ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 27 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, a stabilit în favoarea Judecătoriei Craiova competența
de soluționare a cauzei prin care reclamantul E.S.N., în contradictoriu cu
pârâții Asociația de Proprietari nr. 1 - Craiova și M.I., solicita obligarea
acestora de a-i răspunde la cererea având ca obiect permisiunea de a depune
contravaloarea întreținerii restante într-un cont CEC, precum și anularea
dispoziției primei pârâte referitoare la neacceptarea plății reprezentând
contravaloarea întreținerii.
Pentru a
pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că față de
obiectul acțiunii, litigiul dedus judecății este de natură civilă iar
competența de soluționare a acestuia revine Judecătoriei Craiova, în raport cu
dispozițiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea,
organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 1 pct. 1 C.
proc. civ.
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs
reclamantul, arătând, în esență, că litigiul este de natură administrativă,
competența de judecată aparținând instanțelor de contencios.
Examinând
sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele
invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304
l
C. proc. civ., Curtea
constată că recursul este ne fondat, după cum se
va arăta în continuare.
Astfel, obiectul
acțiunii în cauza de față îl constituie obligarea pârâților de a răspunde la
cererea formulată de reclamant, prin care solicita să i se permită să depună
contravaloarea întreținerii restante într-un cont
CEC, precum și anularea unei măsuri luate de prima pârâtă, temeiul
juridic
invocat de reclamant în cuprinsul cererii fiind dispozițiile
Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea
asociațiilor de proprietari.
In cuprinsul
Legii nr. 230/2007 nu se regăsesc, însă, norme de
procedură care să atribuie instanței de contencios administrativ
competența
de a judeca litigiile ivite în aplicarea acestui act
normativ.
Cum cererea
reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, iar pârâții și obiectul cererii adresate acestora
nu se circumscriu condițiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) și,
respectiv, lit. c) din aceeași lege, devine aplicabilă regula prevăzută de art.
1 C. proc. civ., care atribuie judecătoriilor, ca instanțe de fond, competența
de judecată a tuturor cererilor.
Pentru
considerentele arătate, cum în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004,
invocate de recurent, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se
sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
recursul declarat de reclamantul E.S.N. împotriva sentinței nr. 27 din 5
octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.