ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale de față;

Din examinarea actelor dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 370/44/2010 având ca obiect

transferul de proceduri, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea

dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în vederea preluării

urmăririi penale, reținându-se următoarele:

Prin adresa nr. 1382/11/5/2010 înregistrată la

această instanță sub nr. 370/44/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați a înaintat Curții de Apel Galați cererea de asistență judiciară

internațională în materie penală formulată de Judecătoria de Circumscripție din

Maribor - Republica Slovenia, privind pe învinuitul B.D.

Parchetul a susținut că Tribunalul Regional din

orașul Maribor - Republica Slovenia, a formulat o cerere de asistență judiciară

internațională, prin care solicită ca autoritățile judiciare române să preia

judecata în cauza privind pe B.D., judecat pentru săvârșirea infracțiunii de

tăinuire.

Se arată că autoritățile judiciare slovene au reținut

că, în data de 14 iulie 2009, învinuitul a fost depistat având în posesie un

scuter marca „Aprilia" pe care îl cumpărase contra sumei de 500 Euro,

scuter care fusese declarat furat în Italia. Autoritățile slovene susțin că

învinuitul trebuia să cunoască faptul că scuterul fusese sustras, deoarece

prețul de vânzare a fost mic, motorul nu avea chei originale și nici plăcuțe de

înmatriculare.

In cererea de asistență judiciară internațională,

autoritățile judiciare slovene susțin că învinuitul ar avea domiciliul în

România și ar locui în România și, întrucât acesta nu se mai află pe teritoriul

Sloveniei, judecata s-ar putea efectua cu ușurință în țara noastră.

Parchetul a apreciat că cererea de preluare a

judecății este admisibilă întrucât, deși are reședința temporară în Italia,

învinuitul are domiciliul în România.

Examinând

cererea

de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de

Judecătoria de Circumscripție din Maribor - Republica Slovenia și documentele

atașate, astfel cum acestea au fost traduse oficial din limba slovenă, conform

dispozițiilor art. 9 din Convenția Europeană privind transferul de proceduri în

materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, Curtea de Apel Bucure;ti

a constatat că autoritățile judiciare slovene au solicitat preluarea urmăririi

penale și nu preluarea judecării cauzei.

Faptul că cererea de asistență judiciară privind

transferul de proceduri a fost emisă de un judecător și nu de un procuror nu

înseamnă că aceasta a vizat preluarea judecării cauzei, atât timp cât :

- magistratul sloven a subliniat constant că solicită

preluarea urmăririi penale, nefiind exclus ca acesta să se fi documentat cu

privire la prevederile codului de procedură penală român cuprinse în Titlul

I,

Capitolul

V,

vizând trimiterea în judecată;

- „propunerea de învinuire" (filele 9-10 din

dosarul nr. III K 308/2009- 1 întocmit de organele de urmărire penală slovene )

nu echivalează cu un act de sesizare a instanței în înțelesul dispozițiilor

art. 264 alin. (1), (3) și (4) C. proc. pen., potrivit cărora rechizitoriul

constituie actul de sesizare a instanței de judecată, act care este verificat

sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau,

după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar

când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul

ierarhic superior. Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic

care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu

dosarul cauzei și cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi

comunicate inculpaților aflați în stare de deținere.

- împotriva învinuitului B.D. nu s-a pus în mișcare acțiunea

penală, conform dispozițiilor art. 262 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., potrivit

cărora dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care

garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând

probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:

fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat și că acesta

răspunde penal:

a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în

cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea

penală și dispune trimiterea în judecată;

b) dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în

cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în

judecată;

Cum judecătorul nu se poate substitui procurorului,

având în vedere că între funcția de inculpare ce revine procurorului și funcția

de jurisdicție ce revine judecătorului există incompatibilitate, acesta din

urmă neavând căderea să pună în mișcare acțiunea penală, Curtea constată că în

mod greșit a fost sesizată cu preluarea judecării cauzei, în discuție fiind

vorba, fără dubiu, de o cerere de preluare a urmăririi penale.

Văzând și dispozițiile art. 114 alin. (2) teza

I

din

Legea nr. 302/2004, potrivit cărora cererea de preluare a urmăririi penale se

soluționează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripția căreia

domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită, Curtea a dispus, astfel

cum s-a arătat mai sus, scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în vederea preluării urmăririi

penale.

Prin adresa nr. 1382/11/5/2010 din 10 noiembrie 2010

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a

înaintat din nou cererea de asistență judiciară internațională formulată de

autoritățile judiciare slovene, susținând că aceasta vizează preluarea

judecății cauzei privindu-l pe B.D. și nu preluarea urmăririi penale, astfel

cum rezultă din informațiile suplimentare furnizate de autoritățile judiciare

slovene, potrivit cărora propunerea de învinuire formulată de Parchetul

Regional de Stat din Maribor, înaintată Judecătoriei de Circumscripție din Maribor,

reprezintă actul de inculpare a învinuitului, având funcția de rechizitoriu.

Că, într-o atare situație, din prisma dispozițiilor

legale române, care își găsesc aplicabilitatea pe teritoriul României cu ocazia

soluționării unei cereri de asistență judiciară internațională, urmărirea

penală este finalizată, iar cauza se află în etapa procesuală următoare,

respectiv faza de judecată, transferul judecății fiind inițiat de o instanță

din Slovenia și nu de parchetul din acea țară, Tribunalul Regional din Maribor

hotărând ca dosarul să fie cedat instanței competente din România.

S-a apreciat că obiectul cererii este acela de

preluare a judecății și că aceasta este admisibilă.

Oral, procurorul de ședință a reiterat cele susținute

în conținutul adresei nr. 1382/II/5/2010 din 10 noiembrie 2010.

Examinând actele dosarului în raport de prevederile

Convenției europene privind transferul de proceduri în materie penală (în

continuare Convenție), adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, astfel cum a fost

ratificată prin O.G. nr. 77 din 30 august 1999, precum a dispozițiilor art. 114

din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea

constată că în mod greșit a fost sesizată cu propunerea de admitere a cererii

de preluare a procedurii penale în discuție, neavând căderea să se pronunțe asupra

admisibilității cererii formulată de autoritățile judiciare slovene, competent

fiind Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Astfel cum s-a arătat mai sus, autoritățile judiciare

slovene au solicitat la data de 15 octombrie 2009 autorităților competente ale

României preluarea urmăririi penale în procedura pornită împotriva învinuitului

D.B. în dosarul nr. K 308/2009 (conform adresei tradusă în limba română aflată

la fila 2 din documentele atașate la dosarul cauzei), suspectat de săvârșirea

infracțiunii de tăinuire.

Este adevărat că în conținutul său Convenția se

referă constant la transferul urmăririi, fără să facă distincție (astfel cum

aceasta există în procedura penală română), între faza urmăririi penale și faza

judecății și că deci, s-ar putea interpreta că autoritățile judiciare slovene

ar fi solicitat preluarea judecății și nu a urmăririi penale, raportat la

împrejurarea că hotărârea de cedare a dosarului a fost luată de un judecător,

iar în cuprinsul deciziei pronunțată de Tribunalul Regional din Maribor este

folosită sintagma „ să fie cedat instanței competente din România pentru

continuarea urmăririi penale".

Acest echivoc a fost însă eliminat prin aceea că s-a

lăsat la latitudinea autorităților competente din statul solicitat să examineze

cererea ce le-a fost adresată și să decidă în conformitate cu propria

legislație cum vor proceda în continuare (art. 9 din Convenție).

Or, din analiza documentelor remise de statul sloven

în raport de prevederile legislației naționale, astfel cum s-a arătat în

încheierea dinl4 aprilie 2010, a rezultat că procedurile efectuate în dosarul

întocmit de autoritățile judiciare slovene se aflau în stadiul finalizării

urmăririi penale, în cauză nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, conform

dispozițiilor art. 262 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., „propunerea de

învinuire" [filele 9-10 din dosarul nr. III K 308/2009- 1 întocmit de

organele de urmărire penală slovene ) neechivalând cu un act de sesizare a

instanței în înțelesul dispozițiilor art. 264 alin. (1), (3) și (4) C. proc.

pen., împrejurare în care s-a constatat că cererea viza preluarea urmăririi

penale].

Argumentele avute în vedere la pronunțarea încheierii

din data de 14 aprilie 2010, au fost confirmate de autoritățile judiciare

slovene prin informațiile suplimentare furnizate la solicitarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați (filele 15 - 16 din dosarul nr. 370/44/2010).

Astfel, autoritățile judiciare slovene au precizat

că:

1 - propunerea de învinuire împotriva învinuitului

(întocmită de parchet) adresată judecătoriei, are funcția unui rechizitoriu și

reprezintă demersul procurorului în vederea intentării unei proceduri penale,

simpla sesizare a judecătoriei nesemnificând însă că s-a și declanșat procedura

penală împotriva unei persoane.

împotriva unei persoane este declanșată, este necesar un act de procedură al

judecătoriei (instanței) din care să reiasă că este de acord cu demersul

procurorului, în cazul de față acest act procedural reprezentându-1 comunicarea

(înmânarea propunerii de învinuire) către învinuit.

numele și prenumele învinuitului, datele cu caracter personal (în măsura în

care sunt cunoscute), descrierea infracțiunii, instanța

(judecătoria/tribunalul) competentă să judece cauza, propunerea de a se

administra probe, propunerea ca învinuitul să fie găsit vinovat și condamnat,

subliniindu-se că partea cea mai importantă a actului de inculpare este

descrierea faptei și încadrarea în drept dată acesteia.

procedură, fixează termenul de judecată - data ședinței principale de

soluționare a cauzei, în timpul căreia, cu respectarea principiului

nemijlocirii și al aflării adevărului, se administrează probatoriul pentru

constatarea stării de fapt, cauza fiind examinată din toate punctele de vedere

în scopul unei juste soluționări.

S-a mai precizat că în cauza care face obiectul

dosarului III K 308/2009, judecătoria nu a efectuat actul de procedură arătat

la punctul 2, „existând circumstanțe în vederea cedării dosarului

României".

S-a observat că în procedura penală slovenă, diferit

de procedura penală română, parte din atribuțiile procurorului sunt preluate de

judecător, judecător care, în cauza de față, nu a efectuat actul de procedură

arătat la punctul 2, cu alte cuvinte nu a pus în mișcare acțiunea penală și nu

a declanșat procedurile pentru etapa judecății, lăsând autorităților judiciare

române latitudinea să dispună conform propriei legislații.

Or, având în vedere prevederile art. 26 paragraf 2

din Convenție, potrivit cărora „orice act în scopul urmăririi, îndeplinit în statul

solicitant conform legilor și reglementărilor sale în vigoare, are aceeași

valoare în statul solicitat ca și cum ar fi fost îndeplinit de către

autoritățile acestui stat, fără ca această asimilare să poată avea efectul de

a-i da acestui act o forță probantă superioară aceluia pe care o are în statul

solicitant", se constată că în lipsa actului de urmărire esențial al

judecătorului sloven (arătat la punctul 2), judecătorul român nu se poate

substitui procurorului, având în vedere că în dreptul intern, între funcția de

inculpare ce revine procurorului și funcția de jurisdicție ce revine

judecătorului există incompatibilitate, acesta din urmă neavând căderea să pună

în mișcare acțiunea penală.

Așa fiind, Curtea de Apel București a constatat că în

mod greșit a fost sesizată cu propunerea de admitere a cererii de preluare a

procedurii penale formulată de autoritățile judiciare slovene, în discuție

fiind vorba, fără dubiu, de o cerere de preluare a urmăririi penale și nu de

preluare a judecății.

Văzând și dispozițiile art. 114 alin. (2) teza

I

din

Legea nr. 302/2004, potrivit cărora cererea de preluare a urmăririi penale se

soluționează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripția căreia

domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită, Curtea va dispune

scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați în vederea preluării urmăririi penale.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o pentru

nelegalitate, motivând că în mod greșit instanța de fond a dispus scoaterea

cauzei de pe rol și înaintarea dosarului parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați în vederea preluării urmăririi penale, susținând că cererea formulată de

autoritățile judiciare din Slovenia, are ca obiect solicitarea către instanțele

române de a prelua judecata cauzei și nu de a prelua urmărirea penală, fiind

incidente în cauză și întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute în art.

114 alin. (1)-(4) din Legea nr. 302/2004.

A mai criticat încheierea atacată sub aspectul

pronunțării încheierii atacate ca fiind definitivă, deoarece în momentul

sesizării Curtea de Apel Galați era sesizată cu cererea de preluare a

procedurii penale și pentru acest tip de procedură legea prevede un termen de

recurs de 5 zile.

Criticile aduse sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii

recurate atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de

fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul

declarat este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004,

modificată, reglementează cererea de preluare a procedurii penale adresată de

un stat străin parchetelor sau instanțelor române, iar în alin. (5) este

prevăzută procedura de soluționare a cauzei, stabilindu-se că „odată învestită

cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin

încheiere motivată asupra admisibilității cererii."

Alin. (6) al aceluiași articol prevede că, în cazul

în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit

dispozițiilor Codului de procedură penală.

Curtea de apel învestită cu soluționarea cauzei

trebuia să se pronunțe asupra admisibilității cererii de preluare a procedurii

penale, instanța urmând a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de lege pentru preluarea procedurii penale urmând ca în cazul în care instanța

considera cererea admisibilă, să procedeze la continuarea judecății potrivit

dispozițiilor Codului de procedură penală.

Or, instanța de fond a ignorat aceste dispoziții

legale, procedând la dezânvestirea sa de a soluționa cererea și apreciind, în

mod greșit, că nu este vorba de o cerere de preluare a procedurii penale ci de

o cerere de preluare a urmării penale și, prin urmare, nepronunțându-se asupra

admisibilității cererii de preluare a procedurii penale.

Ca atare, instanța de fond era obligată, potrivit

dispozițiilor legale imperative menționate, de a se pronunța asupra

îndeplinirii condițiilor de admisibilitate și nu să recalifice cererea

înaintată de organele judiciare slovene atâta vreme cât din conținutul acestora

rezultă cu certitudine că s-a solicitat preluarea procedurii penale, de către

instanțele Slovene.

Procedura prevăzută în art. 114 alin. (4) din Legea

nr. 302/2004, modificată, desfășurată fără citarea părților, nu impune

obligația pentru instanță de a face eventuale recalificări a cererii cu care a

fost învestită, ci doar de a se pronunța asupra admisibilității cererii.

Curtea de Apel Galați greșit a reținut că solicitarea

autorității Slovene prin adresa nr. III K 11428/2009 din data de 27 august 2010,

reprezintă de fapt o solicitare de preluare a urmăririi penală, întrucât din

conținutul acestei adrese rezultă, în mod expres la alin. (2), împrejurarea că

Parchetul Regional de Stat din Maribor a înaintat către Judecătoria de

Circumscripție din Maribor propunerea de învinuire respectiv actul de

inculpare, nr.

II

KT 0/2483/09 de la data de 10 august 2009. Se mai

precizează în aceiași adresă că propunerea de învinuire are funcția unui

rechizitoriu și reprezintă demersul procurorului în vederea intentării unei

proceduri penale.

Totodată din decizia nr. III K 308/2009-10, KS

893/2009 pronunțată de Tribunalul Regional din Maribor a dispus ca dosarul

penal deschis împotriva învinuitului D.B., să fie cedat României, luând în

considerare și declarația din data de 16 septembrie 2009 și audierea din data

de 24 septembrie 2009 a procurorului de caz în sensul că este de acord ca acest

dosar să fie cedat României.

Din motivarea deciziei Tribunalului Regional din

Maribor, rezultă că cedarea dosarului către România a avut ca obiect propunerea

judecătorului de a ceda dosarul României, ca urmare a împrejurării că la data

de 22 septembrie 2009, judecătorul de la Judecătoria de Circumscripție din

Maribor care a judecat cauza a propus, de asemenea, ca dosarul nr. III K

308/2009 deschis împotriva învinuitului B.D., să fie cedat României.

Cu atât mai mult nu se poate reține împrejurarea că

este vorba în cauza prezentă de o propunere a preluării urmăririi penale a

cauzei atâta vreme cât cele două instanțe Slovene cu grad de jurisdicție

diferit, respectiv Judecătoria de Circumscripție din Maribor și Tribunalul

Regional din Maribor s-au pronunțat în sensul de a se ceda dosarul penal, fiind

deja sesizate cu actul de inculpare respectiv propunerea de învinuire

înregistrată sub nr.

II

Kt 9/2483/09-2 KA/am din data de 10 august 2009

întocmit de către procurorul de stat din cadrul Parchetului Regional de Stat

din orașul Maribor.

Prin actul de inculpare a fost propusă reținerea în

sarcina învinuitului B.D., săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de

art.

II

alin. (I) în legătură cu art. 217 Cod penal Sloven (CP-1)

.

Dacă s-ar fi considerat că este vorba de o cerere de

preluare a urmăririi penale a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (2)

din Legea nr. 302/2004, modificată, cererea era soluționată de parchetul de pe

lângă Curtea de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau a fost

identificată persoana urmărită, cerere care nu ajungea pe rolul instanței de

judecată și cu atât mai mult instanța nu era competentă să dispună cu privire

la această măsură.

Ca atare, în raport cu considerentele invocate, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că se impune trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care va verifica condițiile de

admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale formulată de autoritățile

judiciare din Slovenia și numai ulterior să se pronunțe asupra fondului cauzei

acestei proceduri.

In consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva încheierii

din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 370/44/2010, privind pe inculpatul B.D. a Curții de Apel Galați, secția

penală, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 370/44/2010, privind pe

inculpatul B.D.

Casează încheierea atacată și dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Galați, secția

penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.