ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2989/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 28 mai 2009 și precizată ulterior, reclamanta SC T.C.C.

SRL a chemat în judecată pârâta SC T.N.G.I. ROMÂNIA SA ­­­­­­solicitând ca în

baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată să-i închirieze terenul în

suprafață de 2895 mp situat în subsolul parcking-ului din cadrul Complex

Industrial Unirea la prețul și în condițiile stabilite prin promisiunea de

închiriere cuprinsă în Convenția semnată de părți la data de 23 septembrie

2004, precum și la plata sumei de 1000 Euro/zi întârziere, în echivalent în lei

la data plății, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată și

până la executarea obligației asumate convențional.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 5506 din 30 aprilie 2010 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință a respins

acțiunea ca fiind prescrisă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea supusă judecății reclamanta

urmărește să obțină executarea în natură a obligației asumată de pârâtă prin

Convenția din 23 septembrie 2004.

Cererea de chemare în

judecată a fost înaintată instanței la data de 27 septembrie 2009 după cum

reiese din ștampila Oficiului poștal 20 din București aplicată pe plicul cu

care a fost expediată corespondența (verso fila 19).

În conformitate cu

prevederile art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă termenul general de prescripție este de 3

ani și curge de la data împlinirii condiției de care depinde nașterea dreptului

subiectiv și implicit dreptul material la acțiune pentru realizarea acestuia.

Din mențiunile

înscrise în Cartea Funciară cu nr. 67638 – Partea a II-a (fila 7) instanța

reține că intabularea imobilul-construcție cu destinația de parcaj public

multietajat a fost efectuată în temeiul autorizației de construire nr. 737 din 18

iulie 2003 emisă de PMB sector 3 și a procesului-verbal de recepție nr. 109 din

31 martie 2006 ceea ce înseamnă că la data perfectării Convenției imobilul nu

era finalizat, cu consecința că obligația asumată de pârâtă era condiționată de

terminarea lucrărilor de construire și recepționare a acestuia, respectiv de

dobândirea dreptului de proprietate.

Având în vedere că

prin înscrierea în cartea funciară la data de 3 mai 2006 dreptul de proprietate

al reclamantei asupra imobilului cu destinația de parcaj public multietajat a

devenit opozabil terților, tribunalul apreciază că termenul de prescripție a

dreptului material la acțiunea vizând obligarea pârâtei la executarea antecontractului

curge de la momentul menționat, astfel că în raport de data sesizării instanței

de judecată – 27 septembrie 2009 – dreptul la acțiune este prescris.

Tribunalul va

înlătura ca neîntemeiate apărările reclamantei în sensul că, prin existența pe

rolul instanțelor de judecată a litigiului născut ca urmare a refuzului de

notare în cartea funciară a promisiunii de închiriere, cursul prescripției a

fost întrerupt.

Împotriva acestei

soluții a promovat apel reclamanta.

Răspunzând criticilor

formulate de reclamantă în apelul promovat Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 426 din 1 noiembrie 2010 a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

În fundamentarea

soluției pronunțate instanța de control judiciar a reținut că în mod eronat a

apreciat prima instanță că termenul de prescripție a dreptului material la

acțiune începe să curgă de la data înscrierii dreptului de proprietate asupra

imobilului construit în cartea funciară. Aceasta având în vedere că înscrierile

în cartea funciară nu au efect constitutiv de drepturi reale, ci au efect de

opozabilitate față de terți a drepturilor reale înscrise. Astfel, potrivit art.

25 din Legea nr. 7/1996 republicată a cadastrului și a publicității imobiliare,

„înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față

de terți de la data înregistrării cererilor.”

Rezultă că termenul

de prescripție a dreptului material la acțiune începe să curgă de la data de 31

martie 2006, dată la care s-a constatat finalizarea construcției potrivit procesului-verbal

de recepție nr.109, și a avut loc dobândirea de către promitenta pârâtă a dreptului

de proprietate asupra imobilului.

Este întemeiată

critica apelantei-reclamante cu privire la reținerea greșită de către prima

instanță a datei promovării cererii de chemare în judecată ca fiind data de 27

septembrie 2009.

Cererea de chemare în

judecată a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București la data de 28 mai 2009, așa cum este menționat pe

rezoluția de primire a acțiunii. Dar această cerere, împreună cu actele

anexate, au fost înaintate instanței prin poștă, plicul poștal (fila nr.19)

având aplicată ștampila oficiului poștal cu data de 27 septembrie 2008.

Data poștei pe plicul

poștal reprezintă data formulării acțiunii față de dispozițiile art. 104 C.

proc. civ. care dispun că „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor

judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat

la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”.

Având în vedere cele

expuse, se constată că, în cauză, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului

la acțiune începe să curgă la data de 31 martie 2006 și se împlinește la data

de 31 martie 2009. Reiese că prezenta acțiune promovată la data de 27

septembrie 2008 este formulată în cadrul termenului legal de prescripție

extinctivă a dreptului la acțiune.

Cu petiția

înregistrată la data de 4 ianuarie 2011 a declarat recurs SC T.N.G.I. ROMÂNIA SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se critică modul în

care a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune având în

vedere faptul că, intimata-reclamantă face vorbire în cuprinsul cererii de

chemare în judecată inițiată de adresa nr. 9 din 5 martie 2009 și de convocarea

la conciliere din data de 16 aprilie 2009 pentru data de 14 mai 2009 pe care le

și anexează cererii fiind imposibil a se concluziona că cererea de chemare în

judecată a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 3 la data de 27 septembrie

2008.

În susținerea

criticilor formulate recurenta a depus înscrisuri respectiv dovada datei introducerii

acțiunii respectiv AR 09947560305, urmare aplicației Trak-Trace de pe site-ul

oficial al Companiei Poșta Română (fil-37-38).

Prin întâmpinare

intimata ridică excepția nulității recursului precizând că motivarea recursului

cuprinde în fapt un succint istoric al cauzei, o prezentare a situației de

fapt, fără a se arăta în mod concret în ce constă motivele de nelegalitate ale

hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Pe fondul recursului

s-a solicitat respingerea acestuia motivat de faptul că analizând probatoriul

din dosar instanța de apel a apreciat corect că soluția instanței de fond este

vădit eronată, în condițiile în care s-a reținut ca dată a expedierii acțiunii

către instanță ziua de 27 septembrie 2009.

Recursul este fondat.

În ce privește excepția

nulității recursului se reține că, în criticile formulate s-a indicat în mod

expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

susținând greșita aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, fiind

îndeplinite condițiile art. 302

1

C. proc. civ.

Pe fond se reține că

aprecierea instanței de apel a datei de introducere a cererii de chemare în

judecată ca fiind 27 septembrie 2008, se datorează greșitei interpretării a

actelor de la dosar făcute de instanță, limitându-se a cerceta numai ștampila

aplicată pe plicul prin care a fost expediată acțiunea și actele atașate,

plicul purtând o ștampilă greu lizibilă fără a cerceta toate probele cauzei

unele prin altele făcând o aplicare eronată a termenului de prescripție

prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Astfel din

înscrisurile aflate la dosar, respectiv actele anexate la cererea de chemare în

judecată în speță adresa nr. 9 din 5 martie 2009 expediată cu AR în data de 6

martie 2009 prin care intimata-reclamantă a solicitat societății noastre să nu

închirieze spațiul în discuție, având în vedere dispozițiile Convenției

încheiate la data de 23 septembrie 2004, și adresa din data de 16 aprilie 2009

expediată cu AR în data de 17 aprilie 2009 reprezentând convocarea la

conciliere făcută de intimata-reclamantă SC T.C.C. SRL – „pentru data de 14 mai

2009, orele 15, la sediul din București, sector 2”, sunt de natură a exclude posibilitatea promovării cererii de chemare în judecată în anul 2008.

În aceste condiții

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC T.N.G.I. ROMÂNIA SA București împotriva deciziei nr. 426 de la 1

noiembrie

2010

pronunțate de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia recurată și respinge

apelul ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 octombrie 2011.