ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4375/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.

5913 din 8 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei nr. 190

din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie. A admis recursul declarat de reclamanții M.V. și F.G. împotriva

aceleiași decizii și în consecință, a modificat în parte decizia recurată, în

sensul că majorării cuantumului despăgubirilor acordate pentru fiecare

reclamant la câte 50.000 euro.

Instanța de recurs a

reținut că suma de 30.000 lei stabilită de instanța de apel (în urma admiterii

apelului declarat de către reclamanți) este insuficientă pentru acoperirea

prejudiciului moral cauzat prin strămutarea obligatorie a reclamanților și a

familiei lor din localitatea de domiciliu, ceea ce a adus atingere valorilor ce

definesc personalitatea umană.

Astfel, la stabilirea

cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere consecințele negative produse

pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care

aceste valori au fost afectate și intensitatea cu care au fost percepute

consecințele vătămării.

S-a făcut referire la

jurisprudența Curții europene și precum și la criteriul echității care, în materia

despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte

compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi

excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru

victime.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire, la 8 august 2011, Ministerul Finanțelor

Publice, ca reprezentant al Statului Român.

Invocând de o manieră

generică dispoz. art. 322 C. proc. civ., revizuentul a arătat că solicită

retractarea hotărârii întrucât, prin soluția adoptată, de majorare a

cuantumului daunelor morale, a fost nesocotit scopul acordării acestora, care

constă în realizarea unei satisfacții de ordin moral.

Or, datorită naturii

lor nepatrimoniale, evaluarea exactă în bani nu este posibilă, iar respectarea

criteriului echității presupune un cuantum al daunelor care să nu fie exagerat.

Întinderea

despăgubirilor trebuie să se determine în funcție de condamnarea cu caracter

politic, de durata și efectele măsurii, instanța trebuind să țină seama și de

situația financiară a Statului Român.

Intimații au depus

întâmpinare solicitând respingerea revizuirii.

Analizând aspectele

deduse judecății, Înalta Curte constată că acestea nu se pot constitui în

motive de revizuire, calea de atac fiind exercitată în afara dispozițiilor

procedurale care reprezintă sediul materiei.

Astfel, revizuentul

nu a indicat și nu a dezvoltat argumente care să poată fi încadrate în motivele

strict și limitativ reglementate prin dispoz. art. 322 pct. 1 – 10 C. proc. civ.

În realitate,

susținând că instanța de recurs nu a realizat o corectă cuantificare a daunelor

morale, fiind nesocotit criteriul echității, revizuentul tinde de fapt, la un

nou control de legalitate, în condițiile în care dreptul la exercițiul căii de

atac a recursului s-a epuizat.

Altfel spus,

revizuentul pune în discuție o hotărâre irevocabilă, nesocotind autoritatea de

lucru judecat a acesteia de o manieră nepermisă de lege.

În consecință, văzând

că decizia instanței de recurs a fost atacată pe calea revizuirii fără să fie

invocate motive specifice acestei căi extraordinare de atac, Înalta Curte urmează

să constate inadmisibil demersul judiciar și să-l respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția generală a finanțelor publice Buzău împotriva

deciziei nr. 5913 din 8 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.