ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2012

Asupra recursului de față, În baza actelor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 353/ PI din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 128 din Legea nr. 302/2004 modificată, a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei penale privind pe V.M. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că interesul justiției este mai bine servit prin soluționarea cauzei penale de către autoritatea judiciară competentă de la locul săvârșirii faptei reținute în sarcina acuzatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Reprezentantul parchetului, susținând oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul depus la dosar, a arătat că soluția pronunțată pe fondul cauzei este netemeinică, întrucât în mod eronat s-a apreciat că interesul justiției este mai bine servit prin soluționarea cauzei de către autoritatea judiciară competentă de la locul săvârșirii faptei reținute în sarcina acuzatului făcând abstracție de faptul că învinuitul este cetățean român cu domiciliul în raza Curții de Apel Timișoara, care a fost audiat de organele de urmărire penală din Slovenia și a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, având cunoștință de materialul probator administrat în dosarul de urmărire penală.

În final, procurorul în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. și art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 385 9 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor-Slovenia de preluare a judecății cauzei privind pe făptuitorul V.M. Totodată a solicitat să se stabilească competența de a judeca faptele în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 4146/II/2/2011 din 08 iunie 2011, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 775/59/2011 din 10 iunie 2011, s-a solicitat admiterea cererii formulate de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei penale privind pe făptuitorul V.M. În motivarea propunerii, se arată că judecătorul de la judecătoria de circumscripție a propus să fie cedat României Dosarul nr. II K6078/2010 deschis împotriva numitului V.M., urmărit penal și trimis în judecată de către Parchetul Regional de Stat din Maribor pentru două infracțiuni de provocare a leziunilor corporale ușoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen.

sloven, constând în aceea că, în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată M.N. și la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o sticlă pe partea vătămată I.G., cu ocazia cercetării la fața locului găsindu-se și prelevându-se urme și fiind ridicată cămașa făptuitorului pe care acesta o purta în momentul săvârșirii infracțiunii și care poartă urme de sânge. Au fost atașate denunțul penal, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul cu constatările tehnico-criminalistice după examinarea locului infracțiunii, hotărârea de reținere, declarația învinuitului și decizia de cedare a dosarului către autoritățile judiciare române.

Prin încheierea penală nr. 242/PI din 20 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 775/59/2011, în baza art. 128 alin. (2) și (5) din Legea nr. 302/2004, s-a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei penale privind pe făptuitorul V.M. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia nr. 2853 din 17 august 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosar nr. 775/59/2011 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a casat încheierea penală recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea penală de ședință din data de 28 noiembrie 2011, în baza art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a constatat admisibilă cererea de preluare a judecății și s-a fixat termen la 13 decembrie 2011 pentru soluționarea pe fond a cererii. În motivarea încheierii s-a reținut că potrivit art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, odată investită cu o cerere de preluare a judecății, Curtea de Apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii, iar în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor codului de procedură penală. Termenii imperativi folosiți de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii penale se desfășoară în două etape.

Într-o primă etapă, curtea de apel învestită cu soluționarea cauzei se pronunță asupra admisibilității cererii, instanța urmând a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale. În a doua etapă, în cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, urmând să se pronunțe pe fondul cererii de preluare a procedurii penale așa cum se arată prin decizia de casare nr. 2853 din 16 august 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a acestei cereri, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele Convenției europene pentru preluarea de proceduri în materie penală adoptate la Strasbourg la 15 mai 1972 cu referire la art. 2 existența unei solicitări a unui alt stat contractant, art. 6 și 7 – dubla incriminare a faptelor, de lovire de care este acuzat învinuitul în cauză, art. 8 punct.1 lit. a), b), f) – acuzatul are reședința obișnuită în statul solicitat, respectiv România și există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în staul solicitat, să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a condamnatului. Pentru judecarea unei cauze penale este de preferat ca instrumentarea dosarului să se facă de autoritățile de la locul săvârșirii infracțiunii, întrucât în acel loc pot fi culese și administrate cel mai ușor probele.

Astfel se constată că numitul V.M. fost trimis în judecată de Parchetul Regional de Stat din Maribor pentru două infracțiuni de provocare a leziunilor corporale ușoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen. sloven, constând în aceea că, în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată M.N. și la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o sticlă pe partea vătămată I.G., cu ocazia cercetării la fața locului găsindu-se și prelevându-se urme și fiind ridicată cămașa făptuitorului pe care acesta o purta în momentul săvârșirii infracțiunii și care poartă urme de sânge. Examinând dosarul trimis de autoritățile din Slovenia se constată că în faza de judecată a fost audiat doar inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor dar nu a arătat că este de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

În aceste condiții inculpatului nu îi pot fi aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. întrucât potrivit legislației române instanța trebuie să urmeze procedura comună care presupune administrarea probatoriului nemijlocit în fața instanței, or în cauză aceasta ar presupune audierea părților vătămate așa cum s-a solicitat prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul Regional de Stat din Maribor - fila 11 Dosar nr. 775/59/2011, părți vătămate care au domiciliul în Slovenia, precum și pe expertul din domeniul medicinii care are sarcina de a determina tipul, natura și gravitatea leziunilor pe care le-au avut de suferit părțile vătămate. De asemenea instanța ar trebui să cheme părțile vătămate, domiciliate în Slovenia, și să le întrebe dacă se constituie părți civile iar acestea ar putea formula obiecțiuni cu privire la numărul de îngrijiri medicale, fapt care ar îngreuna cercetarea judecătorească în fața instanțelor din România.

De asemenea, refacerea sau completarea documentelor medicale care atestă leziunile și efectele acestora se poate face doar la unitatea sanitară sau de medicină legală de la locul faptei. Așa fiind, se constată că hotărârea penală atacată pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei penale privind pe V.M. este legală și temeinică, Înalta Curte urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara . Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană transferabilă V.M.

în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 353/ PI din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind persoana transferabilă V.M. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană transferabilă V.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.