ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1705/2010

Asupra recursurilor de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 678/2001, după înlăturarea disp.art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune de trafic le persoane, a fost condamnat inculpatul B.D. cunoscut fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepția dreptului de a alege. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege iar în temeiul art. 81 C. pen.

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen., fiind compus in durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în perioada termenului de încercare de 5 ani, caz în care s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-au suspendat pedepsele accesorii aplicate pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. lll/U din 03 septembrie 2008 al Tribunalului Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 02 septembrie 2008 și până la zi. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.D. pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptă pretins săvârșită în anul 2006, față de partea vătămată B.M.D., întrucât fapta nu există.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale către partea vătămată A.O.R. și s-a constatat că partea vătămată B.M.D. nu a formulat pretenții civile în procesul penal. În temeiul art. 191 și art. 192 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat și partea vătămată B.M.D. la 300 lei cu același titlu, către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 69/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului B.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că în perioada 2005-2006, prin comiterea de acte de înșelăciune și de violență, împreună cu inculpatul P.G.F. și învinuitul J.M. a recrutat, a transportat și a cazat pe părțile vătămate A.O.R. și B.M.D., pe care le-a exploatat sexual pe teritoriul Spaniei, în cluburile de noapte din această țară. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetărilor față de inculpatul P.G.F. și învinuitul J.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. În procesul penal s-a constituit parte civilă numai partea vătămată A.O.R.

cu suma de 5.000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale. Examinând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile părților vătămate A.O.R. și B.M.D.; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere privind recunoașterile făcute de către cele două părți vătămate, însoțite de planșele fotografice; declarațiile date în calitate de învinuit de numitul M.P.C.; declarația martorului G.V.; declarațiile de învinuit date de către P.G.F. în Dosarul nr. 10/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești; încheierea nr. 15/2008 a Tribunalului Prahova privind pe M.P.C., M.N. și P.G.F.; declarațiile inculpatului B.D., precum și cele administrate în faza de judecată: declarațiile celor două părți vătămate mai sus-menționate; declarațiile inculpatului B.D.; declarațiile martorului G.V., D.M.F., M.P.C., I.C.

și Ț.G.; memoriu depus de către partea vătămată B.M.D. adresat Avocatului Poporului, acte în circumstanțiere depuse de către inculpatul B.D., tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești - Biroul Teritorial Prahova, au fost sesizați și au efectuat cercetări față de făptuitorii M.P.C., M.N., P.G.F. în Dosarul nr. 10/D/P/2OO8, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev.și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În urma efectuării actelor de cercetare penală, după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestor persoane cu privire la comiterea acestor infracțiuni, procurorul competent a sesizat Tribunalul Prahova pentru a lua măsura arestării preventive împotriva acestora.

Prin încheierea nr. 15 din 12 iunie 2008, Tribunalul Prahova a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.P.C., M.N. și P.G.F., începând de la 12 iunie 2008 și până la 10 iulie 2008 inclusiv, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, de către M.P.C. și M.N. și respectiv, trafic de persoane de către P.G.F., pe o perioadă de 29 de zile. Ulterior, au fost extinse cercetările penale și față de alți făptuitori, cu privire la care existau date că au săvârșit același gen de infracțiuni, inclusiv față de B.D. și J.M. În sarcina celor trei inculpați s-a reținut că, în perioada 2003-2006 au recrutat mai multe tinere, pe care le-au transportat în Spania și sub promisiunea mincinoasă a obținerii unor locuri de muncă, au fost obligate, după ce au ajuns în această țară, să practice prostituția la diverse cluburi de noapte, fiindu-le însușite sumele de bani pe care acestea le obțineau, de către cei trei traficanți.

Ulterior, după terminarea urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 262 C. proc. pen., organul de urmărire penală a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.P.C. și M.N., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev.și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 20 alin. (2) din aceeași lege, art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 alin. (2) din aceeași lege, pentru ambii inculpați cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin Rechizitoriul nr. 10/D/P/2007 din 03 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților G.M.M., G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prev.și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și respectiv art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și față de inculpații M.P.C. și M.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prev. și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., săvârșite în perioada 2007-2008.

Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de P.G.F., B.D. și J.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, fapte prev.și ped.de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpaților M.P.C.

și M.N., organul de urmărire penală a reținut că, cei doi inculpați, în urma unei înțelegeri prealabile au recrutat pe persoanele vătămate O.A.C., P.I.C., cărora le-a promis asigurarea unui loc de muncă în străinătate, asumându-și obligația că le va achita toate cheltuielile de transport, urmând ca apoi să-și achite datoriile din salariile încasate, numai că după ce au ajuns în țara respectivă și le-au fost luate pașapoartele, li s-a impus să meargă la cluburile de noapte, să racoleze clienți și să întrețină raporturi sexuale cu aceștia contra cost. În cazul în care victimele refuzau, erau supuse unor agresiuni fizice și psihice amenințate că vor fi vândute altor traficanți pentru a-și recupera cheltuielile făcute și eliberarea pașapoartelor și cu efectuarea transportului din România și până în Spania.

Organul de urmărire penală a mai reținut în sarcina celor doi inculpați și săvârșirea faptelor de recrutare, transportare și cazare în scopul exploatării sexuale și a victimelor S.G.F., P.A.G., C.E. și A.C.E. Cu privire la inculpatul B.D., organele poliției judiciare din cadrul D.C.C.O. Ploiești s-au sesizat din oficiu la data de 30 iulie 2008 cu privire la săvârșirea de către acesta și făptuitorii P.G.F. și J.M. a infracțiunilor de trafic de persoane, întrucât cei trei ar fi recrutat în luna ianuarie 2006 pe părțile vătămate A.O.R. și ulterior pe B.M.D., cărora le-au asigurat cheltuielile de transport și pe care le-au ajutat să ajungă în Spania, numai că după ce au ajuns în această țară au fost obligate să practice prostituția, iar sumele de bani pe care le obțineau au fost însușite de către cei trei traficanți.

Astfel, această sesizare a avut la bază declarația dată la data de 22 iunie 2006 de către A.O.R. în fața organelor de poliție, în care arăta că, la sfârșitul anului 2005, în timp ce se afla în autogara de lângă Spitalul Județean Ploiești, cu intenția de a lua microbuzul pentru a se deplasa la Vălenii de Munte, a cunoscut doi tineri pe nume D. și N. cu care a discutat și cărora le-a dat numărul său de telefon. În aceeași seară a fost sunată de către D. care în realitate este B.D. și a acceptat invitația acestuia de a se întâlni cu acesta în Ploiești pentru a servi o cafea. Din discuțiile avute a înțeles că inculpatul B.D. are o afacere în Spania și a rugat-o să meargă împreună în această țară, urmând să lucreze în restaurantul pe care acesta îl are.

Totodată, inculpatul s-a oferit să-i achite toate taxele pentru eliberarea pașaportului, inclusiv cheltuielile de transport până în Spania. Ulterior, după circa trei săptămâni a mers împreună cu acesta la Serviciul de Pașapoarte, împreună cu inculpatul, a depus actele, iar după ce l-a ridicat a aflat că inculpatul nu poate să plece cu ea în Spania, dar că va pleca cu un prieten pe nume V. care în realitate era G.V., conducătorul unui microbuz care efectuează în mod regulat curse de transport persoane pe ruta România - Spania. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus că o să fie cazată de către un prieten al acestuia pe nume G. identificat ca fiind P.G.F. stabilit deja în Spania. Inculpatul i-a promis că va veni și acesta în țara respectivă, astfel că pe 08 ianuarie 2006 a plecat în această țară împreună cu G.V.

După ce a ajuns în orașul Madrid s-a întâlnit cu două fete și apoi, s-au deplasat până în Barcelona unde a fost așteptată de către G. și un prieten al acestuia pe nume M., fiind dusă și cazată într-un apartament al acestora. În acest apartament se mai afla o tânără al cărui nume nu l-a reținut, însă a aflat că B.D. nu poate să vină în Spania datorită unor probleme pe care le are în România. Aceste lucruri le-a aflat de la G. și M., iar primul, pe un ton amenințător i-a cerut să meargă la club pentru a întreține relații sexuale cu clienții și pentru faptul că a refuzat, a lovit-o peste față.

De teamă, a acceptat să practice prostituția și în ziua respectivă împreună cu prietena acestuia a mers la club și a întreținut relații sexuale cu doi clienți de la care a primit suma de 100 de euro pe care nu i-a dat lui G. sau lui M. Ulterior, G. a fost nemulțumit de suma pe care a câștigat-o și a amenințat-o și apoi a bătut-o, după care a făcut un aranjament pentru a o „vinde" altui traficant. Ca atare, în apartamentul lui G. și-a făcut apariția un bărbat care a „cumpărat-o" și cu care a plecat în orașul Castellion. Acest bărbat a agresat-o și a obligat-o să practice prostituția în clubul M., circa două săptămâni, iar banii obținuți i-a dat în totalitate acestui bărbat. După această perioadă a fost ajutată de către un client și astfel a reușit să fugă și să se reîntoarcă în țară.

Din fotografiile prezentate de organele de poliție l-a recunoscut pe G. ca fiind P.G.F. și pe M. ca fiind Z.C., pe V. ca fiind M.V. și pe F. ca fiind T.F.M. Aceste din urmă persoane sunt cele care au preluat-o de la Madrid în momentul în care a sosit în Spania și au dus-o până în Barcelona. La organele de poliție, de pe planșele foto A.O.R. a recunoscut pe G.V. ca fiind șoferul autoturismului care a transportat-o din România până în Spania. La 28 martie 2007, această parte vătămată a fost ascultată de către procuror, ocazie cu care a relatat aceleași împrejurări ca cele mai sus-arătate. Inculpatul B.D. a fost învinuit de recrutarea și transportul acestei persoane vătămate până în Spania prin înșelăciune, ca urmare a unei înțelegerii prealabile pe care a avut-o cu P.G.F., iar acesta din urmă de cazarea și exploatarea sexuală efectivă a acesteia, prin amenințare, în cluburile de noapte din Barcelona.

De asemenea, P.GF. a fost învinuit și de recrutarea, transportul și cazarea persoanelor vătămate P.A., M.D. și U.R., împreună cu numitul M.P.C., fiind începută urmărirea penală față de acesta din urmă pentru fapta de trafic de persoane, în ceea ce privește traficarea părții vătămate A.O.R., deși această parte vătămată nu a relatat nici o împrejurare din care să reiasă că M.P.C. ar fi comis vreo infracțiune de trafic împotriva acesteia. În declarația dată în fața organului de urmărire penală, aflată la fila 144 d.u.p., P.G.F. a arătat că nu cunoaște nici una din persoanele vătămate pretins traficate, nu le-a recrutat, nu le-a transportat și nici nu le-a cazat în vederea exploatării sexuale și nici nu a obținut vreo sumă de bani de pe urma acestora.

De asemenea, a declarat că nu cunoaște dacă M.P.C. a exploatat sexual vreo persoană vătămată. Această declarație a fost dată și la 11 iunie 2008 în fața procurorului. Ulterior, s-a propus arestarea preventivă a acestui inculpat și a inculpaților M.P.C. și M.N. și prin încheierea nr. 15 din 12 iunie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 29 zile. În fața instanței, în declarația dată la 12 iunie 2008, inculpatul P.G.F. și-a menținut declarațiile inițiale în care a arătat că nu a săvârșit nici o faptă de trafic de persoane, dar că trăiește în concubinaj cu numita B.M.D. cu care a locuit în Spania, numai că ulterior acesta a fost reascultat de către procuror la 18 iulie 2008 și a revenit asupra declarației inițiale arătând că, o cunoaște pe partea vătămată A.O.R.

și că a fost trimisă de către B.D. în Spania, fiind cazată de către acesta într-un apartament pentru a practica prostituția. Petrea G.F. a susținut că a auzit o discuție la telefon pe care ar fi avut-o J.M. cu B.D. și din care reieșea că această persoană vătămată va fi trimisă în Spania prin intermediul lui G.V. Ulterior, această persoană vătămată a venit în Spania, iar acesta a așteptat-o împreună cu J.M., fiind cazată într-o cameră a apartamentului, dar că Dan nu poate să vină în Spania, deoarece are probleme în România. În aceste împrejurări i-a adus la cunoștință că trebuie să practice prostituția pentru a recupera banii pe care i-a cheltuit, într-un club în care practica prostituția și B.M.D., iar aceasta din urmă a fost însărcinată să o inițieze pe prima în această activitate.

Acesta a declarat că și B.M. fusese trimisă de către B.D. și J.M. în Spania, în același scop, numai că, aceasta i-a plăcut lui P.G.F. și a rămas sub protecția sa, dar a continuat să practice prostituția. Ulterior, A.O.R. a mers la club într-o noapte și a câștigat 100 euro, numai că a fost nemulțumit și atunci s-a hotărât să o dea unui cetățean român contra cost, numai că banii au fost încasați de către J.M. A mai declarat că, B.M. practica prostituția încă din anul 2006, fiind exploatată de către J.M. și B.D. Aceeași poziție procesuală a avut-o și M.P.C.

în fața procurorului cu ocazia învinuirii de comitere a faptelor de trafic de persoane, în sensul că nu a comis nici o faptă de recrutare, de transport sau de cazare a vreunei victime pe care le-ar fi exploatat sexual în Spania, numai că după ce s-a dispus arestarea sa preventivă, la data de 02 septembrie 2008 când a fost reascultat, și-a schimbat declarațiile și a arătat că le cunoaște pe victimele cu privire la care se pretinde că le-a traficat, respectiv P.A., O.C. și P.I.C., că acestea au fost transportate în Spania și au fost cazate în apartamentul pe care îl avea închiriat, că le-a cunoscut și pe C.E. cu care a avut și o relație de concubinaj și cu care urma să se căsătorească. De asemenea, a declarat că îl cunoaște și pe P.G.F.

dar că, nu știe nimic în legătură cu săvârșirea vreunui trafic de persoane de către acesta și că, din anul 2003 îi cunoaște pe B.D. și J.M., iar că primul dintre aceștia se afla în Spania și supraveghea tinere care întrețineau relații sexuale la club. Cu această ocazie a mai declarat că B.D. recrutează fete din România, pe care le convinge să meargă în Spania, promițându-le găsirea unui loc de muncă, în timp ce J.M. le obligă să practice prostituția prin amenințare și acte de violență. Dintre tinerele recrutate și exploatate de cei doi sunt și B.M.D., concubina lui P.G.F. și A.O.R. Cu privire la aceasta din urmă a susținut că a fost recrutată de către B.D. și a fost trimisă în Spania unde a fost exploatată de către J.M.

prin amenințare și violență la Clubul R. Totodată B.D. venea periodic în Spania și participa efectiv la exploatarea victimelor, iar banii obținuți erau împărțiți între cei doi traficanți. A fost audiată în calitate de persoană vătămată și B.M.D. de către procuror la data de 01 septembrie 2008, ocazie cu care a declarat că își menține declarațiile inițiale, ceea ce înseamnă că a mai fost audiată până la această dată, însă declarațiile respective nu se află la dosarul de urmărire penală, arătând că, în vara anului 2005, în Urziceni, l-a cunoscut pe B.D., care s-a oferit să o transporte cu mașina până la locuința sa din comuna Armășești. Din discuțiile pe care le-a avut cu acesta a înțeles că nu are bani pentru a urma cursurile unei facultăți, situație în care s-a oferit să-i găsească un loc de muncă la un restaurant în Spania, sau să lucreze ca menajeră.

Ulterior, s-a întâlnit cu acesta în Ploiești și a asistat la o discuție pe care B.D. a avut-o cu J.M., iar după ce a terminat cu examenul de bacalaureat a venit la Ploiești, a locuit câteva zile în locuința lui B.D. situată în zona de vest a acestui oraș. De la B.D. a aflat că trebuie să plece în Spania împreună cu prietenul său J.M. și că acesta îi va găsi locul de muncă promis. Acest lucru s-a petrecut pe 21 septembrie 2005 când a plecat cu autocarul împreună cu J.M. în orașul Barcelona. Aici, a fost cazată într-un apartament închiriat de către J.M., numai că acesta din urmă după câteva zile nu i-a găsit nici un loc de muncă, fapt pentru care trebuia să lucreze într-un club ca damă de companie pentru ca el și inculpatul B.D.

să recupereze cheltuielile făcute. În aceste condiții a acceptat, astfel că a fost condusă de către J.M. la clubul de noapte R., aflând că trebuie să întrețină relații sexuale cu clienți, situație în care nu a mai fost de acord cu propunerea făcută de către J.M. În aceste condiții, J.M. a început să o amenințe și că o să aducă la cunoștință părinților săi că practică prostituția în Spania și că o să îi facă rău acesteia și familiei sale și de teamă, și având în vedere că nu cunoștea limba și nici alte persoane, nu avea nici bani și se afla într-o țară străină a acceptat, iar banii obținuți au fost încasați de către J.M. Partea vătămată a susținut că a fost obligată să practice prostituția de către cei doi timp de un an de zile, câștigând 300-400 euro pe noapte, dar și că, cei doi purtau discuții telefonice din care reieșea că urmăreau să recruteze și alte tinere, pe care urma să le convingă să vină în Spania pentru a fi exploatate.

La începutul anului 2006, în apartamentul respectiv a mai venit o fată pe nume D., care și ea a lucrat la club și care a fost adusă de către J.M. și a fost recrutată de către B.D. În același apartament l-a cunoscut pe P.G.F. cu care a avut o relație de concubinaj și care subzistă și în prezent. Prin urmare, inculpații M.P.C. și P.G.F. au fost învinuiri de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și, deși inițial nu au cunoscut aceste fapte și au declarat că nu cunosc alte persoane care să se fi ocupat cu traficul de persoane, ulterior au revenit asupra acestor declarații și au arătat că B.D. a recrutat pe B.M.D. și A.O.R. Totodată, B.M.D. a susținut că a fost recrutată de către B.D. și cazată și exploatată efectiv de către J.M.

Inculpatul B.D. a fost audiat de către organele de urmărire penală de la datele de 02 septembrie 2008, 19 septembrie 2008, ocazie cu care inițial a declarat că nu a racolat nici o persoană în vederea exploatării sexuale și nici dacă J.M. sau P.G.F. se ocupă cu traficul de persoane. De asemenea a susținut că nu a promis nici unei tinere că îi va găsi vreun loc de muncă în Spania, ca apoi să declare că în toamna anului 2005 a cunoscut-o pe A.O.R. în stația de microbuze, cu care s-a întâlnit și de la care a primit numărul de telefon și de la care a aflat că vrea să plece în Spania. Inculpatul a susținut că avea interdicție de a intra în această țară, dar că va încerca să o ajute, precum și faptul că îl cunoștea pe G. cu care a avut o discuție telefonică și cu care această persoană a discutat.

Din susținerile inculpatului ar rezulta că A.O.R. a stabilit cu G. și J.M., condițiile în care aceasta urma să plece în Spania, întrebându-l pe acesta dacă poate avea încredere în cei doi, însă nu a sfătuit-o în nici un fel, numai că după două săptămâni aceasta se afla în Spania, fără a cunoaște în ce condiții aceasta a plecat în Spania. Pe B.M. a cunoscut-o la petrecerea de botez organizată de către M.P.C., la care a participat și ea, dar pe care nu a ajutat-o să plece în Spania și nici nu a întâlnit-o în Spania. În aceeași declarație a arătat că, după ce A.O.R. a ajuns în Spania și a fost exploatată de către G., acesta din urmă a „vândut-o" unui cetățean român pe nume M.I. din Ploiești, cu suma de 400 de euro, iar acesta din urmă a exploatat-o la rândul său.

Inculpatul B.D. l-a învinuit pe P.F.G. de exploatarea sexuală a părții vătămate A.O.R. și de „vânzarea" acesteia unui alt traficant român din Spania, dar și a părții vătămate B.M., precum și pe numita P.C. din Ploiești. În fața instanței au fost reascultate cele două părți vătămate A.O.R. și B.M. De asemenea a fost ascultat și inculpatul B.D., precum și martorul G.V. Totodată, instanța a încuviințat probatorii suplimentare pe situația de fapt, ascultând martorii D.M.F. și M.P.C., precum și Ț.G. Audierea celor trei martori pe situația de fapt s-a impus datorită faptului că, împrejurările de fapt pe care inculpatul B.D. le-a indicat, referitoare la neveridicitatea declarațiilor date de către inculpații M.P.C.

și P.G.F., aveau legătură cu învinuirea ce i se aducea acestuia cu privire la traficul de persoane. Aceste împrejurări trebuiau verificate în condițiile în care procurorul și-a bazat învinuirea și pe declarațiile celor doi coinculpați, adică M.P.C. și P.G.F. Antonescu O.R. și-a menținut declarațiile în fața instanței și s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, arătând împrejurările în care l-a cunoscut pe B.D., dar și faptul că acesta i-a adus la cunoștință că în Spania are un restaurant și că o poate angaja și că îi poate plăti suma de 800 euro. Aceasta a mai declarat că, masa și cazarea erau asigurate, inclusiv transportul până în Spania. Ulterior, inculpatul s-a ocupat de procurarea pașaportului, a avut relații intime cu inculpatul, dar că nu o poate însoți în Spania, dar prietenul său G.V.

cu care i-a făcut legătura o va ajuta să ajungă în această țară. De asemenea, i-a mai spus că îi va achita toate cheltuielile de drum și că va fi așteptată în Barcelona de către P.G.F. După ce a ajuns în Spania a fost așteptată de către P.G. care i-a cerut să practice prostituția la cluburile de noapte pentru a recupera cheltuielile făcute, numai că a refuzat deoarece inculpatul îi promisese un loc de muncă la un restaurant. De la G. a aflat că inculpatul nu are nici un restaurant și că, în realitate a fost trimisă în Spania pentru a se prostitua și fiind în această situație a acceptat și a mers la club într-o seară și apoi, a fost „vândută" unui cetățean român pe nume I., întrucât P.G. nu a fost mulțumit de prestația acesteia la club.

A mai arătat că, inculpatului nu i-a cerut nici o sumă de bani din ceea ce a câștigat în Spania, dar și faptul că în apartamentul în care era cazată de către G. se afla și B.M., prietena acestuia, care la rândul său practica prostituția la club, cu care se purta frumos, deși aceasta nu era obligată să se prostitueze de către G. De asemenea, nu cunoaște împrejurările în care B.M. a ajuns în Spania. Ceea ce susține A.O.R. cu privire la împrejurările în care a fost transportată în Spania, este confirmat de către martorul G.V. Acesta a arătat că se ocupă cu transportul persoanelor cu autoturismul personal, din România către toate țările europene, ocazie cu care a fost contactat de către B.D. și întrebat dacă poate să transporte în Spania o persoană.

În ianuarie 2006 a transportat-o pe A.O.R. în Spania, însă rezervarea locului a fost făcută de către aceasta. După ce a ajuns în Spania a lăsat-o pe partea vătămată lângă gara din orașul Barcelona, urmând ca plata transportului să fie făcută de către P.G. care i-a trimis banii prin serviciul western-union. A mai susținut că în Spania l-a sunat pe acesta, astfel că, partea vătămată a fost așteptată de către P.G., dar și faptul că o cunoaște pe B.M. ca fiind soția lui G. și a transportat-o în țara respectivă o dată sau de două ori. Nu cunoaște cu ce se ocupă P.G. în Spania, precum și faptul că a transportat în Spania și mai mulți membrii din familia M. din Bărcănești. Martorul D.M.F. este una din persoanele private de libertate în Penitenciarul Ploiești, persoană care a fost cazată în camera în care era cazat și inculpatul B.D.

pe perioada arestului preventiv. În această cameră a fost cazat și M.P.C. aflat în stare de arest preventiv, iar această cameră are ferestre cu deschidere către curtea interioară a penitenciarului, în care sunt scoși deținuții zilnic pentru plimbare. În această curte a fost scos și M.P.C. și pentru că îl cunoștea pe B.D. au avut discuții de mai multe ori din care reieșea că inculpatul îi reproșează lui M.P.C. că, a dat declarații neadevărate împotriva sa referitoare la traficul de persoane, inclusiv că ar fi traficat-o pe B.M., concubina lui P.G., care la rândul său este învinuit de trafic de persoane, în condițiile în care el nu a comis nici o faptă de acest fel. Marin P.C. i-a spus lui B.D.

că a fost nevoit să-l acuze de trafic de persoane, pentru a beneficia de reducerea pedepsei, iar după ce se va realiza acest lucru va da alte declarații pentru a-l dezvinovăți de comiterea vreunei fapte de trafic de persoane. Martorul a mai susținut că la rândul său i-a reproșat lui M.P.C. că l-a denunțat pe nedrept pe B.D. și din discuțiile avute a înțeles că B.D. nu era vinovat. De asemenea a fost audiat ca martor și M.P.C. care a declarat că, este judecat pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și că l-a cunoscut pe B.D. în Spania, prin intermediul lui P.G. Totodată, le cunoaște și pe A.O.R. și B.D. și că aceasta din urmă este soția lui P.G. și că, înainte a fost prietena lui B.D.

și al lui J.M. Fiind întrebat în legătură cu declarația dată la parchet, a susținut că împrejurările pe care le-a arătat le cunoaște de la B.M. și P.G., în sensul că B.D. și J.M. se ocupau cu traficul de persoane și că, aceștia le-ar fi exploatat pe cele două persoane vătămate. Martorul a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu săvârșirea acestor fapte de către B.D., nu are cunoștință dacă acesta a racolat-o sau a exploatat-o pe B.M. la cluburile din Spania, însă cunoaște că P.G.F. se ocupa de exploatarea unor fete la cluburi. Martorul a mai susținut că la rândul său se ocupa cu exploatarea unor fete în Spania, dar nu avea nici o legătură cu P.G.F. Totodată, a aflat de la P.G. că B.D. era în țară și că, acesta din urmă ar fi trimis-o în Spania pe A.O.R.

Referitor la afirmațiile făcute de martorul D.M. a arătat că acestea sunt nesincere, întrucât nu a afirmat față de B.D. că l-ar fi acuzat de săvârșirea unor fapte de trafic de persoane în scopul de a-și ajuta familia. Declarațiile date la parchet de către M.P.C. nu concordă cu cele date în fața instanței, întrucât în declarațiile inițiale a susținut că B.D. și J.M. se ocupau cu recrutarea și exploatarea sexuală a tinerelor, între care și cele două părți vătămate ca apoi, să declare că nu știe nimic în legătură cu această activitate și că a aflat de la P.G. și B.M. despre această activitate. Martorul Ț.G. este un alt deținut din Penitenciarul Ploiești care a asistat la discuțiile purtate între B.D.

și M.P.C. Din aceste discuții a rezultat că, M.P.C. a recunoscut că a dat declarații împotriva inculpatului, deși ceea ce a declarat nu este adevărat, pentru a o ajuta pe mama sa M.N. arestată preventiv pentru trafic de persoane. După ce inițial a dat declarație la parchet, din care rezulta că a fost recrutată de către B.D. și trimisă în Spania unde a fost exploatată de către J.M., B.M.D., în fața instanței nu și-a mai menținut această declarație, motivat de faptul că nu exprimă adevărul și că, ar fi fost amenințată de către procurorul care efectua urmărirea penală în cazul în care nu va da declarația în acest sens, iar concubinul său P.G.F. va rămâne arestat preventiv. Întrucât era însărcinată în luna a VIII-a și pentru a-l ajuta pe concubinul său, a dat o declarație așa cum i s-a cerut.

A mai susținut că a fost audiată de mai multe ori și, deși declarația nu corespundea adevărului, a semnat-o. Referitor la inculpatul B.D. a declarat că l-a văzut o singură dată și că l-a cunoscut în anul 2006 la un botez la care a participat și ea și P.G. și la care au avut calitatea de nași de botez, ocazie cu care au botezat un copil al lui M.P.C. De asemenea, a declarat că nu l-a cunoscut pe acesta în orașul Urziceni și nici că acesta i-ar fi oferit vreun loc de muncă în străinătate. Pe P.G. l-a cunoscut în Spania, inclusiv pe J.M. În Spania nu l-a cunoscut pe B.D. așa cum a afirmat și nici nu a locuit în apartamentul acestuia din Ploiești, practicând prostituția la Clubul R. pe cont propriu, fără a fi ajutată de către J.M.

sau P.G. A mai susținut că la organele de poliție a recunoscut din planșele foto pe B.D. și J.M., ocazie cu care a afirmat că cei doi au transportat-o în Spania și au obligat-o să se prostitueze. De la procurorul anchetator a aflat că P.G. poate să beneficieze de reducerea pedepsei în cazul în care îl învinuiesc pe B.D. de săvârșirea faptei de trafic de persoane. Coroborând declarațiile părții vătămate A.O.R. potrivit disp. art. 75 C. proc. pen., cu declarațiile inculpatului B.D., cu declarațiile martorului G.V., tribunalul a constatat că inculpatul a comis fapta de trafic de persoane, în sensul că a recrutat-o pe această parte vătămată, în urma unei înțelegeri prealabile pe care a avut-o cu P.G.F.

și J.M. și prin ducerea în eroare a acesteia, în sensul că îi va găsi un loc de muncă bine plătit în Spania, după ce în prealabil i-a procurat pașaportul și i-a achitat taxele pentru eliberarea acestui act, a convins-o să plece în această țară, unde a fost preluată de către P.G. care o aștepta în apropierea gării din Barcelona, a fost cazată de către acesta din urmă și apoi obligată să practice prostituția într-o singură noapte la în club, întreținând raporturi sexuale obținând suma de 100 euro. Înțelegerea prealabilă dintre cei trei, rezultă din împrejurările în care persoana vătămată a fost recrutată, în care i s-au întocmit actele necesare pentru a se deplasa în străinătate, din faptul că B.D.

a luat legătura cu martorul G.V. și s-a interesat de rezervarea unui loc în autoturismul său pentru ca persoana vătămată să fie transportată în Spania, din faptul că inculpatul a luat legătura telefonic cu P.G. și i-a adus la cunoștință că trebuie să o aștepte pe partea vătămată la Barcelona, dar și din faptul că B.D. cunoștea cu ce se ocupa P.G.F. în Spania. Aceste aspecte au fost reținute atât din declarațiile inculpatului B.D., cât și a lui P.G.F. Acesta din urmă a recunoscut în declarațiile date la parchet că, s-a ocupat cu traficul de persoane și pentru a beneficia de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 l-a învinuit și pe B.D. de săvârșirea acestor fapte. La rândul său, B.D.

l-a învinuit pe P.G.F. de săvârșirea faptei de trafic de persoane, pentru a beneficia de dispozițiile acestui text de lege. Ca atare, s-a reținut că fapta de trafic de persoane pretins săvârșită de către B.D. asupra părții vătămate A.O.R. există, a fost săvârșită de către acesta constituie infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Referitor la cea de-a doua faptă de trafic de persoane, tribunalul nu a putut reține vinovăția inculpatului B.D. și nici existența faptei, în condițiile în care învinuirea adusă inculpatului nu s-a putut baza pe declarațiile coinculpaților P.G.F. și M.P.C., iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi luat în considerare declarațiile acestora, trebuie coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din declarațiile părții vătămate B.M.D.

Cei doi coinculpați nu l-au învinuit inițial pe B.D. de săvârșirea vreunei infracțiuni de trafic de persoane, ca apoi, după ce au fost arestați preventiv și pentru a beneficia de dispozițiile favorabile ale legii, să declare că și acesta a traficat pe cele două părți vătămate, iar partea vătămată B.M., deși inițial l-a învinuit, apoi a revenit asupra declarației, motivând că nu corespunde adevărului, întrucât a dat această declarație pentru a se confirma susținerile făcute de către P.F.G. cu privire la faptele lui B.D., în scopul ca, concubinul său, să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei. În ceea ce-l privește pe M.P.C., din declarațiile martorilor audiați a rezultat că, denunțul făcut de către acesta autorităților, din care reieșea că B.D.

a comis fapte de trafic de persoane, nu exprimă în nici un fel adevărul, fiind făcut în scopul de a o ajuta pe mama sa M.N., dar și pentru a beneficia de reducerea pedepsei, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Prin aceste probe nu s-a putut reține vinovăția inculpatului B.D. pentru săvârșirea faptei de trafic de persoane asupra părții vătămate B.M.D. Ca atare, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului B.D. pentru săvârșirea unei fapte de trafic de persoane asupra părții vătămate A.O.R., faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, înlăturând disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care s-a reținut săvârșirea unui singur act material din cele două acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În favoarea inculpatului au fost reținute și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 678/2001, reținute și de către procuror, întrucât inculpatul a denunțat și a facilitat organului de urmărire penală identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpaților P.G.F. și J.M., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane. Reținerea acestei cauze a avut ca efect reducerea la jumătate a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane, ceea ce înseamnă că limitele de pedeapsă vor fi de la 2 ani și 6 luni, la 7 ani și 6 luni închisoare, în loc de la 5 ani la 15 ani, cu cât se pedepsește infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului. Reținând vinovăția inculpatului cu privire la această faptă, tribunalul a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a ținut seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

Astfel, instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege astfel cum au fost reduse, gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, contribuția avută la întreaga activitate de trafic de persoane, constând în recrutarea părții vătămate, scopul urmărit, adică exploatarea acesteia de către ceilalți doi traficanți, dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, inculpatul a recunoscut că o cunoaște pe partea vătămată A.O.R., dar că nu a existat nici o înțelegere între acesta și P.G.F. privind practicarea prostituției, deși s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în Spania, precum și faptul că a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, fiind cunoscut fără antecedente penale și fiind angajat în cadrul Jandarmeriei Române, având calitatea de militar.

Totodată, instanța a constatat că cea de-a doua faptă de trafic de persoane nu există întrucât nu sunt probe care să dovedească fără îndoială că inculpatul B.D. a recrutat-o și pe B.M.D. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 81 C. pen., întrucât inculpatul nu are antecedente renale, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, chiar dacă acesta a comis o faptă de trafic de persoane. Pe de altă parte, inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, adică în stare privativă de libertate, situație în care implicit scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen.

a fost atins de la data la care acesta a fost încarcerat și până la data judecării faptei. Totodată, individualizarea executării pedepsei în această modalitate impune inculpatului, respectarea unor obligații printre care și aceea de a nu mai săvârși și alte fapte în perioada termenului de încercare, în caz contrar suspendarea se revocă și acesta va executa pedeapsa în întregime, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În opinia instanței, scopul preventiv-educativ al pedepsei prev.de art. 52 C. pen. a fost atins prin judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, perioadă ce se deduce din executarea pedepsei, iar executarea în continuare a pedepsei nu mai este necesară. Ca atare, aplicând art. 81 C. pen.

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen., făcându-se aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea pedepselor accesorii. În privința laturii civile tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 346, art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., întrucât prin fapta comisă părții vătămate A.O.R. i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce trebuie reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile. Tribunalul, a avut în vedere consecințele ulterioare ale faptei de recrutare comisă de către inculpat, privind obligarea acesteia de către ceilalți traficanți la practicarea prostituției împotriva voinței sale, situație în care i s-au cauzat anumite suferințe de ordin psihic.

Ca atare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei pe care a solicitat-o partea vătămată, întrucât această sumă este de natură să compenseze în mod echitabil aceste suferințe. Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a criticat sentința primei instanțe apreciind că aceasta în mod eronat a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 față de partea vătămată B.M. deoarece din ansamblul probator rezultă faptul că acesta a exploatat-o împreună cu J.M. timp de aproximativ un an, activitatea acestora încetând ca urmare a intervenției numitului P.G.F.

A arătat apelantul că din coroborarea declarațiilor pe care atât P.G.F., cât și M.P.C. le-au dat în Dosarul nr. 1O/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., unde aveau calitatea de inculpați, rezultă activitatea de recrutare și transport în vederea exploatării sexuale pe care a desfășurat-o inculpatul B.D. față de partea vătămată B.M. Declarațiile acestei părți vătămate, ce au fost avute în vedere de către prima instanță, sunt apreciate ca fiind nesincere, în condițiile în care acestea sunt contradictorii, iar în fata instanței aceasta a retractat toate declarațiile anterioare în care îl incrimina pe inculpat. În consecință s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțate de către Tribunalul Prahova și condamnarea inculpatului B.D.

și pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane față de partea vătămată B.M.D. Apelantul inculpat B.D. a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, aceea de 3 ani, chiar dacă s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei, în condițiile în care pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptă pretins săvârșită în anul 2006, față de partea vătămată A.O.R., față partea vătămată B.M.D. dispuându-se achitarea întrucât fapta nu există. A solicitat să se aibă în vedere că organele de cercetare penală au sesizat tribunalul pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de trafic de persoane, nu două fapte în concurs.

A apreciat apelantul că în cauza de față, a fost condamnat pe nedrept, pe baza denunțurilor și a declarațiilor pe care le-au făcut P.G. și martorii M.C., M.N., pentru a beneficia de prevederile favorabile ale legii penale. La momentul la care se susține că a comis infracțiunea era jandarm, nu a fost plecat din țară, iar partea vătămată nu poate susține că a fost racolată de el. A făcut dovada faptului că apartamentul era închiriat, fiind o victimă a celor doi, pentru a beneficia de atenuarea răspunderii penale. Partea vătămată a precizat că și-a retractat declarația dată la urmărirea penală, că aceasta a fost dorința ei și nu a fost constrânsă. La dosar se află declarația șoferului autocarului cu care partea vătămată A. a mers în Spania, din care rezultă că nu inculpatul B. a dus-o.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea în temeiul disp. art. 2, pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se dea eficientă art. 20 din Legea nr. 678/2001 și să fie menținută modalitatea de executare a pedepsei. Curtea de Apel Ploiești examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt nefondate. Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță, așa cum s-a arătat pe larg mai sus.

În ceea ce privește apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploiești, Curtea a considerat că instanța fondului a reținut corespunzător faptul că din) robele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane le către inculpat față de partea vătămată B.M.D. În esență, trimiterea în judecată a inculpatului B.D. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în ceea ce o privește pe partea vătămată B.M.D. a avut în vedere declarația pe care aceasta a dat-o în cursul urmăririi penale declarație ce a fost coroborată cu cele date de către numiții P.G.F. și M.P.C. În declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 24 - 25 dosar u.p.) această parte vătămată a oferit informații de natură a-l inculpa pe B.D.

cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de persoane în ceea ce o privește. Ulterior, însă B.M.D. a revenit asupra declarațiilor inițiale și atât în fața tribunalului (filele 188-192) cât și în fața curții de apel a relatat o stare de fapt are nu era de natură a-l incrimina pe inculpat. A indicat aceasta că nu a avut nici o obligație cu inculpatul B.D., cunoscându-l întâmplător cu ocazia unui eveniment monden, ulterior neîntâlnindu-se cu acesta, împrejurare care concordă cu cele susținute de către inculpat. În ceea ce îl privește pe P.G.F. acesta a avut o atitudine similară, revenind asupra declarațiilor inițiale date în cursul urmăririi penale, susținând afirmațiile părții vătămate B.M.D.

prin declarațiile date în faza cercetării judecătorești a cauzei. Curtea a considerat că, indiferent de motivele pentru care cele două persoane anterior menționate au revenit asupra declarațiilor pe care le-au dat în fața organelor urmărire penală, aspectele pe care acestea le-au relatat cu privire la inculpatul apelant, respectiv lipsa unui activități specifice elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, trebuie reținute deoarece se coroborează corespunzător atât între ele, cât și cu declarațiile constante ale inculpatului. În privința apelului declarat de către inculpatul B.D., Curtea a considerat că în mod legal și temeinic tribunalul a reținut în sarcina acestuia comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 față de partea vătămată A.O.R.

Prima instanță a coroborat în mod convingător probele administrate în cauză, din declarațiile părții vătămate A.O.R., declarațiile inculpatului și declarațiile martorului G.V., rezultând că inculpatul a comis fapta de trafic de persoane, în sensul că a recrutat această parte vătămată, în urma unei înțelegeri prealabile pe care a avut-o cu P.G.F. și J.M. și prin inducerea în eroare a acesteia, în sensul că îi va găsi un loc de muncă bine plătit în Spania, după ce în prealabil i- a procurat pașaportul și i-a achitat taxele pentru eliberarea acestui act, a convins-o să plece în această țară, unde a fost preluată de către P.G. care o aștepta în apropierea gării din Barcelona, a fost cazată de către acesta din urmă și apoi obligată să practice prostituția într-o singură noapte la un club, întreținând raporturi sexuale obținând suma de 100 euro.

În atare situație, Curtea a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului a fost pe deplin dovedită de organul de urmărire penală și instanța de fond, motiv pentru care Curtea a constatat că nu se impune achitarea inculpatului așa cum s-a solicitat în motivele de apel. În ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului de 3 închisoare, Curtea a considerat că aceasta a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, prima instanță ținând seama de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul B.D., împotriva sentinței penale nr. 71 din 12 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova. A obligat inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul B.D. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea deciziei instanței de apel și de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului B.D.

și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane față de partea vătămată B.M.D. Inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. criticând hotărârea pronunțată de instanța de fond și menținută de către instanța de apel pentru greșita condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 față de intimata parte vătămată A.O.R., solicitând casarea, parțială, a hotărârilor pronunțate și achitarea inculpatului pentru pretinsa faptă săvârșită față de partea vătămată A.O.R., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de apel și cea de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial