ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția dată în cauză
Prin Decizia nr. 3414 din 10 iunie 2011,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a admis recursul
declarat de D.G.F.P. Dolj și A.F.P. a Municipiul Craiova împotriva Sentinței
nr. 479 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul că a
respins cererea formulată de reclamanta Asociația C.Ș. și C.N., ca nefondată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de control judiciar a constatat că intimata-reclamantă a
învestit instanța de contencios administrativ și fiscal competentă cu o cerere
având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere din data de 31
martie 2010, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de
inspecția fiscală, emisă de D.G.F.P. Dolj - S.I.F.P.F.
Raportându-se la
dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, contrar
celor reținute de prima instanță, a apreciat că, în cauză, nu s-a probat
îndeplinirea condiției "cazului bine justificat", astfel cum este
definit prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu
s-au indicat, în concret, care sunt împrejurările de fapt și de drept de natură
a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar
simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului
administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de
legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.
Instanța de recurs a
reținut că verificarea aspectelor care țin de interpretarea dispozițiilor
legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se
poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea
actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei.
Invocând
jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, în această materie, instanța de control
judiciar a reținut că motivele invocate de intimata-reclamantă nu au caracterul
unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului
administrativ, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că
aprecierile reclamantei asupra nelegalității ordinului contestat se pot subsuma
condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Concluzionând, Înalta
Curte a reținut că respectarea principiului proporționalității în această
materie și punerea în balanță, pe de o parte, a interesului statului care
execută un act ce se bucură de prezumția de legalitate, fără a fi afectat de
vădite neregularități și, pe de altă parte, a interesului particularului care
nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privința
legalității acestuia, conduc la concluzia că măsura suspendării executării nu
este justificată.
Calea de atac
exercitată
2.1. Împotriva
acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat
contestație în anulare intimata-reclamantă Asociația C.Ș. și C.N., invocând ca
temei legal prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit
cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când
hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine
publică privitoare la competență.
Astfel, argumentează
petenta contestatoare, prin Decizia nr. 3414/2011, instanța de recurs a
soluționat pe de o parte cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 109/2009 pentru modificarea și
completarea Codului fiscal și, pe de altă parte, a soluționat recursul
împotriva Sentinței civile nr. 479/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
deși pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale era
obligată să pronunțe o încheiere separată care să poată fi atacată cu recurs,
potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Procedând în acest
mod, instanța de recurs i-a îngrădit accesul la justiție, Decizia nr. 3414/2011
neputând fi atacată cu recurs din moment ce este irevocabilă.
În concluzie, a cerut
admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 3414/2011 și rejudecarea
recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 479/2010 a Curții de Apel
Craiova.
2.2. D.G.F.P. Dolj nu
a depus întâmpinare și nici concluzii scrise.
Soluția Înaltei
Curți
Contestația în
anularea Deciziei nr. 3414/2011 este nefondată.
Într-adevăr, potrivit
art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temei legal al contestației
în anulare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare
când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine
publică privitoare la competență.
Criticile invocate de
petenta contestatoare nu se referă, însă, la nicio dispoziție legală "de
ordine publică privitoare la competență", așa cum se specifică în mod
expres în norma citată, care să fi fost încălcată de judecătorii recursului.
În ceea ce privește
critica potrivit căreia, prin faptul că instanța de recurs nu a soluționat
cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere prealabilă care
să poată fi atacată separat cu recurs, i-a fost îngrădit accesul liber la
justiție, este lipsită de temei, petenta contestatoare neprobând o asemenea
situație.
În concluzie, pentru
considerentele prezentate mai sus, contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de Asociația C.Ș. și C.N. împotriva Deciziei nr. 3414 din
10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA