ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierea penală nr. 302/PI din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara,
secția penală, în baza art. 128 alin. (2) și (5) din Legea nr. 302/2004, s-a
respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Districtual Maribor,
Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei
penale privind pe învinuitul G.M.B.
În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea
nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în
sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut,
în esență, că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
nr. 6264/II/5/2011 din 02 noiembrie 2012, înregistrată pe rolul Curții de Apel
Timișoara sub nr. 1314/59/2011 din 06 noiembrie 2012, s-a solicitat admiterea
cererii formulate de Tribunalul Districtual Maribor, Slovenia, referitoare la
preluarea de către instanțele române a judecării cauzei penale privind pe
învinuitul G.M.B.
În motivarea propunerii, s-a arătat că,
din cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și a înscrisurilor
atașate în Dosarul nr. IK32458/2012-1, rezultă că, la data de 14 iunie 2012, Parchetul
Districtual de Stat din Maribor a întocmit rechizitoriul și a sesizat Judecătoria
Locală din Lenart, secția penală, solicitând instanței să administreze probele efectuate
în cursul urmăririi penale și să dispună pedepsirea inculpatului în baza alin.
(3) al art. 251 C. pen. sloven. Totodată, având în vedere că învinuitul este cetățean
român cu domiciliul permanent în România, s-a propus instanței ca acest dosar să
fie cedat autorităților competente din România.
S-a mai arătat că, prin decizia pronunțată
la data de 09 iulie 2012 în Dosarul nr. IK32458/2012-3, Tribunalul Districtual din
Maribor a dispus ca Dosarul nr. IK32458/2012 al Judecătoriei Locale din Lenart,
secția penală, să fie cedat autorităților competente din România.
Din rechizitoriu reiese că la data de 28
martie 2012, cu ocazia unui control rutier efectuat în parcarea L., situată pe autostradă,
secțiunea dintre L. v S.G. și S.S., învinuitul G.M.B. a folosit în fața polițiștilor,
acte publice falsificate, drept acte autentice (permis de conducere englez, certificat
de înmatriculare francez și carte verde franceză).
Au fost atașate, traduse fiind în limba
română, decizia de cedare a dosarului către autoritățile judiciare române, rechizitoriul,
denunțul penal, procesul-verbal de ridicare obiecte, confirmarea privind obiectele
ridicate și declarația învinuitului.
Analizând actele și lucrările dosarului,
Curtea de Apel Timișoara a constatat că, cererea de preluare a judecății este nefondată.
A constatat că, pentru judecarea unei cauze
penale este de preferat ca instrumentarea dosarului să se facă de autoritățile de
la locul săvârșirii infracțiunii, întrucât în acel loc pot fi culese și administrate
cel mai ușor probele și doar la locul faptei este posibilă efectuarea de către instanță
a unor eventuale cercetări la fața locului sau reconstituiri. Totodată, față de
probabilitatea solicitării de lămuriri de la autoritățile engleze și franceze, emitente
ale documentelor falsificate, poziția Sloveniei permite o comunicare mai facilă
în acest sens.
De asemenea, instanța de fond a considerat
că interesul justiției este mai bine servit prin soluționarea cauzei penale de către
autoritatea judiciară competentă de la locul săvârșirii faptei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,
a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o ca
nelegală și netemeinică, și a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., solicitând instanței să admită recursul, să caseze
încheierea atacată și, să trimită cauza pentru rejudecare la instanța de fond, respectiv
Curtea de Apel Timișoara, în vederea respectării procedurii prevăzute de art. 128
alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
A susținut că, procedura de soluționare
a cererilor de preluare a judecății este stabilită de art. 128 alin. (4)-(6) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală.
A considerat că, prin acest art. a fost
legiferată o procedură în fața instanței ce se desfășoară în doua etape distincte:
prima etapă constă în pronunțarea instanței, prin încheiere, asupra admisibilității
cererii, iar dacă s-a constatat că cererea este admisibilă, urmează a doua etapă,
constând în judecarea cererii pe fond, potrivit dispozițiilor C. proc. pen.
A arătat că, în acest sens s-a pronunțat
și Înalta Curte de Casație și Justiție, în deciziile penale nr. 4649 din 29
decembrie 2010 și nr. 2853 din 17 august 2010.
Observând încălcarea prevederilor art.
128 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 de către Curtea de Apel Timișoara, a
apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În concluzie, în baza dispozițiilor
art. 385
15
pct. 2. lit. c) raportat la art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea
cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, pentru a se pronunța cu privire
la admisibilitatea cererii de preluare a judecății penale privind pe învinuitul
G.M.B., în conformitate cu art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.
Recursul este fondat.
Examinând hotărârea atacată, actele și
lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul
declarat, va casa încheierea atacată, fiind pronunțată cu încălcarea legii și va
trimite cauza instanței de fond pentru continuarea judecății.
Instanța a reținut că, prin propunerea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 6264/II/5/2011 din 02
noiembrie 2012, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1314/59/2011
din 06 noiembrie 2012, s-a solicitat admiterea cererii formulate de Tribunalul Districtual
Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanțele române a judecății cauzei
penale privind pe învinuitul G.M.B.
A constatat că, în motivarea propunerii,
s-a arătat că, din cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și a
înscrisurilor atașate în Dosarul nr. IK32458/2012-1, rezultă că, la data de 14
iunie 2012, Parchetul Districtual de Stat din Maribor a întocmit rechizitoriul și
a sesizat Judecătoria Locală din Lenart, secția penală, solicitând instanței să
administreze probele efectuate în cursul urmăririi penale și să dispună pedepsirea
inculpatului în baza alin. (3) al art. 251 C. pen. sloven. Totodată, având în vedere
că învinuitul este cetățean român cu domiciliul permanent în România, s-a propus
instanței ca acest dosar să fie cedat autorităților competente din România.
A constatat că, prin decizia pronunțată
la data de 09 iulie 2012 în Dosarul nr. IK32458/2012-3, Tribunalul Districtual din
Maribor a dispus ca Dosarul nr. IK32458/2012 al Judecătoriei Locale din Lenart,
secția penală, să fie cedat autorităților competente din România.
Din rechizitoriu reiese că la data de 28
martie 2012, cu ocazia unui control rutier efectuat în parcarea L., situată pe autostrada,
secțiunea dintre L. v S.G. și S.S., învinuitul G.M.B. a folosit în fața polițiștilor,
acte publice falsificate, drept acte autentice (permis de conducere englez, certificat
de înmatriculare francez și carte verde franceză), așa cum rezultă din documentele
atașate cererii, în traducere în limba română (decizia de cedare a dosarului către
autoritățile judiciare române, rechizitoriul, denunțul penal, procesul-verbal de
ridicare obiecte, confirmarea privind obiectele ridicate și declarația învinuitului).
Examinând cauza sub toate aspectele de
fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat critica întemeiată.
A constatat că, potrivit textului art.
128 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, o dată investită cu o cerere
de preluare a judecății, Curtea de Apel competentă va dispune prin încheiere motivată
asupra admisibilității cererii, iar în cazul în care cererea a fost considerată
admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor codului de procedură penală.
Termenii imperativi folosiți de legiuitor
conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii penale se desfășoară, în
mod obligatoriu, în două etape.
Într-o primă etapă, Curtea de Apel învestită
cu soluționarea cauzei se pronunță asupra admisibilității cererii, instanța urmând
a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii
penale.
În a doua etapă, în cazul în care Curtea
de Apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata potrivit dispozițiilor C.
proc. pen., urmând să se pronunțe pe fondul cererii de preluare a procedurii penale.
Instanța a constatat că, în cauză, instanța
de fond a încălcat, prevederile art. 128 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004,
omițând să se pronunțe, în prealabil, asupra admisibilității cererii de preluare
a judecății privind pe B.M.G., și trecând direct la etapa a doua, a analizei îndeplinirii
condițiilor de fond privind această cerere.
Pentru considerentele arătate, în baza
dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 2 lit. c) raportat la art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva încheierii penale
nr. 302/PI din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată
în Dosarul nr. 1314/59/2012, privind pe B.M.G.
Va casa încheierea recurată și va trimite
cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel
Timișoara.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat
din oficiu pentru intimat, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva încheierii penale nr. 302/PI din 28
noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul
nr. 1314/59/2012, privind pe B.M.G.
Casează încheierea recurată și trimite
cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel
Timișoara.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina
statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat
din oficiu pentru intimat, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie
2013.