin expertiză. La pagina 4 din raportul de expertiză însuși expertul susține

că avarierea gravă a ambarcațiunii în urma evenimentului de navigație nu îi

permit să evalueze starea tehnică a acesteia înaintea producerii accidentului.

Or fără posibilitatea de stabilire a stării tehnice a șalupei, orice evaluare

bazată pe o valoare tehnică de înlocuire este arbitrară fiind întemeiată pe

aprecieri subiective și nu pe date și raționamente precise.

- Valoarea „actualizată” a

ambarcațiunii înscrisă în raportul de expertiză (3.100 Euro) este în disonanță

flagrantă atât cu prețul plătit pentru achiziționarea șalupei cu numai o lună

înainte de producerea evenimentului de navigație, cât și cu prețurile de

vânzare afișate în anunțuri pentru ambarcațiuni de agrement apropiate ca

dimensiuni și dotări ca șalupa reclamantului.

- Referitor la cheltuielile de

judecată s-a susținut că prin diminuarea cheltuielilor de la 5.191,70 lei la

suma de 1.000 lei instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Intimata SC C.N.F.R.N. SA Galați a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs

prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de reclamant.

Recurentul reclamant a invocat

afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă criticile concret formulate privesc doar

reținerea greșită a situației de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a

probelor.

Criticile ce vizează conținutul

raportului de expertiză efectuat în cauză se circumscriu aspectelor de

netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate, situație în care

hotărârea nu poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.

Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se

circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii

atacate.

Reținând valoarea reală, de piață a

bunului și nu prețul de achiziție al șalupei, instanța de apel în raport de

starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, a determinat corect

întinderea despăgubirii în temeiul art. 1073 C. civ..

Față de prevederile art. 108 alin. (3)

C. proc. civ., neinvocarea nulității raportului de expertiză la prima zi de

înfățișare după depunerea la instanță și înainte de a se pune concluzii în fond

atrage sancțiunea decăderii, încât sub acest aspect critica nu poate fi

primită.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de

apel a acordat ceea ce s-a cerut.

Prin motivele de apel apelanta a

solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în

judecată, și ca o consecință exonerarea apelantei de la plata sumei de 18.700 Euro

și a cheltuielilor de judecată de 5.191,70 lei.

În aplicarea prevederilor art. 295 C.

proc. civ., verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt

și aplicarea legii de către prima instanță, instanța de apel a admis apelul

declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată și a obligat pârâta la

plata sumei de 3.100 Euro+ TVA în lei la cursul BNR din ziua plății către

reclamant cu titlu de despăgubiri.

Cu privire la cheltuielile de

judecată, instanța de apel admițând parțial pretențiile formulate de reclamant

a acordat acestei părți cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile

admise, cu respectarea art. 274, art. 276 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ.

se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.C.S. împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 2 iunie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.