ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 242/PI

din 20 iulie 2011, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 128 alin. (2) și (5)

din Legea nr. 302/2004 a respins ca nefondată cererea formulată de TRIBUNALUL

REGIONAL MARIBOR, Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a

judecății cauzei penale privind pe făptuitorul V.M.

În temeiul art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român

rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin propunerea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 4146/II/2/2011 din 08 iunie 2011,

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 775/59/2011 din 10 iunie 2011,

s-a solicitat admiterea cererii formulate de TRIBUNALUL REGIONAL MARIBOR,

Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei

penale privind pe făptuitorul V.M.

În motivarea

propunerii, se arată că judecătorul de la judecătoria de circumscripție a

propus să fie cedat României dosarul nr. II K6078/2010 deschis împotriva

numitului V.M., urmărit penal și trimis în judecată de către Parchetul Regional

de Stat din Maribor pentru două infracțiuni de provocare a leziunilor corporale

ușoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) din Codul penal sloven, constând în

aceea că, în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu pumnul în față

pe partea vătămată M.N. și la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o sticlă pe partea

vătămată I.G., cu ocazia cercetării la fața locului găsindu-se și prelevându-se

urme și fiind ridicată cămașa făptuitorului pe care acesta o purta în momentul

săvârșirii infracțiunii și care poartă urme de sânge.

Au fost atașate

denunțul penal, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul cu

constatările tehnico-criminalistice după examinarea locului infracțiunii,

hotărârea de reținere, declarația învinuitului și decizia de cedare a dosarului

către autoritățile judiciare române.

În urma analizei

actelor și lucrărilor dosarului, reține prima instanță că judecarea unei cauze

penale se desfășoară în condiții mai bune la locul săvârșirii faptelor reținute,

în acel loc pot fi culese și administrate cel mai ușor probele. De asemenea, se

apreciază că doar la locul săvârșirii faptei este posibilă efectuarea de către

instanță a unor eventuale cercetări la fața locului sau reconstituiri, toate

aceste considerente conducând la concluzia că interesul justiției este mai bine

servit prin soluționarea cauzei penale de către autoritățile judiciare

competente de la locul săvârșirii faptei.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în

mod greșit instanța de fond a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara privind preluarea de către instanțele române a judecății

cauzei privind pe inculpatul V.M. pe fond, fără a se pronunța cu privire la

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate conform dispozițiilor imperative

prevăzute de Legea nr. 302/2004.

De asemenea, sentința

instanței de fond este criticată și pentru netemeinicie față de modul eronat în

care a apreciat instanța de fond că interesul justiției este mai bine servit

prin soluționarea cauzei de către autoritatea judiciară de la locul comiterii

faptei, făcând abstracție de faptul că inculpatul este cetățean român, cu

domiciliul pe raza Curții de Apel Timișoara, a fost audiat de organele de

urmărire penală din Slovenia și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Critica adusă este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de

parchet este întemeiat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, odată

investită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă

dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii.

Potrivit

dispozițiilor art. 128 alin. (5) din aceeași lege, în cazul în care cererea a

fost considerată admisibilă, judecata continuă, potrivit dispozițiilor Codului

de procedură penală.

Din interpretarea

acestor dispoziții legale rezultă că în cadrul transferului de proceduri în

materie penală, instanța de judecată trebuie să decidă într-o primă fază asupra

admisibilității cererii, pronunțând în acest sens o încheiere motivată.

În cadrul acestei

etape, curtea de apel investită cu soluționarea cauzei, se pronunță asupra

admisibilității cererii, ocazie cu care urmează a verifica dacă sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.

Revenind la cauza

dedusă judecății, reține Înalta Curte, că prima instanță nu a respectat aceste

dispoziții legale imperative, pronunțând în acest sens o soluție nelegală.

Curtea de Apel

Timișoara, procedând la soluționarea cauzei, a analizat cauza pe fond fără a se

pronunța asupra condițiilor de admisibilitate, etapă obligatorie, așa cum

rezultă din economia dispozițiilor legale sus-menționate.

Ulterior, numai după

verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Curtea de Apel

Timișoara avea să se pronunțe pe fondul cererii de preluare a procedurii

penale.

Pentru a fi analizată

admisibilitatea cererii cu care a fost investită, Înalta Curte consideră că

singura soluție care se impune este aceea a trimiterii cauzei spre rejudecare,

pentru ca instanța de fond să urmeze procedura obligatorie prevăzută de art. 128

alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Față de soluția ce

urmează a fi dispusă în cauză, Înalta Curte nu se va pronunța și cu privire la

celălalt motiv de recurs invocat de parchet, aspectele referitoare la

temeinicia cererii formulată de autoritățile judiciare din Slovenia, urmând a

fi analizate numai după verificarea condițiilor de admisibilitate.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., să admită recursul parchetului, va casa încheierea recurată și

va trimite dosarul la prima instanță spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Casează

încheierea penală nr. 242 PI din 20 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu al intimatului V.M., în sumă de 320 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 august 2011.