ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4373/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4373/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Încheierea din din 21 decembrie 2011 a
Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în
Dosar 7048/62/2011, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului
V.N.M. arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 14 iulie 2011 emis
de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. 1816/96/2011. A fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de apel a reținut că cererea de liberare provizorie
sub control judiciar este inadmisibilă nefiind îndeplinită condiția prev. de
art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen. în ce privește pedeapsa pentru
infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului. Verificând
legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive Curtea de Apel a reținut
că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și
de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării
preventive a inculpatului V.N.M. se situează pe coordonatele legalității, iar
menținerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de
asemenea, că inculpatul nu a conștientizat gravitatea atitudinii sale și nu
prezintă garanții că ar respecta obligațiile inerente unei noi cereri de
înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei
încheieri a formulat recurs inculpatul V.N.M. solicitând punerea sa în stare de
libertate pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.
385
6
alin. (3) și art. 385
14
C. proc. pen., constată că
acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de
control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia
arestării preventive.
Conform alin. (3) din
același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere
motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de
Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea
verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la
baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare
privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte în
raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea
deosebită a acestora, de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază
că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea
publică, așa cum corect au reținut și instanțele anterioare.
Înalta Curte constată
că la data de 17 ianuarie 2011 Tribunalul Brașov a înlocuit măsura arestării
preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără
încuviințarea instanței, deci a beneficiat de clemența instanței de judecată.
Ca urmare a
neprezentării la termenul de judecată și a faptului că a părăsit teritoriul
țării, neavând încuviințarea instanței care a dispus punerea sa în libertate,
inculpatul a fost din nou arestat.
Pe de altă parte se
constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului V.N.M. prin Sentința
penală nr. 307/S din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția penală, la
pedeapsa totală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de
apartenență la un grup infracțional structurat în vederea comiterii de
infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, complicitate
la deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată
electronică, șantaj, tentativă la deținere de instrumente de plată electronică
falsificate și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de
condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a
constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se
legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens,
Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează
prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un
termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile
și limitele legii.
Totodată, așa cum și instanța de apel a reținut,
Înalta Curte constată că inculpatul nu prezintă garanția că va respecta
obligațiile impuse de instanța de judecată, în situația unei noi puneri în
libertate având în vedere și faptul că acesta nu a conștientizat greșeala
anterioară de a nu anunța instanța de judecată cu demersul ce urma să-l
întreprindă, chiar dacă acesta consideră că a acționat cu bună-credință când
s-a pus la dispoziția autorităților germane.
Ca atare, pentru buna
desfășurare a procesului penal se impune, în continuare, privarea de libertate
a inculpatului.
Aceste considerente
justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,
astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu
să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inculpatul V.N.M. împotriva Încheierii
din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu
minori, pronunțată în Dosar 7048/62/2011.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25
RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 28 decembrie 2011.