ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1705/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1705/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 12

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 678/2001,

după înlăturarea disp.art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune de trafic le

persoane, a fost condamnat inculpatul B.D. cunoscut fără antecedente penale, la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b) C. pen.,cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege iar în temeiul art. 81 C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe

durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.

pen., fiind compus in durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval

de timp de 2 ani.

În temeiul art.

359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni intenționate în perioada termenului de încercare de 5 ani, caz în

care s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani, care nu se

contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art.

71 alin. (5) C. pen. s-au suspendat pedepsele accesorii aplicate pe durata

termenului de încercare al suspendării condiționate.

În temeiul art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. lll/U din 03

septembrie 2008 al Tribunalului Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în

altă cauză.

În temeiul art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și

arestării preventive, cu începere de la 02 septembrie 2008 și până la zi.

În temeiul art.

2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul B.D. pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptă pretins săvârșită în

anul 2006, față de partea vătămată B.M.D., întrucât fapta nu există.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile pentru daunele

morale către partea vătămată A.O.R. și s-a constatat că partea vătămată B.M.D. nu

a formulat pretenții civile în procesul penal.

În temeiul art.

191 și art. 192 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat și partea vătămată B.M.D. la

300 lei cu același titlu, către stat.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 69/D/P/2008 al

D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea in judecată a

inculpatului B.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de

art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. si art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că în

perioada 2005-2006, prin comiterea de acte de înșelăciune și de violență,

împreună cu inculpatul P.G.F. și învinuitul J.M. a recrutat, a transportat și a

cazat pe părțile vătămate A.O.R. și B.M.D., pe care le-a exploatat sexual pe

teritoriul Spaniei, în cluburile de noapte din această țară.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus disjungerea cercetărilor față de inculpatul P.G.F. și învinuitul J.M.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C.

pen.

În procesul

penal s-a constituit parte civilă numai partea vătămată A.O.R. cu suma de 5.000

lei despăgubiri civile pentru daunele morale.

Examinând

materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale: plângerea

și declarațiile părților vătămate A.O.R. și B.M.D.; procesele-verbale de

prezentare pentru recunoaștere privind recunoașterile făcute de către cele două

părți vătămate, însoțite de planșele fotografice; declarațiile date în calitate

de învinuit de numitul M.P.C.; declarația martorului G.V.; declarațiile de

învinuit date de către P.G.F. în Dosarul nr. 10/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Ploiești; încheierea nr. 15/2008 a Tribunalului Prahova

privind pe M.P.C., M.N. și P.G.F.; declarațiile inculpatului B.D., precum și

cele administrate în faza de judecată: declarațiile celor două părți vătămate

mai sus-menționate; declarațiile inculpatului B.D.; declarațiile martorului G.V.,

D.M.F., M.P.C., I.C. și Ț.G.; memoriu depus de către partea vătămată B.M.D. adresat

Avocatului Poporului, acte în circumstanțiere depuse de către inculpatul B.D.,

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Organele de

urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești -

Biroul Teritorial Prahova, au fost sesizați și au efectuat cercetări față de

făptuitorii M.P.C., M.N., P.G.F. în Dosarul nr. 10/D/P/2OO8, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev.și

ped.de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001,

ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În urma

efectuării actelor de cercetare penală, după ce a fost pusă în mișcare acțiunea

penală împotriva acestor persoane cu privire la comiterea acestor infracțiuni,

procurorul competent a sesizat Tribunalul Prahova pentru a lua măsura arestării

preventive împotriva acestora.

Prin

încheierea nr. 15 din 12 iunie 2008, Tribunalul Prahova a dispus arestarea

preventivă a inculpaților M.P.C., M.N. și P.G.F., începând de la 12 iunie 2008

și până la 10 iulie 2008 inclusiv, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de

persoane și trafic de minori, de către M.P.C. și M.N. și respectiv, trafic de

persoane de către P.G.F., pe o perioadă de 29 de zile.

Ulterior, au

fost extinse cercetările penale și față de alți făptuitori, cu privire la care

existau date că au săvârșit același gen de infracțiuni, inclusiv față de B.D. și

J.M.

În sarcina

celor trei inculpați s-a reținut că, în perioada 2003-2006 au recrutat mai

multe tinere, pe care le-au transportat în Spania și sub promisiunea mincinoasă

a obținerii unor locuri de muncă, au fost obligate, după ce au ajuns în această

țară, să practice prostituția la diverse cluburi de noapte, fiindu-le însușite

sumele de bani pe care acestea le obțineau, de către cei trei traficanți.

Ulterior,

după terminarea urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 262 C. proc.

pen., organul de urmărire penală a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

M.P.C. și M.N., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic

de minori, prev.și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 20 alin. (2) din aceeași lege, art.

13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 20 alin. (2) din aceeași lege, pentru ambii inculpați cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., prin Rechizitoriul nr. 10/D/P/2007 din 03 septembrie 2008

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Prahova.

Prin același

rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților G.M.M.,

G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de

minori, fapte prev.și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și respectiv art.

13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și față de inculpații M.P.C. și M.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de persoane și trafic de minori, fapte prev. și ped.de art. 12 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin.

(1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplic,

art. 33 lit. a) C. pen., săvârșite în perioada 2007-2008.

Totodată,

prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de P.G.F., B.D. și

J.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, fapte prev.și

ped.de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art.

267 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii luate

în cursul urmăririi penale.

Pentru a

dispune trimiterea în judecată a inculpaților M.P.C. și M.N., organul de

urmărire penală a reținut că, cei doi inculpați, în urma unei înțelegeri

prealabile au recrutat pe persoanele vătămate O.A.C., P.I.C., cărora le-a

promis asigurarea unui loc de muncă în străinătate, asumându-și obligația că le

va achita toate cheltuielile de transport, urmând ca apoi să-și achite

datoriile din salariile încasate, numai că după ce au ajuns în țara respectivă

și le-au fost luate pașapoartele, li s-a impus să meargă la cluburile de

noapte, să racoleze clienți și să întrețină raporturi sexuale cu aceștia contra

cost.

În cazul în

care victimele refuzau, erau supuse unor agresiuni fizice și psihice amenințate

că vor fi vândute altor traficanți pentru a-și recupera cheltuielile făcute și

eliberarea pașapoartelor și cu efectuarea transportului din România și până în

Spania.

Organul de

urmărire penală a mai reținut în sarcina celor doi inculpați și săvârșirea

faptelor de recrutare, transportare și cazare în scopul exploatării sexuale și

a victimelor S.G.F., P.A.G., C.E. și A.C.E.

Cu privire la

inculpatul B.D., organele poliției judiciare din cadrul D.C.C.O. Ploiești s-au

sesizat din oficiu la data de 30 iulie 2008 cu privire la săvârșirea de către

acesta și făptuitorii P.G.F. și J.M. a infracțiunilor de trafic de persoane,

întrucât cei trei ar fi recrutat în luna ianuarie 2006 pe părțile vătămate A.O.R.

și ulterior pe B.M.D., cărora le-au asigurat cheltuielile de transport și pe

care le-au ajutat să ajungă în Spania, numai că după ce au ajuns în această

țară au fost obligate să practice prostituția, iar sumele de bani pe care le

obțineau au fost însușite de către cei trei traficanți.

Astfel,

această sesizare a avut la bază declarația dată la data de 22 iunie 2006 de

către A.O.R. în fața organelor de poliție, în care arăta că, la sfârșitul

anului 2005, în timp ce se afla în autogara de lângă Spitalul Județean

Ploiești, cu intenția de a lua microbuzul pentru a se deplasa la Vălenii de

Munte, a cunoscut doi tineri pe nume D. și N. cu care a discutat și cărora le-a

dat numărul său de telefon.

În aceeași

seară a fost sunată de către D. care în realitate este B.D. și a acceptat

invitația acestuia de a se întâlni cu acesta în Ploiești pentru a servi o

cafea.

Din

discuțiile avute a înțeles că inculpatul B.D. are o afacere în Spania și a

rugat-o să meargă împreună în această țară, urmând să lucreze în restaurantul

pe care acesta îl are.

Totodată,

inculpatul s-a oferit să-i achite toate taxele pentru eliberarea pașaportului,

inclusiv cheltuielile de transport până în Spania. Ulterior, după circa trei

săptămâni a mers împreună cu acesta la Serviciul de Pașapoarte, împreună cu

inculpatul, a depus actele, iar după ce l-a ridicat a aflat că inculpatul nu

poate să plece cu ea în Spania, dar că va pleca cu un prieten pe nume V. care

în realitate era G.V., conducătorul unui microbuz care efectuează în mod

regulat curse de transport persoane pe ruta România - Spania.

Cu această

ocazie, inculpatul i-a spus că o să fie cazată de către un prieten al acestuia

pe nume G. identificat ca fiind P.G.F. stabilit deja în Spania.

Inculpatul

i-a promis că va veni și acesta în țara respectivă, astfel că pe 08 ianuarie 2006

a plecat în această țară împreună cu G.V. După ce a ajuns în orașul Madrid s-a

întâlnit cu două fete și apoi, s-au deplasat până în Barcelona unde a fost

așteptată de către G. și un prieten al acestuia pe nume M., fiind dusă și

cazată într-un apartament al acestora.

În acest

apartament se mai afla o tânără al cărui nume nu l-a reținut, însă a aflat că B.D.

nu poate să vină în Spania datorită unor probleme pe care le are în România.

Aceste

lucruri le-a aflat de la G. și M., iar primul, pe un ton amenințător i-a cerut

să meargă la club pentru a întreține relații sexuale cu clienții și pentru

faptul că a refuzat, a lovit-o peste față.

De teamă, a

acceptat să practice prostituția și în ziua respectivă împreună cu prietena

acestuia a mers la club și a întreținut relații sexuale cu doi clienți de la

care a primit suma de 100 de euro pe care nu i-a dat lui G. sau lui M.

Ulterior, G. a

fost nemulțumit de suma pe care a câștigat-o și a amenințat-o și apoi a

bătut-o, după care a făcut un aranjament pentru a o „vinde" altui

traficant.

Ca atare, în

apartamentul lui G. și-a făcut apariția un bărbat care a „cumpărat-o" și

cu care a plecat în orașul Castellion.

Acest bărbat

a agresat-o și a obligat-o să practice prostituția în clubul M., circa două

săptămâni, iar banii obținuți i-a dat în totalitate acestui bărbat.

După această

perioadă a fost ajutată de către un client și astfel a reușit să fugă și să se

reîntoarcă în țară.

Din

fotografiile prezentate de organele de poliție l-a recunoscut pe G. ca fiind P.G.F.

și pe M. ca fiind Z.C., pe V. ca fiind M.V. și pe F. ca fiind T.F.M.

Aceste din

urmă persoane sunt cele care au preluat-o de la Madrid în momentul în care a

sosit în Spania și au dus-o până în Barcelona.

La organele

de poliție, de pe planșele foto A.O.R. a recunoscut pe G.V. ca fiind șoferul

autoturismului care a transportat-o din România până în Spania.

La 28 martie 2007,

această parte vătămată a fost ascultată de către procuror, ocazie cu care a

relatat aceleași împrejurări ca cele mai sus-arătate.

Inculpatul B.D.

a fost învinuit de recrutarea și transportul acestei persoane vătămate până în

Spania prin înșelăciune, ca urmare a unei înțelegerii prealabile pe care a

avut-o cu P.G.F., iar acesta din urmă de cazarea și exploatarea sexuală efectivă

a acesteia, prin amenințare, în cluburile de noapte din Barcelona.

De asemenea,

P.GF. a fost învinuit și de recrutarea, transportul și cazarea persoanelor

vătămate P.A., M.D. și U.R., împreună cu numitul M.P.C., fiind începută

urmărirea penală față de acesta din urmă pentru fapta de trafic de persoane, în

ceea ce privește traficarea părții vătămate A.O.R., deși această parte vătămată

nu a relatat nici o împrejurare din care să reiasă că M.P.C. ar fi comis vreo

infracțiune de trafic împotriva acesteia.

În declarația

dată în fața organului de urmărire penală, aflată la fila 144 d.u.p., P.G.F. a

arătat că nu cunoaște nici una din persoanele vătămate pretins traficate, nu

le-a recrutat, nu le-a transportat și nici nu le-a cazat în vederea exploatării

sexuale și nici nu a obținut vreo sumă de bani de pe urma acestora. De

asemenea, a declarat că nu cunoaște dacă M.P.C. a exploatat sexual vreo

persoană vătămată.

Această

declarație a fost dată și la 11 iunie 2008 în fața procurorului. Ulterior, s-a

propus arestarea preventivă a acestui inculpat și a inculpaților M.P.C. și M.N.

și prin încheierea nr. 15 din 12 iunie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a

acestora pe o perioadă de 29 zile. În fața instanței, în declarația dată la 12

iunie 2008, inculpatul P.G.F. și-a menținut declarațiile inițiale în care a

arătat că nu a săvârșit nici o faptă de trafic de persoane, dar că trăiește în

concubinaj cu numita B.M.D. cu care a locuit în Spania, numai că ulterior

acesta a fost reascultat de către procuror la 18 iulie 2008 și a revenit asupra

declarației inițiale arătând că, o cunoaște pe partea vătămată A.O.R. și că a

fost trimisă de către B.D. în Spania, fiind cazată de către acesta într-un

apartament pentru a practica prostituția.

Petrea G.F. a

susținut că a auzit o discuție la telefon pe care ar fi avut-o J.M. cu B.D. și

din care reieșea că această persoană vătămată va fi trimisă în Spania prin

intermediul lui G.V.

Ulterior,

această persoană vătămată a venit în Spania, iar acesta a așteptat-o împreună

cu J.M., fiind cazată într-o cameră a apartamentului, dar că Dan nu poate să

vină în Spania, deoarece are probleme în România.

În aceste

împrejurări i-a adus la cunoștință că trebuie să practice prostituția pentru a

recupera banii pe care i-a cheltuit, într-un club în care practica prostituția

și B.M.D., iar aceasta din urmă a fost însărcinată să o inițieze pe prima în

această activitate.

Acesta a

declarat că și B.M. fusese trimisă de către B.D. și J.M. în Spania, în același

scop, numai că, aceasta i-a plăcut lui P.G.F. și a rămas sub protecția sa, dar

a continuat să practice prostituția.

Ulterior, A.O.R.

a mers la club într-o noapte și a câștigat 100 euro, numai că a fost nemulțumit

și atunci s-a hotărât să o dea unui cetățean român contra cost, numai că banii

au fost încasați de către J.M.

A mai

declarat că, B.M. practica prostituția încă din anul 2006, fiind exploatată de

către J.M. și B.D.

Aceeași

poziție procesuală a avut-o și M.P.C. în fața procurorului cu ocazia învinuirii

de comitere a faptelor de trafic de persoane, în sensul că nu a comis nici o

faptă de recrutare, de transport sau de cazare a vreunei victime pe care le-ar

fi exploatat sexual în Spania, numai că după ce s-a dispus arestarea sa

preventivă, la data de 02 septembrie 2008 când a fost reascultat, și-a schimbat

declarațiile și a arătat că le cunoaște pe victimele cu privire la care se

pretinde că le-a traficat, respectiv P.A., O.C. și P.I.C., că acestea au fost

transportate în Spania și au fost cazate în apartamentul pe care îl avea

închiriat, că le-a cunoscut și pe C.E. cu care a avut și o relație de

concubinaj și cu care urma să se căsătorească.

De asemenea,

a declarat că îl cunoaște și pe P.G.F. dar că, nu știe nimic în legătură cu

săvârșirea vreunui trafic de persoane de către acesta și că, din anul 2003 îi

cunoaște pe B.D. și J.M., iar că primul dintre aceștia se afla în Spania și

supraveghea tinere care întrețineau relații sexuale la club.

Cu această

ocazie a mai declarat că B.D. recrutează fete din România, pe care le convinge

să meargă în Spania, promițându-le găsirea unui loc de muncă, în timp ce J.M. le

obligă să practice prostituția prin amenințare și acte de violență.

Dintre

tinerele recrutate și exploatate de cei doi sunt și B.M.D., concubina lui P.G.F.

și A.O.R.

Cu privire la

aceasta din urmă a susținut că a fost recrutată de către B.D. și a fost trimisă

în Spania unde a fost exploatată de către J.M. prin amenințare și violență la

Clubul R.

Totodată B.D.

venea periodic în Spania și participa efectiv la exploatarea victimelor, iar

banii obținuți erau împărțiți între cei doi traficanți.

A fost

audiată în calitate de persoană vătămată și B.M.D. de către procuror la data de

01 septembrie 2008, ocazie cu care a declarat că își menține declarațiile

inițiale, ceea ce înseamnă că a mai fost audiată până la această dată, însă

declarațiile respective nu se află la dosarul de urmărire penală, arătând că,

în vara anului 2005, în Urziceni, l-a cunoscut pe B.D., care s-a oferit să o

transporte cu mașina până la locuința sa din comuna Armășești.

Din

discuțiile pe care le-a avut cu acesta a înțeles că nu are bani pentru a urma

cursurile unei facultăți, situație în care s-a oferit să-i găsească un loc de

muncă la un restaurant în Spania, sau să lucreze ca menajeră.

Ulterior, s-a

întâlnit cu acesta în Ploiești și a asistat la o discuție pe care B.D. a avut-o

cu J.M., iar după ce a terminat cu examenul de bacalaureat a venit la Ploiești,

a locuit câteva zile în locuința lui B.D. situată în zona de vest a acestui

oraș.

De la B.D. a

aflat că trebuie să plece în Spania împreună cu prietenul său J.M. și că acesta

îi va găsi locul de muncă promis.

Acest lucru

s-a petrecut pe 21 septembrie 2005 când a plecat cu autocarul împreună cu J.M. în

orașul Barcelona.

Aici, a fost

cazată într-un apartament închiriat de către J.M., numai că acesta din urmă

după câteva zile nu i-a găsit nici un loc de muncă, fapt pentru care trebuia să

lucreze într-un club ca damă de companie pentru ca el și inculpatul B.D. să

recupereze cheltuielile făcute.

În aceste

condiții a acceptat, astfel că a fost condusă de către J.M. la clubul de noapte

R., aflând că trebuie să întrețină relații sexuale cu clienți, situație în care

nu a mai fost de acord cu propunerea făcută de către J.M.

În aceste

condiții, J.M. a început să o amenințe și că o să aducă la cunoștință

părinților săi că practică prostituția în Spania și că o să îi facă rău

acesteia și familiei sale și de teamă, și având în vedere că nu cunoștea limba

și nici alte persoane, nu avea nici bani și se afla într-o țară străină a

acceptat, iar banii obținuți au fost încasați de către J.M.

Partea

vătămată a susținut că a fost obligată să practice prostituția de către cei doi

timp de un an de zile, câștigând 300-400 euro pe noapte, dar și că, cei doi

purtau discuții telefonice din care reieșea că urmăreau să recruteze și alte

tinere, pe care urma să le convingă să vină în Spania pentru a fi exploatate.

La începutul

anului 2006, în apartamentul respectiv a mai venit o fată pe nume D., care și

ea a lucrat la club și care a fost adusă de către J.M. și a fost recrutată de

către B.D.

În același

apartament l-a cunoscut pe P.G.F. cu care a avut o relație de concubinaj și

care subzistă și în prezent.

Prin urmare,

inculpații M.P.C. și P.G.F. au fost învinuiri de săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane și, deși inițial nu au cunoscut aceste fapte și au declarat că nu

cunosc alte persoane care să se fi ocupat cu traficul de persoane, ulterior au

revenit asupra acestor declarații și au arătat că B.D. a recrutat pe B.M.D. și

A.O.R.

Totodată, B.M.D.

a susținut că a fost recrutată de către B.D. și cazată și exploatată efectiv de

către J.M.

Inculpatul B.D.

a fost audiat de către organele de urmărire penală de la datele de 02

septembrie 2008, 19 septembrie 2008, ocazie cu care inițial a declarat că nu a

racolat nici o persoană în vederea exploatării sexuale și nici dacă J.M. sau P.G.F.

se ocupă cu traficul de persoane.

De asemenea a

susținut că nu a promis nici unei tinere că îi va găsi vreun loc de muncă în

Spania, ca apoi să declare că în toamna anului 2005 a cunoscut-o pe A.O.R. în

stația de microbuze, cu care s-a întâlnit și de la care a primit numărul de

telefon și de la care a aflat că vrea să plece în Spania.

Inculpatul a

susținut că avea interdicție de a intra în această țară, dar că va încerca să o

ajute, precum și faptul că îl cunoștea pe G. cu care a avut o discuție

telefonică și cu care această persoană a discutat.

Din

susținerile inculpatului ar rezulta că A.O.R. a stabilit cu G. și J.M.,

condițiile în care aceasta urma să plece în Spania, întrebându-l pe acesta dacă

poate avea încredere în cei doi, însă nu a sfătuit-o în nici un fel, numai că

după două săptămâni aceasta se afla în Spania, fără a cunoaște în ce condiții

aceasta a plecat în Spania.

Pe B.M. a

cunoscut-o la petrecerea de botez organizată de către M.P.C., la care a

participat și ea, dar pe care nu a ajutat-o să plece în Spania și nici nu a

întâlnit-o în Spania.

În aceeași

declarație a arătat că, după ce A.O.R. a ajuns în Spania și a fost exploatată

de către G., acesta din urmă a „vândut-o" unui cetățean român pe nume M.I.

din Ploiești, cu suma de 400 de euro, iar acesta din urmă a exploatat-o la

rândul său.

Inculpatul B.D.

l-a învinuit pe P.F.G. de exploatarea sexuală a părții vătămate A.O.R. și de

„vânzarea" acesteia unui alt traficant român din Spania, dar și a părții

vătămate B.M., precum și pe numita P.C. din Ploiești.

În fața

instanței au fost reascultate cele două părți vătămate A.O.R. și B.M.

De asemenea a

fost ascultat și inculpatul B.D., precum și martorul G.V.

Totodată,

instanța a încuviințat probatorii suplimentare pe situația de fapt, ascultând

martorii D.M.F. și M.P.C., precum și Ț.G.

Audierea

celor trei martori pe situația de fapt s-a impus datorită faptului că,

împrejurările de fapt pe care inculpatul B.D. le-a indicat, referitoare la

neveridicitatea declarațiilor date de către inculpații M.P.C. și P.G.F., aveau

legătură cu învinuirea ce i se aducea acestuia cu privire la traficul de

persoane.

Aceste

împrejurări trebuiau verificate în condițiile în care procurorul și-a bazat

învinuirea și pe declarațiile celor doi coinculpați, adică M.P.C. și P.G.F.

Antonescu O.R.

și-a menținut declarațiile în fața instanței și s-a constituit parte civilă cu

suma de 5.000 lei, arătând împrejurările în care l-a cunoscut pe B.D., dar și

faptul că acesta i-a adus la cunoștință că în Spania are un restaurant și că o

poate angaja și că îi poate plăti suma de 800 euro.

Aceasta a mai

declarat că, masa și cazarea erau asigurate, inclusiv transportul până în

Spania.

Ulterior,

inculpatul s-a ocupat de procurarea pașaportului, a avut relații intime cu

inculpatul, dar că nu o poate însoți în Spania, dar prietenul său G.V. cu care

i-a făcut legătura o va ajuta să ajungă în această țară.

De asemenea,

i-a mai spus că îi va achita toate cheltuielile de drum și că va fi așteptată

în Barcelona de către P.G.F. După ce a ajuns în Spania a fost așteptată de

către P.G. care i-a cerut să practice prostituția la cluburile de noapte pentru

a recupera cheltuielile făcute, numai că a refuzat deoarece inculpatul îi

promisese un loc de muncă la un restaurant. De la G. a aflat că inculpatul nu

are nici un restaurant și că, în realitate a fost trimisă în Spania pentru a se

prostitua și fiind în această situație a acceptat și a mers la club într-o

seară și apoi, a fost „vândută" unui cetățean român pe nume I., întrucât P.G.

nu a fost mulțumit de prestația acesteia la club.

A mai arătat

că, inculpatului nu i-a cerut nici o sumă de bani din ceea ce a câștigat în

Spania, dar și faptul că în apartamentul în care era cazată de către G. se afla

și B.M., prietena acestuia, care la rândul său practica prostituția la club, cu

care se purta frumos, deși aceasta nu era obligată să se prostitueze de către

G.

De asemenea,

nu cunoaște împrejurările în care B.M. a ajuns în Spania.

Ceea ce

susține A.O.R. cu privire la împrejurările în care a fost transportată în

Spania, este confirmat de către martorul G.V.

Acesta a

arătat că se ocupă cu transportul persoanelor cu autoturismul personal, din

România către toate țările europene, ocazie cu care a fost contactat de către B.D.

și întrebat dacă poate să transporte în Spania o persoană.

În ianuarie

2006 a transportat-o pe A.O.R. în Spania, însă rezervarea locului a fost făcută

de către aceasta.

După ce a

ajuns în Spania a lăsat-o pe partea vătămată lângă gara din orașul Barcelona,

urmând ca plata transportului să fie făcută de către P.G. care i-a trimis banii

prin serviciul western-union.

A mai

susținut că în Spania l-a sunat pe acesta, astfel că, partea vătămată a fost

așteptată de către P.G., dar și faptul că o cunoaște pe B.M. ca fiind soția lui

G. și a transportat-o în țara respectivă o dată sau de două ori.

Nu cunoaște

cu ce se ocupă P.G. în Spania, precum și faptul că a transportat în Spania și

mai mulți membrii din familia M. din Bărcănești.

Martorul D.M.F.

este una din persoanele private de libertate în Penitenciarul Ploiești,

persoană care a fost cazată în camera în care era cazat și inculpatul B.D. pe

perioada arestului preventiv.

În această

cameră a fost cazat și M.P.C. aflat în stare de arest preventiv, iar această

cameră are ferestre cu deschidere către curtea interioară a penitenciarului, în

care sunt scoși deținuții zilnic pentru plimbare.

În această

curte a fost scos și M.P.C. și pentru că îl cunoștea pe B.D. au avut discuții

de mai multe ori din care reieșea că inculpatul îi reproșează lui M.P.C. că, a

dat declarații neadevărate împotriva sa referitoare la traficul de persoane,

inclusiv că ar fi traficat-o pe B.M., concubina lui P.G., care la rândul său

este învinuit de trafic de persoane, în condițiile în care el nu a comis nici o

faptă de acest fel.

Marin P.C. i-a

spus lui B.D. că a fost nevoit să-l acuze de trafic de persoane, pentru a

beneficia de reducerea pedepsei, iar după ce se va realiza acest lucru va da

alte declarații pentru a-l dezvinovăți de comiterea vreunei fapte de trafic de

persoane.

Martorul a

mai susținut că la rândul său i-a reproșat lui M.P.C. că l-a denunțat pe

nedrept pe B.D. și din discuțiile avute a înțeles că B.D. nu era vinovat.

De asemenea a

fost audiat ca martor și M.P.C. care a declarat că, este judecat pentru

săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și că l-a cunoscut pe B.D. în

Spania, prin intermediul lui P.G.

Totodată, le

cunoaște și pe A.O.R. și B.D. și că aceasta din urmă este soția lui P.G. și că,

înainte a fost prietena lui B.D. și al lui J.M.

Fiind

întrebat în legătură cu declarația dată la parchet, a susținut că împrejurările

pe care le-a arătat le cunoaște de la B.M. și P.G., în sensul că B.D. și J.M. se

ocupau cu traficul de persoane și că, aceștia le-ar fi exploatat pe cele două

persoane vătămate.

Martorul a

arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu săvârșirea acestor fapte de către B.D.,

nu are cunoștință dacă acesta a racolat-o sau a exploatat-o pe B.M. la

cluburile din Spania, însă cunoaște că P.G.F. se ocupa de exploatarea unor fete

la cluburi.

Martorul a

mai susținut că la rândul său se ocupa cu exploatarea unor fete în Spania, dar

nu avea nici o legătură cu P.G.F.

Totodată, a

aflat de la P.G. că B.D. era în țară și că, acesta din urmă ar fi trimis-o în

Spania pe A.O.R.

Referitor la

afirmațiile făcute de martorul D.M. a arătat că acestea sunt nesincere,

întrucât nu a afirmat față de B.D. că l-ar fi acuzat de săvârșirea unor fapte

de trafic de persoane în scopul de a-și ajuta familia.

Declarațiile

date la parchet de către M.P.C. nu concordă cu cele date în fața instanței,

întrucât în declarațiile inițiale a susținut că B.D. și J.M. se ocupau cu

recrutarea și exploatarea sexuală a tinerelor, între care și cele două părți

vătămate ca apoi, să declare că nu știe nimic în legătură cu această activitate

și că a aflat de la P.G. și B.M. despre această activitate.

Martorul Ț.G.

este un alt deținut din Penitenciarul Ploiești care a asistat la discuțiile

purtate între B.D. și M.P.C.

Din aceste

discuții a rezultat că, M.P.C. a recunoscut că a dat declarații împotriva

inculpatului, deși ceea ce a declarat nu este adevărat, pentru a o ajuta pe

mama sa M.N. arestată preventiv pentru trafic de persoane.

După ce inițial

a dat declarație la parchet, din care rezulta că a fost recrutată de către B.D.

și trimisă în Spania unde a fost exploatată de către J.M., B.M.D., în fața

instanței nu și-a mai menținut această declarație, motivat de faptul că nu

exprimă adevărul și că, ar fi fost amenințată de către procurorul care efectua

urmărirea penală în cazul în care nu va da declarația în acest sens, iar

concubinul său P.G.F. va rămâne arestat preventiv.

Întrucât era

însărcinată în luna a VIII-a și pentru a-l ajuta pe concubinul său, a dat o

declarație așa cum i s-a cerut.

A mai

susținut că a fost audiată de mai multe ori și, deși declarația nu corespundea

adevărului, a semnat-o.

Referitor la

inculpatul B.D. a declarat că l-a văzut o singură dată și că l-a cunoscut în

anul 2006 la un botez la care a participat și ea și P.G. și la care au avut

calitatea de nași de botez, ocazie cu care au botezat un copil al lui M.P.C.

De asemenea,

a declarat că nu l-a cunoscut pe acesta în orașul Urziceni și nici că acesta

i-ar fi oferit vreun loc de muncă în străinătate. Pe P.G. l-a cunoscut în

Spania, inclusiv pe J.M. În Spania nu l-a cunoscut pe B.D. așa cum a afirmat și

nici nu a locuit în apartamentul acestuia din Ploiești, practicând prostituția

la Clubul R. pe cont propriu, fără a fi ajutată de către J.M. sau P.G.

A mai

susținut că la organele de poliție a recunoscut din planșele foto pe B.D. și J.M.,

ocazie cu care a afirmat că cei doi au transportat-o în Spania și au obligat-o

să se prostitueze.

De la

procurorul anchetator a aflat că P.G. poate să beneficieze de reducerea

pedepsei în cazul în care îl învinuiesc pe B.D. de săvârșirea faptei de trafic

de persoane.

Coroborând

declarațiile părții vătămate A.O.R. potrivit disp. art. 75 C. proc. pen., cu

declarațiile inculpatului B.D., cu declarațiile martorului G.V., tribunalul a

constatat că inculpatul a comis fapta de trafic de persoane, în sensul că a

recrutat-o pe această parte vătămată, în urma unei înțelegeri prealabile pe

care a avut-o cu P.G.F. și J.M. și prin ducerea în eroare a acesteia, în sensul

că îi va găsi un loc de muncă bine plătit în Spania, după ce în prealabil i-a

procurat pașaportul și i-a achitat taxele pentru eliberarea acestui act, a

convins-o să plece în această țară, unde a fost preluată de către P.G. care o

aștepta în apropierea gării din Barcelona, a fost cazată de către acesta din

urmă și apoi obligată să practice prostituția într-o singură noapte la în club,

întreținând raporturi sexuale obținând suma de 100 euro.

Înțelegerea

prealabilă dintre cei trei, rezultă din împrejurările în care persoana vătămată

a fost recrutată, în care i s-au întocmit actele necesare pentru a se deplasa

în străinătate, din faptul că B.D. a luat legătura cu martorul G.V. și s-a

interesat de rezervarea unui loc în autoturismul său pentru ca persoana

vătămată să fie transportată în Spania, din faptul că inculpatul a luat

legătura telefonic cu P.G. și i-a adus la cunoștință că trebuie să o aștepte pe

partea vătămată la Barcelona, dar și din faptul că B.D. cunoștea cu ce se ocupa

P.G.F. în Spania.

Aceste

aspecte au fost reținute atât din declarațiile inculpatului B.D., cât și a lui

P.G.F.

Acesta din

urmă a recunoscut în declarațiile date la parchet că, s-a ocupat cu traficul de

persoane și pentru a beneficia de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr.

678/2001 l-a învinuit și pe B.D. de săvârșirea acestor fapte.

La rândul

său, B.D. l-a învinuit pe P.G.F. de săvârșirea faptei de trafic de persoane,

pentru a beneficia de dispozițiile acestui text de lege.

Ca atare, s-a

reținut că fapta de trafic de persoane pretins săvârșită de către B.D. asupra

părții vătămate A.O.R. există, a fost săvârșită de către acesta constituie

infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la

cea de-a doua faptă de trafic de persoane, tribunalul nu a putut reține

vinovăția inculpatului B.D. și nici existența faptei, în condițiile în care

învinuirea adusă inculpatului nu s-a putut baza pe declarațiile coinculpaților

P.G.F. și M.P.C., iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi luat în considerare

declarațiile acestora, trebuie coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă

din declarațiile părții vătămate B.M.D.

Cei doi

coinculpați nu l-au învinuit inițial pe B.D. de săvârșirea vreunei infracțiuni

de trafic de persoane, ca apoi, după ce au fost arestați preventiv și pentru a

beneficia de dispozițiile favorabile ale legii, să declare că și acesta a

traficat pe cele două părți vătămate, iar partea vătămată B.M., deși inițial l-a

învinuit, apoi a revenit asupra declarației, motivând că nu corespunde

adevărului, întrucât a dat această declarație pentru a se confirma susținerile

făcute de către P.F.G. cu privire la faptele lui B.D., în scopul ca, concubinul

său, să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei.

În ceea ce-l

privește pe M.P.C., din declarațiile martorilor audiați a rezultat că, denunțul

făcut de către acesta autorităților, din care reieșea că B.D. a comis fapte de

trafic de persoane, nu exprimă în nici un fel adevărul, fiind făcut în scopul

de a o ajuta pe mama sa M.N., dar și pentru a beneficia de reducerea pedepsei,

potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Prin aceste

probe nu s-a putut reține vinovăția inculpatului B.D. pentru săvârșirea faptei

de trafic de persoane asupra părții vătămate B.M.D.

Ca atare,

tribunalul a dispus condamnarea inculpatului B.D. pentru săvârșirea unei fapte

de trafic de persoane asupra părții vătămate A.O.R., faptă prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, înlăturând disp. art. 41 alin. (2) C.

pen., în condițiile în care s-a reținut săvârșirea unui singur act material din

cele două acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

În favoarea

inculpatului au fost reținute și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 678/2001,

reținute și de către procuror, întrucât inculpatul a denunțat și a facilitat

organului de urmărire penală identificarea și tragerea la răspundere penală a

inculpaților P.G.F. și J.M., pentru comiterea infracțiunii de trafic de

persoane.

Reținerea

acestei cauze a avut ca efect reducerea la jumătate a pedepsei prevăzute de

lege pentru infracțiunea de trafic de persoane, ceea ce înseamnă că limitele de

pedeapsă vor fi de la 2 ani și 6 luni, la 7 ani și 6 luni închisoare, în loc de

la 5 ani la 15 ani, cu cât se pedepsește infracțiunea de trafic de persoane

reținută în sarcina inculpatului.

Reținând

vinovăția inculpatului cu privire la această faptă, tribunalul a dispus

condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a ținut

seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

Astfel,

instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege

astfel cum au fost reduse, gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului,

contribuția avută la întreaga activitate de trafic de persoane, constând în

recrutarea părții vătămate, scopul urmărit, adică exploatarea acesteia de către

ceilalți doi traficanți, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel,

inculpatul a recunoscut că o cunoaște pe partea vătămată A.O.R., dar că nu a

existat nici o înțelegere între acesta și P.G.F. privind practicarea

prostituției, deși s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în Spania, precum

și faptul că a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, fiind cunoscut

fără antecedente penale și fiind angajat în cadrul Jandarmeriei Române, având

calitatea de militar.

Totodată,

instanța a constatat că cea de-a doua faptă de trafic de persoane nu există

întrucât nu sunt probe care să dovedească fără îndoială că inculpatul B.D. a

recrutat-o și pe B.M.D. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Referitor la

modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile prev.de art. 81 C. pen., întrucât inculpatul nu are antecedente

renale, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de

detenție, chiar dacă acesta a comis o faptă de trafic de persoane.

Pe de altă

parte, inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, adică în stare

privativă de libertate, situație în care implicit scopul pedepsei prev.de art. 52

C. pen. a fost atins de la data la care acesta a fost încarcerat și până la

data judecării faptei.

Totodată,

individualizarea executării pedepsei în această modalitate impune inculpatului,

respectarea unor obligații printre care și aceea de a nu mai săvârși și alte

fapte în perioada termenului de încercare, în caz contrar suspendarea se revocă

și acesta va executa pedeapsa în întregime, alături de pedeapsa aplicată pentru

noua infracțiune.

În opinia

instanței, scopul preventiv-educativ al pedepsei prev.de art. 52 C. pen. a fost

atins prin judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, perioadă ce se

deduce din executarea pedepsei, iar executarea în continuare a pedepsei nu mai

este necesară. Ca atare, aplicând art. 81 C. pen. a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit

în condițiile art. 82 C. pen., făcându-se aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art.

71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea pedepselor accesorii.

În privința

laturii civile tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.

346, art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., întrucât prin fapta comisă

părții vătămate A.O.R. i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce trebuie

reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile.

Tribunalul, a

avut în vedere consecințele ulterioare ale faptei de recrutare comisă de către

inculpat, privind obligarea acesteia de către ceilalți traficanți la

practicarea prostituției împotriva voinței sale, situație în care i s-au cauzat

anumite suferințe de ordin psihic.

Ca atare,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei pe care a solicitat-o

partea vătămată, întrucât această sumă este de natură să compenseze în mod

echitabil aceste suferințe.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și

inculpatul B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești a criticat sentința primei instanțe apreciind

că aceasta în mod eronat a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 față de

partea vătămată B.M. deoarece din ansamblul probator rezultă faptul că acesta a

exploatat-o împreună cu J.M. timp de aproximativ un an, activitatea acestora

încetând ca urmare a intervenției numitului P.G.F.

A arătat

apelantul că din coroborarea declarațiilor pe care atât P.G.F., cât și M.P.C. le-au

dat în Dosarul nr. 1O/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., unde aveau calitatea de

inculpați, rezultă activitatea de recrutare și transport în vederea exploatării

sexuale pe care a desfășurat-o inculpatul B.D. față de partea vătămată B.M.

Declarațiile acestei părți vătămate, ce au fost avute în vedere de către prima

instanță, sunt apreciate ca fiind nesincere, în condițiile în care acestea sunt

contradictorii, iar în fata instanței aceasta a retractat toate declarațiile anterioare

în care îl incrimina pe inculpat.

În consecință

s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțate de către

Tribunalul Prahova și condamnarea inculpatului B.D. și pentru comiterea

infracțiunii de trafic de persoane față de partea vătămată B.M.D.

Apelantul

inculpat B.D. a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, aceea de 3 ani, chiar

dacă s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind suspendarea executării

pedepsei, în condițiile în care pentru infracțiunea de trafic de persoane prev.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptă pretins

săvârșită în anul 2006, față de partea vătămată A.O.R., față partea vătămată B.M.D.

dispuându-se achitarea întrucât fapta nu există.

A solicitat

să se aibă în vedere că organele de cercetare penală au sesizat tribunalul

pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de trafic de persoane, nu două fapte

în concurs.

A apreciat

apelantul că în cauza de față, a fost condamnat pe nedrept, pe baza

denunțurilor și a declarațiilor pe care le-au făcut P.G. și martorii M.C., M.N.,

pentru a beneficia de prevederile favorabile ale legii penale. La momentul la

care se susține că a comis infracțiunea era jandarm, nu a fost plecat din țară,

iar partea vătămată nu poate susține că a fost racolată de el. A făcut dovada

faptului că apartamentul era închiriat, fiind o victimă a celor doi, pentru a

beneficia de atenuarea răspunderii penale. Partea vătămată a precizat că și-a

retractat declarația dată la urmărirea penală, că aceasta a fost dorința ei și

nu a fost constrânsă. La dosar se află declarația șoferului autocarului cu care

partea vătămată A. a mers în Spania, din care rezultă că nu inculpatul B. a

dus-o.

A solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea în temeiul

disp. art. 2, pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar,

a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se dea eficientă art. 20 din

Legea nr. 678/2001 și să fie menținută modalitatea de executare a pedepsei.

Curtea de

Apel Ploiești examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt

reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu

sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a

constatat că apelurile sunt nefondate.

Situația de

fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect

reținute de prima instanță, așa cum s-a arătat pe larg mai sus.

În ceea ce

privește apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploiești,

Curtea a considerat că instanța fondului a reținut corespunzător faptul că din)

robele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane le către inculpat față de partea vătămată B.M.D.

În esență,

trimiterea în judecată a inculpatului B.D. pentru comiterea infracțiunii de

trafic de persoane în ceea ce o privește pe partea vătămată B.M.D. a avut în

vedere declarația pe care aceasta a dat-o în cursul urmăririi penale declarație

ce a fost coroborată cu cele date de către numiții P.G.F. și M.P.C.

În declarația

dată în cursul urmăririi penale (fila 24 - 25 dosar u.p.) această parte

vătămată a oferit informații de natură a-l inculpa pe B.D. cu privire la

comiterea infracțiunii de trafic de persoane în ceea ce o privește.

Ulterior,

însă B.M.D. a revenit asupra declarațiilor inițiale și atât în fața

tribunalului (filele 188-192) cât și în fața curții de apel a relatat o stare de

fapt are nu era de natură a-l incrimina pe inculpat. A indicat aceasta că nu a

avut nici o obligație cu inculpatul B.D., cunoscându-l întâmplător cu ocazia

unui eveniment monden, ulterior neîntâlnindu-se cu acesta, împrejurare care

concordă cu cele susținute de către inculpat.

În ceea ce îl

privește pe P.G.F. acesta a avut o atitudine similară, revenind asupra

declarațiilor inițiale date în cursul urmăririi penale, susținând afirmațiile

părții vătămate B.M.D. prin declarațiile date în faza cercetării judecătorești

a cauzei.

Curtea a

considerat că, indiferent de motivele pentru care cele două persoane anterior

menționate au revenit asupra declarațiilor pe care le-au dat în fața organelor

urmărire penală, aspectele pe care acestea le-au relatat cu privire la

inculpatul apelant, respectiv lipsa unui activități specifice elementului

material al infracțiunii de trafic de persoane, trebuie reținute deoarece se

coroborează corespunzător atât între ele, cât și cu declarațiile constante ale

inculpatului.

În privința

apelului declarat de către inculpatul B.D., Curtea a considerat că în mod legal

și temeinic tribunalul a reținut în sarcina acestuia comiterea infracțiunii de

trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 față de partea vătămată A.O.R. Prima instanță a coroborat în mod

convingător probele administrate în cauză, din declarațiile părții vătămate A.O.R.,

declarațiile inculpatului și declarațiile martorului G.V., rezultând că

inculpatul a comis fapta de trafic de persoane, în sensul că a recrutat această

parte vătămată, în urma unei înțelegeri prealabile pe care a avut-o cu P.G.F. și

J.M. și prin inducerea în eroare a acesteia, în sensul că îi va găsi un loc de

muncă bine plătit în Spania, după ce în prealabil i- a procurat pașaportul și

i-a achitat taxele pentru eliberarea acestui act, a convins-o să plece în

această țară, unde a fost preluată de către P.G. care o aștepta în apropierea

gării din Barcelona, a fost cazată de către acesta din urmă și apoi obligată să

practice prostituția într-o singură noapte la un club, întreținând raporturi

sexuale obținând suma de 100 euro.

În atare

situație, Curtea a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului a fost

pe deplin dovedită de organul de urmărire penală și instanța de fond, motiv

pentru care Curtea a constatat că nu se impune achitarea inculpatului așa cum

s-a solicitat în motivele de apel.

În ceea ce privește

pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului de 3 închisoare, Curtea a considerat

că aceasta a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate

de executare, prima instanță ținând seama de toate criteriile prev. de art. 72 C.

pen., de gradul de pericol social al faptelor, de modul și condițiile concrete

în care au fost săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale

inculpatului.

Pentru aceste

considerente, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul B.D.,

împotriva sentinței penale nr. 71 din 12 februarie 2002 pronunțată de

Tribunalul Prahova.

A obligat

inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de

stat în favoarea acestuia.

Împotriva

deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au declarat recurs Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Ploiești și inculpatul B.D. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a solicitat admiterea

recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea deciziei instanței de apel

și de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea

inculpatului B.D. și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane față

de partea vătămată B.M.D.

Inculpatul a

invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. criticând

hotărârea pronunțată de instanța de fond și menținută de către instanța de apel

pentru greșita condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 față de

intimata parte vătămată A.O.R., solicitând casarea, parțială, a hotărârilor

pronunțate și achitarea inculpatului pentru pretinsa faptă săvârșită față de

partea vătămată A.O.R., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen. combinate cu art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată

că instanța de apel și cea de fond au reținut în mod corect situația de fapt și

au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică

corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că

recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial