ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2014

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318 din data de 12 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, în Dosarul nr. 5837/105/2013, a fost condamnat inculpatul I.S.A., după cum urmează: În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3), raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea disp.art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. - infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, fapta din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. infracțiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna februarie 2013, la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) ,(6) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de: 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În baza dispozițiilor art. 86 2 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, fiind în final de 8 ani.

Potrivit art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele precizate mai sus se vor comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., ori dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere ori obligațiile stabilite de instanță se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 359 alin. (3) C. proc. pen. o copie de pe prezenta hotărâre s-a comunicat și organului de poliție de la localitatea unde domiciliază inculpatul. Conform dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.S.A., în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunțată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 56 din 23 martie 2013, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.S.A., cantitatea de 5,01 grame rezină de cannabis, rămasă din proba înaintată, ambalată și sigilată și depusă la Camera de Corpuri Delicte în acest sens fiind emisă dovada din data de 01 aprilie 2013. În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2), din Legea nr. 143/2000, confiscă de la inculpatul I.S.A. echivalentul sumei de 4.050 euro. Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul B.P., după cum urmează: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din luna februarie 2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Conform art. 86 2 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, fiind în final de 5 ani.

În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele precizate mai sus s-au comunicat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., ori dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere ori obligațiile stabilite de instanță se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 359 alin. (3) C. proc. pen., o copie de pe prezenta hotărâre se va comunica și organului de poliție de la localitatea unde domiciliază inculpatul. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.P., aflat in stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunțată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 60 din 23 martie 2013 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi. În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul B.P., suma de 3.000 dolari S.U.A. și s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra sumelor de 1.200 RON, 50 euro și 1.408 dolari S.U.A. sume depuse la C. Bank conform recipiselor din data de 27 martie 2013. Totodată, prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul P.V., după cum urmează: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din luna februarie 2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de: 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86 2 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, fiind în final de 6 ani. Potrivit art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele precizate mai sus s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., ori dacă nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere ori obligațiile stabilite de instanță se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul dispozițiilor art. 359 alin. (3) C. proc. pen., o copie de pe prezenta hotărâre s-a comunicat și organului de poliție de la localitatea unde domiciliază inculpatul. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului a suspendat și executarea pedepselor accesorii. Conform dispozițiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.V. aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunțată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 59 din 23 martie 2013, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi. În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) și b) C. pen.

combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul P.V., sumele de 3.000 euro și 650 dolari S.U.A., precum și a unui laptop marca A. De asemenea, prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul C.V., după cum urmează: În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, fapta din perioada anului 2012, la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, pentru fapta sus menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc.

pen. - infracțiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna ianuarie 2013, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, pentru fapta sus-menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4), (6) și (7) C. proc. pen., infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată, pentru fapta sus-menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsa complementară. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.V., măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunțată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, când s-a emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 58 din 23 martie 2013. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.V., suma de 500 RON, precum și echivalentul în RON al sumei de 550 euro. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 23/D/P/2013, la data de 29 aprilie 2013. La termenul de judecată din 05 iulie 2013, instanța a pus în discuția părților regularitatea actului de sesizare a acesteia, precum și competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, constatând că potrivit dispozițiilor art. 300 C. proc. pen. că sesizarea este făcută în condițiile prevăzute de lege, actul de sesizare (rechizitoriu) cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, iar instanța este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

La același termen de judecată, după consultarea cu apărătorii săi, inculpații au arătat că solicită ca judecarea cauzei să se facă după procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și urm. C. proc. pen., respectiv pe baza recunoașterii vinovăției. Instanța, după ascultarea inculpaților în condițiile prevăzute de dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., reținând faptul că inculpații I.S.A., P.V., C.I. și B.P. au dat declarații ezitante cu privire la modalitatea în care este descrisă situația de fapt, în ceea ce îi privește, că anumite aspecte din actul de sesizare nu sunt descrise corespunzător din punctul lor de vedere a dispus cu privire la acești inculpați, disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar pentru a se administra probatorii.

Inculpații T.C.A. și R.G.A., au solicitat în mod expres aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., declarând că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de noi probe. Cu privire la acești inculpați prin sentința penală nr. 309 din 08 iulie 2013, s-a dispus condamnarea inculpaților. Referitor la inculpații I.S.A., P.V., B.P. și C.V., s-a dispus disjungerea, formându-se astfel dosarul penal nr. 5837/105/2013, cu termen de judecată în data de 10 iulie 2013. La acest termen de judecată, inculpații, după ce s-au consultat cu apărătorii, au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de noi probe.

Tribunalul a pus în discuția părților admisibilitatea cererilor constatând că acestea sunt întemeiate și nu există nici un impediment ca judecata să aibă loc potrivit acestor texte de lege, având în vedere că nu s-a dat citire actului de sesizare al instanței și nu s-au încuviințat probatorii, admițând cererile formulate, acordând cuvântul părților in dezbateri pentru susținerea cauzei. Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și urm. C. proc. pen., precum și declarațiile date de inculpați în mod nemijlocit în fața instanței de judecată prin care au recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, în modalitatea descrisă în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen., reține pentru fiecare inculpat următoarea situație de fapt: Inculpatul I.S.A., în cursul lunii decembrie 2012, împreună cu inculpatul T.C.A., l-au racolat pe numitul R.I., cu scopul de a transporta droguri pe ruta, Brazilia - Spania/Portugalia - România, instigându-l pe acesta la comiterea de infracțiuni din domeniul traficului internațional de droguri de mare risc, făcându-i promisiuni în legătură cu câștigarea unor sume de bani ce ajung la valoarea de 5.000 euro și asigurându-l că rutele și modalitățile de transport sunt sigure. În data de 28 decembrie 2012, inculpatul I.S.A. s-a deplasat împreună cu R.I. în municipiul Ploiești, pentru a-i achita acestuia contravaloarea taxei pentru pașaport la sucursala C. Bank Ploiești.

În luna ianuarie 2013, inculpatul C.V. a fost trimis în Spania de inculpatul I.S.A. și învinuitul I.A., pentru a efectua un transport de cocaină, persoana de contact din Spania fiind „T.”. În dimineața zilei de 27 februarie 2013, inculpatul intenționa să-l recruteze pe colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.I.” (al doilea colaborator), în vederea efectuării unor transporturi internaționale de droguri, solicitându-i astfel colaboratorului R.I. să vină împreună cu acesta la întâlnire în vederea stabilirii detaliilor referitoare la plecare celor doi în Brazilia via Spania/Portugalia. Inculpatul, în faza de urmărire penală declară în amănunt implicarea sa, precum și activitățile desfășurate de persoanele racolate.

Inculpatul P.V., a confirmat cele declarate de inculpatul I.A. cu privire la momentul în care s-au cunoscut, pregătirile efectuate în vederea plecării, precum și modul de acțiune în toată perioada infracțională. La data de 25 februarie 2013, colaboratorul R.I. a procurat de la inculpații I.S.A. și P.V., o cantitate de materie vegetală solidă, de culoare maronie, reprezentând rezină de cannabis, aceasta fiind primită de către inculpatul P.V., pentru inculpatul I.S.A. și introdusă în țară disimulată în bagaje. Materia vegetală în cauză a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, care prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 26 februarie 2013, a concluzionat că proba este constituită din 5,15 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC).

Cantitatea de 5,01 grame rezină de cannabis rămasă din proba înaintată a ambalată și sigilată și depusă la Camera de Corpuri Delicte prin dovada din data de 01 aprilie 2013. În ianuarie 2013, inculpatul C.V. a efectuat un transport, în Spania, pe ruta Albacete - Valencia, de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis, disimulată într-o pereche de sandale, deoarece acesta nu a putut înghiți cașetele cu droguri. Totodată, în cursul lunii martie 2013, acesta a racolat-o pe numita A.D., în vederea efectuării unui transport de droguri, pe aceeași rută, pe care i-a predat-o ulterior lui I.S.A., urmând să primească în schimb suma de 500 euro, numita A.D. fiind arestată în Brazilia, având disimulată în corp cantitatea de 60 grame cocaină, acțiunea specifică a racolării fiind confirmată atât de inculpatul I.S.A., cât și de L.E., fiica numitei A.D.

Inculpatul I.S.A. și inculpatul P.V. intenționau să deturneze destinația finală a drogurilor, urmând să stabilească o nouă rută de deplasare pentru A.D., pe relația Portugalia - Cipru (Paphos), în acest sens P.V. folosindu-se de abilitățile informatice ale concubinei sale C.G.M., a achiziționat de la o firmă de transport aerian un bilet de avion pe numele transportatoarei, pe care l-a achitat din surse personale, bilet ce nu a putut fi utilizat datorită întârzierii sosirii transportatoarei, ulterior fiind comandat un al doilea bilet de avion pe numele acesteia, care nu a mai fost achitat. Astfel s-a stabilit că în momentul în care A.D. urma să ajungă în Portugalia, prin intermediul convorbirilor telefonice inculpatul I.S.A., urma să o redirecționeze, către noua destinație.

În urma analizei convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C.V., era la curent cu plecarea numitei A.D. în Brazilia, cât și cu scopul plecării, informațiile fiind obținute atât de la aceasta, cât și de la inculpatul I.S.A., el fiind mijlocitorul între șeful grupului infracțional și transportatoare, în dorința declarată de a o ajuta pe aceasta din urmă să obțină o sumă de bani pentru întreținerea familiei, dar mai ales pentru a câștiga comisionul de 1.000 euro, pe care inculpatul I.S.A. i-l promisese pentru racolare. La data de 22 martie 2013, autoritățile judiciare braziliene au informat autoritățile judiciare române în legătură cu faptul că numita A.D.

a fost arestată pe aeroportul din Sao Paolo - Brazilia având disimulată în corp o cantitate de 60 grame cocaină, cantitatea fiind mică deoarece aceasta a acuzat stări de rău, regurgitând în repetate rânduri cașetele care conțineau cocaină, în acest sens trimițând un set de documente, inclusiv planșe foto în legătură cu modalitatea în care a fost depistată și tipul de produse găsite disimulate în corpul acesteia. Ca mod de acțiune, inculpații transportatori, după predarea drogurilor, erau îndrumați către mai multe destinații succesive, cu preponderență din Asia, pentru a obține mai multe vize turistice de intrare - ieșire, ca o măsură de prevedere în momentul reîntoarcerii în Brazilia, încercându-se să se creeze aparența că aceștia sunt turiști.

Pentru reținerea acestei situații de fapt, în cauză au fost administrate probatorii constând în: procese-verbale de sesizare din oficiu, autorizații de efectuare a interceptărilor telefonice, a perchezițiilor domiciliare și informatice, procese-verbale de redare a convorbirilor, planșe fotografice, proces-verbal investigator sub acoperire, copie denunț R.I., declarații martori C.C.A., I.D.I., L.E., B.I., Ț.M.E., G.A., S.V.L., M.I. și R.I. și declarații inculpați care au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor. Faptele inculpatului C.V., care în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu inculpații I.S.A., T.C.A.

și învinuitul S., în anul 2012, au constituit un grup infracțional organizat, profilat pe săvârșirea de infracțiuni cu caracter transnațional, respectiv trafic internațional de droguri de risc și mare risc, respectiv cocaină, pe ruta România/Spania - Valencia/Brazilia - Sao Paolo/Portugalia - Lisabona/Spania - Valencia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: - constituirea unui grup infracțional organizat faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003; - trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut comiterea de către inculpat a infracțiunilor din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, dar și postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l o condamnare de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., dispusă prin sentința penală din data de 27 noiembrie 2008, a Judecătoriei Moreni și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 320 din data de 06 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești și recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l o condamnare de trei ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., dispusă prin sentința penală nr. 537 din data de 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Onești și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 169 din data de 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul textelor de lege indicate, s-a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere limitele minime și maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege încriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, cât și dispozițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (1) și urm. C. proc. pen., urmare recunoașterii faptelor comise în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței. Potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în cazul urmării procedurii prevăzute de acest text de lege, pedepsele se reduc cu o treime. Totodată, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a ținut seama și de starea de recidivă în care se află acesta și care denotă perseverența infracțională și periculozitate sporită.

Raportat la situația de fapt, în cauză nu au fost reținute și alte circumstanțe atenuante, întrucât așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței, în timpul anchetei, inculpatul a adoptat o atitudine parțial sinceră atât în fața organelor de anchetă, cât și în fața instanței de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare, recunoscând doar o mică parte a activității infracționale desfășurate și încercând să influențeze atitudinea organelor de anchetă, prin intermediul afirmațiilor incoerente cuprinse în declarațiile sale, cu scopul de a minimaliza participația la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, chiar dacă acestuia i-au fost prezentate mijloacele de probă. În raport de criteriile arătate, s-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător contribuției infracționale din prezenta cauză, apreciind totodată că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate.

Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-au reținut dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea. În baza dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 221 zile, rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate pentru faptele penale reținute în prezenta cauză.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei. Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2013 la zi. În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.V., suma de 500 RON precum și echivalentul în RON al sumei de 550 euro.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.V., pe care a criticat-o cu prilejul dezbaterilor, prin apărător, pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând redozarea pedepsei și diminuarea cuantumului acesteia, care este prea ridicat în raport de pedepsele aplicate celorlalți inculpați, iar modalitatea de individualizare prin executare efectivă în detenție este excesivă, în condițiile în care nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa, cu toate că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului și are șase copii minori în întreținere. Prin decizia penală nr. 168 din 23 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, faptul că probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și cu prilejul cercetării judecătorești, relevă faptul că infracțiunile pentru care inculpatul-apelant a fost trimis în judecată, au fost corect reținute de către instanța de fond, iar încadrarea juridică dată acestora este legală cu toate consecințele ce derivă din acestea. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat acestui inculpat, prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gravitatea faptelor comise pentru care i-au fost stabilite pedepse apropiate de minimul special în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen., dar și faptul că infracțiunile respective au fost comise în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen., situație în care cuantumul pedepsei aplicate este corespunzător pericolului social al faptelor comise și gravității lor, apte să realizeze scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei, nefiind cazul aplicării unei pedepse neprivative de libertate în condițiile în care inculpatul este și recidivist. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.V. Motivele de recurs au fost formulate de inculpat în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. La termenul din 06 februarie 2014, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților și participanților la procesul penal incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, luând concluziile acestora, a stabilit cadrul procesual al judecării cauzei. Astfel, având în vedere faptul că decizia penală atacată a fost pronunțată la data de 23 septembrie 2013, iar recursul inculpatului a fost promovat în termenul legal prevăzut de art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. și înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecarea cauzei cade sub incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 cu referire la C. proc.

pen. anterior așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 2/2013 (în vigoare până la data de 01 februarie 2014). Examinând cauza în raport de criticile formulate de recurentul inculpat C.V. și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., așa cum acestea au fost modificate prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 2/2013, dar și în raport de dispozițiile art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat de inculpat este fondat doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile reținând următoarele aspecte: Prin decizia penală recurată s-a reținut că faptele inculpatului C.V., care în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu inculpații I.S.A.

și T.C.A. și cu învinuitul S., în anul 2012, împreună au constituit un grup infracțional organizat, profilat pe săvârșirea de infracțiuni cu caracter transnațional, respectiv trafic internațional de droguri de risc și mare risc, (cocaină), pe ruta România/Spania - Valencia/Brazilia - Sao Paolo/Portugalia - Lisabona/Spania - Valencia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În prezenta cauză s-a reținut comiterea de către inculpat a infracțiunilor în stare de recidivă postexecutorie, dar și postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen., primul termen al primei recidive constituindu-l o condamnare de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., dispusă prin sentința penală din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 320 din data de 06 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, iar pentru recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei l-a constituit o condamnare de trei ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., prin sentința penala nr. 537 din data de 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 169 din data de 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul textelor de lege indicate, s-a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia s-au avut în vedere limitele minime și maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege încriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, cât și dispozițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (1) și urm. C. proc. pen., urmare recunoașterii faptelor comise în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.

Raportat la starea de fapt, în cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului, întrucât, așa cum rezultă din acul de sesizare al instanței, în cursul urmăririi penale inculpatul a adoptat o atitudine parțial sinceră atât în fața organelor de anchetă, cât și în fața instanței de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare, recunoscând doar o parte a activității infracționale desfășurate, încercând să influențeze atitudinea organelor de anchetă prin intermediul afirmațiilor incoerente cuprinse în declarațiile sale, cu scopul de a minimaliza participația la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. În raport de criteriile arătate, s-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător contribuției sale infracționale, apreciindu-se totodată că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate.

Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-au reținut dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni, dispunându-se ca, în baza art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea. În baza dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 221 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate pentru faptele penale reținute în prezenta cauză.

Constatând cele mai sus-menționate instanța de recurs reține că motivul de recurs, cât și criticile formulate de recurentul-inculpat C.V., în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., nu pot face obiectul controlului judiciar întrucât acestea, vizând reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, prin solicitarea de a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., exced examenului propriu ce poate fi exercitat de instanța de control judiciar în această fază procesuală. În aceste condiții, în respectarea dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc.

pen., instanța de recurs, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, nu a identificat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13, 14 care se iau în considerare întotdeauna din oficiu și nici a cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., instanța de recurs identifică însă situații favorabile recurentului-inculpat C.V. generate de aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Potrivit art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Este de precizat că problema se pune în situația în care fapta comisă este prevăzută ca infracțiune și în legea nouă, existând continuitate sub aspectul încriminării, precum și atunci când fapta respectivă a fost săvârșită în întregime sub imperiul legii vechi. Pentru ca, din mai multe legi penale apărute succesiv în raport cu timpul săvârșirii unei infracțiuni, să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, și anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condițiilor de încriminare a faptei (al conținutului infracțiunii), al condițiilor de tragere la răspundere penală, al sancțiunilor și al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripție al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Criteriul sancțiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancțiuni penale care dacă este mai blândă, mai ușoară va imprima același caracter legii care o prevede. Dintre sancțiunile de drept penal aplicabile, pedepsele principale și pedepsele complementare dau conținut evaluării situației mai favorabile. Astfel, dacă legea penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede pedeapsa cu închisoarea va fi mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în urma aplicării unor circumstanțe atenuante existente doar în legea veche s-ar ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.

Dacă în legea veche și cea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleași limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va mai favorabilă legea nouă, conform acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda. Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanța de judecată va examina minimul și maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă. Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere și cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum și circumstanțele atenuante sau agravante.

Sub aspectul dispozițiilor privind prescripția răspunderii penale și a executării pedepselor, va fi mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripție mai mic. Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu se creează lex tertia. În doctrină este statuat că lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite, dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții și efectele acelei instituții.

Este reglementat că legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să derive sub nicio formă una defavorabilă pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală. Analizând incidența legii penale mai favorabile pe instituții autonome în raport și de considerentele sus-menționate, instanța de recurs constată și reține următoarele: Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) din vechiul C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 din vechiul C. proc. pen., reținută în sarcina inculpatului C.V. constată că prin abrogarea acestei reglementări nu suntem în prezența unei dezîncriminări a faptei, ci aceasta își regăsește corespondent în noul C. pen.

în dispozițiile art. 367. Potrivit dispozițiilor art. 367 alin. (1) C. pen. „Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” Este de observat că sub aspectul conținutului constitutiv al noii reglementări, latura obiectivă și latura subiectivă ale acestei infracțiuni sunt neschimbate. Sub aspectul limitelor de pedeapsă însă, pentru această infracțiune, este de remarcat că legea nouă prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare față de legea veche care prevedea o pedeapsă de la 5 la 20 de ani închisoare. În atare condiții apare evident că sub acest aspect legea penală nouă este mai favorabilă pentru inculpat.

Efectuând proporționalizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracțiune, se constată că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de vechea și noua reglementare pentru fapta comisă, de cuantumul stabilit de instanțe, situat către limita maximă a vechii reglementări penale, în cuantum al pedepsei principale de 4 ani închisoare, este just și corespunzător proporționalizat. Cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie reținută în sarcina inculpatului, se constată că regimul sancționator mai favorabil este cel prevăzut de vechiul C. pen. întrucât potrivit art. 41 raportat la art. 43 din noul C. pen. ar trebui ca la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 să se adauge restul de pedeapsă rămas neexecutat după liberarea condiționată, spre deosebire de dispozițiile art. 61 din vechiul C. pen.

care stabilesc că restul de pedeapsă rămas neexecutat se contopește, putându-se aplica un spor de până la 5 ani. În ceea ce privește efectele liberării condiționate, art. 61 C. pen. anterior prevede că „pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune”. Dacă în acest interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă cea mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopește, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Art. 104 C. pen. anterior, referitor la revocarea liberării condiționate prevede următoarele: (2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară. Art. 43 C. pen. anterior prevede: Pedeapsa în caz de recidivă. Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta (…). În speță se va aplica legea în vigoare la data faptelor cu privire la revocarea liberării condiționate.

Legea nouă prevede cumul aritmetic al sancțiunilor (la pedeapsa stabilită ca urmare a reducerii limitei maxime s-ar adăuga 271 zile) nu este mai favorabilă față de legea anterioară care prevede contopirea sancțiunilor (s-a dispus să se execute sancțiunea cea mai grea, fără să se aplice nici un spor). Raportat la acest aspect și la faptul că instanța de fond nu a aplicat pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nici un spor, se apreciază că reținerea stării de recidivă în baza dispozițiilor vechiului C. pen. îi sunt favorabile inculpatului. Pe cale de consecință, în temeiul art. 334 din vechiul C. proc. pen. instanța va dispune schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 367 din noul C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 din vechiul C. proc. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) din vechiul C. pen. cu reținerea art. 5 din noul C. pe