ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2012

Asupra recursului de

față,

În baza actelor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 353/ PI din 13

decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 128 din

Legea nr. 302/2004 modificată, a respins ca nefondată

cererea formulată de

Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanțele

române a judecății cauzei penale privind pe V.M.

În baza art.

16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul

român au rămas în sarcina acestuia iar suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției

în contul Baroului Timiș.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut în esență că interesul justiției este mai bine

servit prin soluționarea cauzei penale de către autoritatea judiciară

competentă de la locul săvârșirii faptei reținute în sarcina acuzatului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Reprezentantul

parchetului,

susținând

oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul depus la dosar, a arătat

că soluția pronunțată pe fondul cauzei este netemeinică, întrucât în mod eronat

s-a apreciat că interesul justiției

este mai bine servit prin soluționarea cauzei

de către autoritatea judiciară competentă de la locul săvârșirii faptei

reținute în sarcina acuzatului făcând abstracție de faptul că învinuitul este

cetățean român cu domiciliul în raza Curții de Apel Timișoara, care a fost

audiat de organele de urmărire penală din Slovenia și a recunoscut comiterea

faptelor de care este acuzat, având cunoștință de materialul probator

administrat în dosarul de urmărire penală.

În final, procurorul

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen. și art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004

raportat la art. 385

9

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă cererea formulată de Tribunalul Regional

Maribor-Slovenia de preluare a judecății cauzei privind pe făptuitorul V.M.

Totodată a solicitat să se stabilească competența de a judeca faptele în

favoarea Judecătoriei Moldova Nouă conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) C.

proc. pen.

Recursul nu este

fondat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în

cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin propunerea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara nr. 4146/II/2/2011 din 08 iunie 2011, înregistrată pe

rolul acestei instanțe sub nr. 775/59/2011 din 10 iunie 2011, s-a solicitat

admiterea cererii formulate de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind

preluarea de către instanțele române a judecății cauzei penale privind pe

făptuitorul V.M.

În

motivarea propunerii, se arată că judecătorul de la judecătoria de

circumscripție a propus să fie cedat României Dosarul nr. II K6078/2010 deschis

împotriva numitului V.M., urmărit penal și trimis în judecată de către

Parchetul Regional de Stat din Maribor pentru două infracțiuni de provocare a

leziunilor corporale ușoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen. sloven,

constând în aceea că, în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu

pumnul în față pe partea vătămată M.N. și la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o

sticlă pe partea vătămată I.G., cu ocazia cercetării la fața locului găsindu-se

și prelevându-se urme și fiind ridicată cămașa făptuitorului pe care acesta o

purta în momentul săvârșirii infracțiunii și care poartă urme de sânge.

Au

fost atașate denunțul penal, procesul-verbal de cercetare la fața locului,

raportul cu constatările tehnico-criminalistice după examinarea locului

infracțiunii, hotărârea de reținere, declarația învinuitului și decizia de

cedare a dosarului către autoritățile judiciare române.

Prin

încheierea penală nr. 242/PI din 20 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosar nr. 775/59/2011, în baza art. 128 alin. (2) și (5) din Legea nr. 302/2004,

s-a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor,

Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei

penale privind pe făptuitorul V.M.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Prin

decizia nr. 2853 din 17 august 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțată în Dosar nr. 775/59/2011 s-a admis recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a casat încheierea penală recurată și s-a

trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea

penală de ședință din data de 28 noiembrie   2011, în baza art. 128 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 modificată s-a constatat admisibilă cererea de preluare

a judecății și s-a fixat termen la 13 decembrie 2011 pentru soluționarea pe

fond a cererii.

În motivarea

încheierii s-a reținut că potrivit art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004

republicată, odată investită cu o cerere de preluare a judecății, Curtea de

Apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii,

iar în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă

potrivit dispozițiilor codului de procedură penală.

Termenii imperativi

folosiți de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii

penale se desfășoară în două etape.

Într-o primă etapă,

curtea de apel învestită cu soluționarea cauzei se pronunță asupra

admisibilității cererii, instanța urmând a verifica dacă sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.

În a doua etapă, în

cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata

potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, urmând să se pronunțe pe

fondul cererii de preluare a procedurii penale așa cum se arată prin decizia de

casare nr. 2853 din 16 august 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În ceea ce privește

condițiile de admisibilitate a acestei cereri, instanța a constatat că în cauză

sunt îndeplinite cerințele Convenției europene pentru preluarea de proceduri în

materie penală adoptate la Strasbourg la 15 mai 1972 cu referire la art. 2

existența unei solicitări a unui alt stat contractant, art. 6 și 7 – dubla

incriminare a faptelor, de lovire de care este acuzat învinuitul în cauză, art.

8 punct.1 lit. a), b), f) – acuzatul are reședința obișnuită în statul

solicitat, respectiv România și există posibilitatea ca în cazul unei

condamnări în staul solicitat, să se amelioreze posibilitatea de reintegrare

socială a condamnatului.

Pentru judecarea unei cauze penale este de preferat ca

instrumentarea

dosarului să se facă de autoritățile de la locul săvârșirii infracțiunii,

întrucât în acel loc pot fi culese și administrate cel mai ușor probele. Astfel

se constată că numitul V.M. fost trimis în judecată de Parchetul Regional de

Stat din Maribor pentru două infracțiuni de provocare a leziunilor corporale

ușoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen. sloven, constând în aceea că,

în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu pumnul în față pe partea

vătămată M.N. și la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o sticlă pe partea vătămată I.G.,

cu ocazia cercetării la fața locului găsindu-se și prelevându-se urme și fiind

ridicată cămașa făptuitorului pe care acesta o purta în momentul săvârșirii

infracțiunii și care poartă urme de sânge.

Examinând dosarul

trimis de autoritățile din Slovenia se constată că în faza de judecată a fost

audiat doar inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor dar nu a arătat că

este de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

În aceste condiții

inculpatului nu îi pot fi aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen. întrucât potrivit legislației române instanța trebuie să urmeze procedura

comună care presupune administrarea probatoriului nemijlocit în fața instanței,

or în cauză aceasta ar presupune audierea părților vătămate așa cum s-a

solicitat prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul Regional de Stat din

Maribor - fila 11 Dosar nr. 775/59/2011, părți vătămate care au domiciliul în

Slovenia, precum și pe expertul din domeniul medicinii care are sarcina de a

determina tipul, natura și gravitatea leziunilor pe care le-au avut de suferit

părțile vătămate. De asemenea instanța ar trebui să cheme părțile vătămate,

domiciliate în Slovenia, și să le întrebe dacă se constituie părți civile iar

acestea ar putea formula obiecțiuni cu privire la numărul de îngrijiri

medicale, fapt care ar îngreuna cercetarea judecătorească în fața instanțelor

din România. De asemenea, refacerea sau completarea documentelor medicale care

atestă leziunile și efectele acestora se poate face doar la unitatea sanitară

sau de medicină legală de la locul faptei.

Așa

fiind, se constată că hotărârea penală atacată pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de

Tribunalul Regional Maribor, Slovenia privind preluarea de către instanțele

române a judecății cauzei penale privind pe V.M. este legală și temeinică,

Înalta Curte urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara

.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata persoană transferabilă V.M. în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 353/ PI din

13 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind persoana

transferabilă V.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata persoană transferabilă V.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie

2012.