ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3915/2005

HOTĂRÂRE
12.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3915/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2630 din 20 octombrie 2003, Judecătoria Hunedoara a admis

cererea formulată de reclamanta R. Hunedoara împotriva pârâtei B.M., pe care a

obligat-o să plătească reclamantei suma de 2.698.206 lei, reprezentând

contravaloarea chiriei restante pentru perioada decembrie 2000-august 2003 și

suma de 2.524.995 lei penalități de întârziere pentru perioada decembrie

2000-august 2003.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între cele două părți s-a

încheiat contractul de închiriere nr. 1435 din 22 februarie 1989, având ca

obiect folosirea unei locuințe, contract prelungit de drept în temeiul Legii

nr. 17/1994 și O.U.G. nr. 40/1999.

Pârâta

nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, având o chirie restantă de

2.698.206 lei pentru perioada decembrie 2000-august 2003 și datorând penalități

de întârziere în cuantum de 2.524.995 lei.

Apelul

declarat de pârâta B.M. a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 208

din 13 februarie 2004.

Împotriva

acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs pârâta B.M.

și B.V. senior., B.V. junior, B.G.D., B.C., B.A., B.N.C. și B.D.G. a declarat

„recurs în anulare”.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții arată că decizia este

nelegală deoarece pârâta este proprietara apartamentului și nu există nici o

dispoziție legală care să oblige proprietarii să plătească chirie.

Recursul

declarat de pârâta B.M. este inadmisibil.

La

data la care instanța de fond a pronunțat hotărârea, articolul 282

1

C.

proc. civ. avea următorul conținut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile

judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală

privind pensii de întreținere, obligați8i de plată a unei sume de bani sau de

predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv,

acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare

civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de

lege.”

Potrivit

textului citat, hotărârile date în cererile privind obligația de plată a unei

sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane

lei, inclusiv, nu erau supuse apelului, iar în prezenta cauză, acțiunea pentru

recuperarea sumelor reprezentând chiria restantă și penalități de întârziere se

încadrează în cererile prevăzute de art. 282

1

Prin

urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.

Greșeala

Curții de Apel de a califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi

deschide acesteia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite

de lege și nu de judecător.

Controlul

judiciar exercitat de curtea de apel asupra hotărârii pronunțate a stins

dreptul părții la exercitarea singurei căi de atac prevăzută de art. 282

1

C.

proc. civ., pârâta neputând declara un nou recurs doar pentru faptul

calificării greșite a căii de atac folosite inițial.

În

ceea ce privește pe recurenții B.V. senior, B.V. junior, B.G.D., B.C., B.A.,

B.N.C. și B.D.G., Înalta Curte constată că aceștia nu au calitate procesuală.

Atât

în procedura din fața judecătoriei cât și a curții de apel, au figurat ca părți

R.A.I.L. Hunedoara, în calitate de reclamantă și B.M., în calitate de pârâtă.

Prin urmare, cadrul procesual fiind stabilit, inclusiv în ceea ce privește

persoanele participante la proces, nu pot declara recurs persoane care nu au

participat în proces în calitate de părți la instanța de fond.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat.

Respinge recursul declarat de pârâta B.M.,

B.V. senior., B.V. junior, B.G.D.,

B.C., B.A., B.N.C. și B.D.G. împotriva deciziei nr. 208/A din 13 februarie 2004

a Curții de Apel Alba Iulia, s

ecția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2635/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2003, la Judecătoria Oradea, Municipiul Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar a chemat în judecată pe pâr
ÎCCJ 2003-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3143/2003
mureș și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată; - în subsidiar, a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Recurenta-pârâtă susține că rezilierea de drept a contractului s-a produs la data de
ÎCCJ 2003-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2003
La apelul nominal s-a prezentat recurenta – pârâtă S.C.”C. C.” S.A. București prin B. M. membru al consiliului de administrație, lipsind intimata – reclamantă S.C.”D.” S.A. București. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magist
ÎCCJ 2005-10-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4436/2005
de Apel București, prin decizia civilă nr. 90 din 20 ianuarie 2001, a admis apelurile părților, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, pentru calculul penalităților de întârziere în conformitate cu H.C.L. nr. 27 și
ÎCCJ 2005-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4681/2005
.856 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că raporturile de locațiune s-au născut între părți la data încheierii contractului de închiriere, înscris depus în apel, pentru apa
Sursă