ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2018

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 230/PI din data de 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în temeiul art. 128 rap. la art. 1282 din Legea nr. 302/2004, s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de admitere a cererii de preluare a judecății cauzei privind pe numitul A., formulată de Tribunalul districtual din Maribor, Republica Slovenia.

S-a reținut că, prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 12228/II/5/2017 din 8 ianuarie 2018, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 9 ianuarie 2018 sub număr de Dosar nr. x/2018, s-a solicitat admiterea cererii de preluare a judecății, de către instanța competentă din România, a cauzei privind pe învinuitul A., cerere formulată de Tribunalul districtual din Maribor, Republica Slovenia.

În motivarea sesizării s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1282 alin. (3) și 4 din Legea nr. 302/2004, modificată, completată și republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Convenția privind asistența judiciară reciprocă în cazuri penale între statele membre ale Uniunii Europene, încheiată la Bruxelles la data de 29 mai 2000, precum și Tratatul European privind asistența reciprocă în cazuri penale, încheiat la Strasbourg în data de 20 aprilie 1959, la care a aderat atât statul român, cât și statul sloven, cererea fiind întemeiată.

Au fost atașate următoarele acte:

- adresa nr. x/2017 a Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției, din data de 20 noiembrie 2017;

- cererea de transfer de proceduri în materie penală nr. x/2014 a Tribunalului Districtual din Maribor - Republica Slovenia, din data de 4 septembrie 2017, împreună cu documentele anexate și traducerea certificată în limba română, inclusiv actele întocmite de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în executarea cererii de comisie rogatorie, pe care autoritățile judiciare slovene au formulat-o în anul 2014, și un CD;

- copia adresei nr. x/II/2/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, din data de 5 decembrie 2017, către Inspectoratul Județean de Poliție Sălaj - Serviciul cazier Judiciar, statistică și evidență operativă;

- cazierul judiciar al învinuitului;

- copia adresei nr. x/II/2/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, din data de 20 decembrie 2017, către Administrația Națională a Penitenciarelor;

- copia adresei nr. x/DSDRP din 28 decembrie 2017 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 3 ianuarie 2018.

S-a arătat că, prin adresa nr. x/2017, din data de 20 noiembrie 2017, Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției, în baza art. 10 alin. (1) și art. 128 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare, cererea de cooperare judiciară internațional nr. x/2014 a Tribunalului Districtual din Maribor - Republica Slovenia, privind pe învinuitul A., împreună cu înscrisurile anexate și traducerile certificate în limba română.

Astfel, s-a reținut că din cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și înscrisurile atașate, traduse în limba română, rezultă că, la data de 2 martie 2015, Parchetul Districtual de Stat din Maribor a înaintat rechizitoriul nr. x/2014, privind pe învinuitul A., prin care a sesizat Tribunalul Districtual din Maribor, secția Penală, în a cărei competență materială și teritorială intra judecarea acestei cauze, solicitând instanței, în scop de administrare a probelor, să-l audieze pe reprezentantul societății vătămate, să examineze toate documentele de la dosar, inclusiv fișa de cazier judiciar a învinuitului, să-l găsească vinovat pe acesta de săvârșirea infracțiunii reținute în rechizitoriu și să-i aplice o pedeapsă conform prevederilor art. 205 alin. (1) din C. pen. sloven.

Conform deciziei Tribunalului Districtual din Maribor, pronunțată la data de 28 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2014-08, instanța a reținut că, la data de 21 iunie 2017, judecătoarea de la Tribunalul Districtual din Maribor, care a fost investită pentru a judeca cauza, a propus ca dosarul deschis la această instanță împotriva învinuitului A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de pct. 1 alin. (1) al art. 205 C. pen. sloven, să fie cedat României, întrucât, în baza solicitărilor transmise, instanța a primit informații de la autoritățile din Austria, că învinuitul, la data de 20 mai 2016, a fost predat României, unde are opt condamnări și astfel nu mai exista motivul de respingere a preluării procedurilor de către autoritățile din România, respectiv că, învinuitul se afla pentru executarea pedepsei în Republica Austria. După examinarea dosarului, instanța a constatat că, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru cedarea Dosarului penal nr. x/2014 al Tribunalului Districtual din Maribor și, în conformitate cu art. 84 din Legea privind asistența judiciară în materie penală a statelor membre ale Uniunii Europene, a dispus ca dosarul să fie cedat instanței competente din România.

Din rechizitoriul întocmit în cauză rezultă că învinuitul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de pct. 1 alin. (1) al art. 205, cu aplic. art. 20 C. pen.sloven.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut că, autoritățile judiciare din Slovenia - Tribunalul Districtual din Maribor - au solicitat preluarea judecății cauzei privind pe numitul A., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului Districtual din Maribor nr. x/2014 din data de 2 martie 2015, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, presupus a fi fost comisă în data de 27 iunie 2012, în jurul orelor 00:39, în localitatea Sentilij v Slovenskih Goricah, Republica Slovenia.

Totodată, s-a arătat că au fost efectuate verificări privind domiciliul actual al inculpatului A., în urma cărora a rezultat că acesta figurează în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și administrarea Bazelor de Date, cu domiciliul activ în Timișoara, jud. Timiș.

De asemenea, s-a procedat la citarea inculpatului la adresa menționată, însă procedura de citarea s-a realizat prin afișarea înștiințării, întrucât nimeni nu a fost găsit la adresă.

Deopotrivă, a fost emis mandat de aducere pe numele inculpatului, mandat ce nu a putut fi executat, întrucât organele de poliție nu au găsit persoana căutată la domiciliu, din discuțiile cu vecinii reieșind că numitul A. nu mai locuiește la adresa cu care figurează în evidențe, fiind plecat în Spania .

În același sens, au fost efectuate verificări și în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, constatându-se că A. nu figurează încarcerat în niciuna din unitățile subordonate acestei instituții.

Astfel, s-a reținut că având în vedere că inculpatul nu a putut fi găsit în România și ținând seama că infracțiunea pentru care autoritățile judiciare din Slovenia au dispus trimiterea sa în judecată a fost comisă pe teritoriul Sloveniei, astfel că administrarea probatoriului în cadrul acestui proces ar fi mai facilă și mai eficientă la locul comiterii presupusei infracțiuni, instanța apreciază că în prezenta cauză preluarea judecății nu este oportună, prin raportare la aceste împrejurări, devenind astfel incident cazul de respingere a cererii de preluare a judecății prevăzut de art. 1282 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, s-a arătat că art. 1283 din aceeași lege, prevede la alineatul 2 drept caz de revocare a acceptării de preluare a procedurilor penale ipoteza în care prezența persoanei cercetate nu poate fi asigurată în vederea audierii. Or, în cauză, având în vedere că încă din momentul soluționării cererii de preluare a judecății se cunoaște faptul că persoana cercetată A. nu poate fi găsită pe teritoriul României, neprezentându-se la judecarea prezentei cereri, instanța apreciază că ar fi lipsită de eficiență o acceptare a cererii de preluare a judecății, urmată de revocarea acesteia, din cauza aceluiași motiv al lipsei persoanei cercetate, incident încă din această fază.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru motive de nelegalitate în raport de prevederile art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și netemeinică, sub aspectul respingerii de preluare a judecății cauzei, în temeiul art. 1282 lit. j) din Legea nr. 302/2004.

A solicitat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând să se constate admisibilitatea cererii de preluare a judecății și să se dispună preluarea procedurii penale de la Tribunalul Districtual din Maribor - Republica Slovenia privind pe A. și să se trimită dosarul pentru competentă soluționare la Judecătoria Timișoara.

Examinând contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Procedura de preluare a judecății implică, în conformitate cu dispozițiile art. 128 alin. (5) si (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, o primă etapă privind admisibilitatea cererii de preluare a judecății si o a doua etapa privind judecata.

Potrivit art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea de apel este instanța competentă să dispună, prin încheiere motivată, cu privire la admisibilitatea cererii de preluare a judecății, încheiere supusă căii de atac a contestației, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Conform art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care cererea de preluare a judecății a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor C. proc. pen. Prin urmare, după pronunțarea încheierii prin care curtea de apel a stabilit admisibilitatea cererii de preluare a judecății, judecata continuă potrivit dispozițiilor C. proc. pen. privind competența materială.

Sintetizând, rezultă din analiza dispozițiilor legale invocate, că legiuitorul a stabilit, în cadrul procedurii de preluare a judecății, două etape: prima, propriu-zisă, vizează admisibilitatea cererii, iar cea de-a doua privește judecata ce trebuie efectuata de către autoritățile judiciare romane competente, fiecare etapa fiind guvernată de norme procedurale proprii. Astfel, după ce curtea de apel constată că cererea de preluare a judecății este admisibila, judecata continuă potrivit dispozițiilor C. proc. pen., astfel cum prevede alin. (6) al art. 128 din Legea nr. 302/2004. Or, judecata, în primă instanță, obligă la soluționarea fondului cauzei de către instanța căreia i-ar reveni competența să judece potrivit legii naționale, în speță judecătoria, conform dispozițiilor art. 35 din C. pen.

Existența a două feluri de hotărâri - încheiere pentru admisibilitatea cererii de preluare a judecății, respectiv sentință pentru fondul cauzei - cu prevederea unor căi de atac diferite, conduc, în mod evident, la concluzia că procedura de preluare a judecății implică două etape distincte, pentru prima etapă competența aparține curții de apel, iar cea de-a doua etapă, judecarea pe fond a cauzei, aparține instanței competente să judece în primă instanță potrivit legii naționale.

Prin Sentința penală nr. 230/PI din data de 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, deși cauza nu a fost soluționată prin încheiere, așa cum prevede art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, din considerentele hotărârii reiese că prin respectiva hotărâre au fost analizate condițiile de admisibilitate, instanța apreciind că preluarea judecății nu este oportună, astfel că nu a mai fost necesară soluționarea cauzei în două etape așa cum prevede art. 128 alin. (5) și 6 din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care nu se impune desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, astfel cum a solicitat parchetul.

Împrejurarea că instanța a dispus asupra admisibilității cererii prin sentință în loc. de încheiere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, constituie un motiv de nelegalitate care nu produce nici un efect asupra soluționării cauzei, nu a cauzat nicio vătămare procesuală și nu reprezintă o eroare de judecată, întrucât au fost respectate toate celelalte prevederi ale art. 128 și urm. din Legea nr. 302/2004, astfel că modificarea tipului hotărârii de către instanța de control judiciar nu se justifică, existând posibilitatea parcurgerii de către Curtea de apel a procedurii prevăzute de art. 278 din C. proc. pen.

Referitor la analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 1282 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 1 din actul normativ invocat, această lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internațională în materie penală:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoașterea și executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;

f) asistența judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

La art. 4 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, se prevede că această lege "se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

Art. 1282 din legea mai sus menționată prevede, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:

"(1) Cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuți;

c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei;

e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună."

Înalta Curte, constată faptul că persoana care face obiectul cererii a fost trimisă în judecată de către autoritățile judiciare ale statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de pct. 1 alin. (1) al art. 205 cu aplicarea alin. (2) al art. 20 din C. pen. al Republicii Slovenia, faptă ce corespunde infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen. român, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.

De asemenea, se constată că cererea statului solicitant de preluare a judecății nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă pentru aceleași fapte nici în Republica Slovenia și nici în România, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar a persoanei în cauză.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, se constată că aceasta nu a intervenit întrucât termenele prevăzute de legea penală conform art. 155 și art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. nu au fost depășite, având în vedere că potrivit art. 155 din C. pen. român, cursul prescripției răspunderii penale a fost întrerupt prin comunicarea calității de suspect a numitului A. și audierea sa de către autoritățile judiciare române în data de 30 septembrie 2014, astfel că un nou termen a început să curgă de la această dată.

Cu toate acestea, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că persoana cercetată este cetățean român, în urma consultării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că figurează cu domiciliul în municipiul Timișoara, județul Timiș, acesta fiind absent de la domiciliu, procedura de citare fiind efectuată prin afișare.

Mai mult decât atât, s-a emis pe numele acestuia mandat de aducere care nu a putut fi executat, întrucât persoana căutată nu a fost găsită la domiciliu.

Totodată, au fost efectuate cercetări și în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, constatându-se că acesta nu se află încarcerat.

Astfel, având a analiza și ipoteza prevăzută de art. 1282 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată sub aspectul oportunității desfășurării procedurii penale în România în condițiile în care inculpatul A. nu a fost găsit pe teritoriul României astfel că, pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat de autoritățile judiciare din Slovenia, se impune administrarea de probe, procedură care este mai eficientă a fi efectuată la locul comiterii faptei.

În aceste condiții, rezultă că probele pot fi administrate mai facil pe teritoriul statului unde există suspiciunea că s-a comis infracțiunea, în caz contrar implicând costuri ce ar trebui să fie suportate de martori pentru participarea la proces sau administrarea acestora prin comisie rogatorie sau videoconferință, cheltuieli suplimentare cu efectuarea procedurilor de citare, toate acestea deși inculpatul nu are restricții privind libera circulație, putând participa la judecată și în statul solicitant.

Faptul că în cauză nu sunt incidente celelalte motive de respingere a cererii statului solicitant, precum și împrejurarea că persoana cercetată este cunoscută cu ultimul domiciliu în România și că acesta a fost liberat condiționat la data de 11 ianuarie 2017, din executarea unei pedepse aplicate de autoritățile judiciare austriece, recunoscută de autoritățile judiciare române, aspect avut în vedere de autoritățile judiciare slovene când au solicitat preluarea judecății, nu sunt suficiente pentru a dispune admiterea, de plano, a cererii formulate, iar datele existente la dosar conduc la concluzia că, față de împrejurările cauzei, preluarea judecății nu este oportună.

De aceea se apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de preluare a procedurii penale aflată în față autoritățile judiciare din Republica Slovenia, constatându-se, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1282 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 230/PI din data de 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 230 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 230/PI din data de 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 230 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2018.

Procesat de GGC MM