ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1864/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 280 din

26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul S.I.R.A.

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi

pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup organizat în vederea

comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86/1 C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen

de încercare de 6 ani.

Conform art. 86/3 C.

pen. au fost stabilite măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună

inculpatul pe durata termenului de încercare și s-a atras atenția inculpatului

asupra revocării suspendării executării sub supraveghere în cazul comiterii

unei noi infracțiuni cu intenție în perioada termenului de încercare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

Inculpatul S.I.R.A. a

aderat la grupul infracțional organizat condus de I.B.S. (din care mai făceau

parte N.P.F., B.S.L., V.M., G.L., N.F., N.A., S.F.I., N.A., T.F., N.E. - trimiși

în judecată într-un alt dosar, 7 D/P/2004, la Tribunalul Prahova, la data de 27 noiembrie 2006) grup profilat pe traficul de persoane pe

relația Spania. Concret, s-a reținut că în luna iunie 2003, inculpatul S.I.R.A.

l-a cunoscut pe inculpatul I.B.S., care i-a propus să meargă în străinătate la

furat, iar în cazul în care găsesc tinere să le exploateze sexual în cluburi de

noapte. Astfel, la începutul lunii iulie 2003 cei doi inculpați s-au întâlnit

cu O.G.A. zisă „Ș.” căreia i-au spus că sunt în căutare de fete care vor să

lucreze în străinătate și că oferă sume de bani importante pentru a le cumpăra.

Ulterior, cei doi au fost contactați de O.G. și în mai multe rânduri au

negociat vânzarea-cumpărarea victimei M.G., zisă „P.”, tranzacția încheindu-se

pentru suma de 1.300 de Euro.

Pentru câteva zile

victima M.G. a fost cazată la domiciliul inculpatului S.I.R.A. care i-a spus că

urmează să meargă în Spania unde i se va asigura un loc de muncă la un club de

noapte ca damă de companie.

Victima a fost

înșelată cu privire la scopul deplasării în Spania, în realitate aceasta fiind

cazată într-un apartament din localitatea Valencia, la o cunoștință a

inculpatului, impunându-i-se prin amenințări și violențe fizice să practice

prostituția în cluburile de noapte „Ponto 6” și „Sisney”, banii obținuți de victimă fiind însușiți de inculpat.

S-a mai reținut că,

pentru a o determina pe victimă să câștige mai mulți bani, inculpatul S.I.R.A.

a bătut-o în mai multe rânduri și a amenințat-o cu venirea în Spania a lui I.B.S.

După sosirea în Spania a acestuia violențele fizice asupra victimei s-au

amplificat, M.G. fiind sancționată în diferite moduri: bătăi cu cureaua („10 Euro/curea)

tăieturi cu spumarul de bucătărie, bătăi cu tocul de la pantofi în cap,

curentată.

Deoarece au existat

disensiuni între cei doi inculpați cu privire la împărțirea banilor, inculpatul

S. a revenit în țară, încheindu-și activitatea infracțională.

Situația de fapt

expusă, a fost stabilită pe baza declarației părții vătămate M.G., declarațiilor

martorilor T.A. și A.T., procesului verbal privind intrările/ieșirile din/în

țară ale inculpatului și părții vătămate, pe baza răspunsului autorităților

spaniole, urmare a Comisiei rogatorii formulate, probe coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 18 din 8 iulie 2010, a respins apelurile formulate de DIICOT și

inculpatul S.I.R.A.

Împotriva acestei

decizii inculpatul în termen legal, a declarat recurs reiterând motivele de

apel și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recursul nu este

fondat.

Instanța de fond a

reținut o corectă situație de fapt, reverificată și de instanța de control judiciar,

iar pe baza analizei amănunțite a probelor administrate atât în faza de

urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească s-a stabilit

justificat că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată.

Potrivit art. 2 lit.

a) din Legea nr. 39/2003, prin „grup infracțional organizat” se înțelege grupul

structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o

perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai

multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu

financiar sau alte beneficiu material.

Rezultă, așadar, din

analiza textului legal menționat anterior, că este necesar ca grupul să fie

format din trei sau mai multe persoane și să funcționeze pe o anumită perioadă

de timp și în mod coordonat, existând o subordonare ierarhică prestabilită, o

ierarhizare în rândul membrilor grupului.

Or, așa cum rezultă

din actele dosarului, inclusiv din declarațiile inculpatului S.I.R.A., acesta

l-a cunoscut pe I.B.S., liderul grupului din care au mai făcut parte alte 10

persoane, trimise în judecată prin rechizitoriul nr. 7/D/P/2004 pentru

săvârșirea unor infracțiuni grave (a se vedea actul de sesizare la filele 10 –

49 din dosarul de urmărire penală). Relevantă sub acest aspect este declarația

părții vătămate M.G. care a menținut, printre altele, că inculpatul a

amenințat-o cu venirea în Spania a celuilalt inculpat, I.B.S., pentru a o

„convinge” să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți, aspect care

evidențiază ierarhizarea existentă în grupul organizat de acest din urmă

inculpat.

Și cea de-a doua

infracțiune reținută în sarcina inculpatului există în materialitatea ei.

Sub aspectul

elementului material al laturii obiective (

verbum regens

) inculpatul a

săvârșit fapte de recrutare, transport și cazare a victimei M.G. în scopul

exploatării sexuale în Spania, iar modalitatea de săvârșire folosită a fost

înșelăciunea, respectiv inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la

natura muncii ce urma a fi prestată. Sub aspectul laturii subiective inculpatul

a acționat cu intenție directă calificată urmărindu-și scopul și anume

exploatarea victimelor prin obligarea la practicarea prostituției.

Comiterea acestei

infracțiuni este dovedită prin declarația părții vătămate M.G. (care a precizat

localitățile unde a fost cazată, inclusiv la domiciliul inculpatului,

modalitatea în care a fost transportată în Spania, scopul aparent și cel real

al deplasării în Spania, comportamentul inculpatului față de ea) prin

declarațiile martorilor audiați cât și prin declarațiile inculpatului.

Inculpatul a

recunoscut în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului său, faptele

pentru care a fost trimis în judecată, însă, în faza de cercetare

judecătorească a încercat să dea o altă conotație acțiunilor sale, în sensul că

deplasarea în Spania s-a făcut în urma unei înțelegeri anterioare între el și

partea vătămată când relațiile dintre cei doi erau „apropiate” iar scopul era

acela de a găsi locuri de muncă.

Susținerea

inculpatului este însă contrazisă de declarațiile părții vătămate și de

celelalte probe administrate și analizate atât de procuror cât și de instanța

de fond, motiv pentru care această apărare a inculpatului va fi respinsă.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina

inculpatului există, au fost comise de acesta și întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și de aderare la un grup

organizat în vederea comiterii de infracțiunii, prevăzute de art. 12 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin.

(1) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de inculpatul S.I.R.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 8 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată M.G., în sumă de 100

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2010.