ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 664/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 664/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 5/FCJI din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, Cooperare judiciară internațională, în temeiul dispozițiilor art. 131 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins cererea Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia de preluare a judecății în dosarul nr. x, privind pe învinuitul A..
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 27 noiembrie 2019, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind cererea de transfer de proceduri formulată de Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia, în dosarul nr. x, privind pe învinuitul A..
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a învederat instanței că prin cererea formulată de către Tribunalul Districtual din Murska Sobota s-a solicitat autorităților judiciare române preluarea urmăririi penale în cauza privind pe învinuitul A., cercetat sub aspectul comiterii unei infracțiuni de "atac asupra unui funcționar care exercită atribuții din domeniul securității", prevăzută de alin. (2) în legătură cu alin. (1) art. 300 din C. pen. sloven, constând în aceea că, a amenințat, cu un obiect periculos, în mod serios, că va ataca persoanele oficiale care prestau sarcinile de serviciu în conformitate cu art. 4 din Legea privind sarcinile și împuternicirile poliției în așa mod încât la data de 6 septembrie 2018, între orele 22:40 și 22:55, la stația de alimentare cu benzină Petrol de pe adresa din Murska Sobota, în timpul constatării identității și a asigurării ordinii și liniștii publice de către polițiștii de la secția de Poliție pentru Măsuri Compensatorii Murska Sobota, B. și C., la îndemnul polițiștilor să lase cuțitul, se dădea cu cuțitul de bucătărie spre polițiști și îi amenința că îi va ataca și întrucât nu a lăsat cuțitul, cu toate că a fost îndemnat, polițiștii i-au luat cuțitul de bucătărie cu ajutorul unui baston telescopic și prin aplicarea unor procedee speciale.
Din cererea autorității străine rezultă motivul solicitării, respectiv faptul că învinuitul este cetățean român și are domiciliul în România.
Autoritățile solicitante au transmis actele de urmărire penală întocmite, respectiv:
- Rechizitoriul emis de Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota la data de 15 noiembrie 2018, având nr. de referință x, înregistrat la Tribunalul Districtual din Murska Sobota;
- Denunțul penal cu nr. de referință x întocmit la data de 17 septembrie 2018 de Direcția de Poliție Murska Sobota - Sectorul Criminalistic al Poliției;
- Înscrisul oficial privind informațiile adunate nr. x din data de 7 septembrie 2018;
- Înscrisul oficial privind informațiile adunate nr. x din data de 11 septembrie 2018;
- Înscrisul oficial privind informațiile adunate nr. x din data de 11 septembrie 2018;
- Înscrisul oficial privind informațiile adunate nr. x din data de 7 septembrie 2018;
- Înscrisul oficial privind informațiile adunate nr. x din data de 7 septembrie 2018;
- Procesul-verbal întocmit la ridicarea obiectelor nr. x din data de 6 septembrie 2018;
- Procesul-verbal de primire a denunțului oral respectiv propunerea de punere sub urmărire penală nr. x din data de 7 septembrie 2018;
- propunerea de cedare a dosarului statului străin în legătură cu cauza penală x din data de 4 decembrie 2018;
- acordul, respectiv propunerea de cedare a dosarului penal în vederea continuării urmăririi penale și a judecății în România din 10 decembrie 2018;
- propunerea președintelui completului de judecată către camera de consiliu de cedare a dosarului penal pentru continuarea urmăririi penale și a soluționării cauzei în România;
- Decizia nr. 1 Ks 53897/2018-12 a Tribunalului Districtual Murska Sobota din data de 22 ianuarie 2019;
- extras din C. pen. sloven.
Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a comunicat faptul că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizat inițial, apreciind că cererea se referă la faza judecății, în temeiul disp. art. 10 lit. a) raportat la art. 128 alin. (1), (4) din Legea nr. 302/2004, a transmis cererea Ministerului Justiției.
Prin Adresa x din 29 mai 2019, Ministerul Justiției a transmis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Prin Ordonanța nr. 2064/II/5/2019 din 28 octombrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus respingerea cererii de preluare a urmăririi penale, apreciindu-se că nu este oportună o soluție de admitere față de stadiul procesual în care a fost formulată cererea de preluare a procedurii penale.
Soluția a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională care, prin Adresa nr. x/2019, a restituit-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în vedere sesizării Curții de Apel Iași cu propunerea corespunzătoare, conform disp. art. 131 alin. (4) teza finală din Legea nr. 302/2004, motivat de faptul că cererea a fost formulată de către o instanță de judecată și privește faza judecății.
Prin Încheierea nr. 1/FCJI din 26 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași a dispus trimiterea cererii de preluare a procedurii penale formulată la data de 22 februarie 2019 de Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia, în dosarul nr. x, privind pe învinuitul A., către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași spre competentă soluționare.
Împotriva acestei încheieri, a declarat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ce a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 304 din data de 2 iunie 2020, în sensul că a fost admisă contestația, desființată încheierea contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Iași.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în considerentele Deciziei nr. 304/2020 din data de 2 iunie 2020, faptul că din analiza cererii formulate de către autoritățile slovene, se constată că, în realitate, Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia a solicitat preluarea judecății în Dosarul nr. x, privind pe inculpatul A., nu a urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 133 alin. (2) lit. c) și j) din Legea nr. 302/2004, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în cazul în care persoana solicitată nu are reședința obișnuită în România, precum și atunci când, față de împrejurările cauzei, preluarea procedurii penale nu este oportună.
Din verificările efectuate în cauză, s-a apreciat că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, fiind plecată în Italia, fără a se cunoaște momentul întoarcerii.
Astfel, din relațiile aflate la dosar rezultă că persoana solicitată apare cu același domiciliu pe teritoriul României, respectiv com. și sat x nr. x jud. Iași, și aceasta nu se află într-un penitenciar sau centru de reținere și arest preventiv de pe teritoriul României.
Curtea a reținut că, din procesul-verbal întocmit de agentul însărcinat cu executarea mandatului de aducere, rezultă că s-au efectuat verificări pe raza localității x, jud. Iași, la data de 20 iulie 2020, unde a reperat domiciliul numitului A., însă nu a putut fi identificată nicio persoană, imobilul fiind nelocuit, iar, în continuarea verificărilor, l-a identificat pe numitul D., rudă a numitului A., care a precizat faptul că acesta din urmă este plecat în Italia și nu are cunoștință când se va întoarce .
A mai reținut că această stare de fapt este confirmată și de aspectele consemnate în procesul-verbal întocmit de agentul însărcinat cu executarea mandatului de aducere, în prima judecată pe fond a cauzei, din care rezultă că s-au efectuat verificări pe raza localității x, jud. Iași, la data de 2 februarie 2020, persoana A. nefiind găsită la domiciliul din mandat, fiind plecată în Italia din ianuarie 2020, informații care au fost furnizate de vecinii acestuia și de cumnatul său, E., care a precizat că nu are cunoștință când se va întoarce .
În opinia primei instanțe, toate aceste aspecte confirmă faptul că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, fiind plecată în Italia, elemente care dovedesc că aceasta nu își are reședința obișnuită în România, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, care justifică respingerea cererii.
În același timp, s-a opinat că cererea nu este întemeiată sub aspectul oportunității desfășurării procedurii penale în România, în condițiile în care persoana acuzată nu se află pe teritoriul României, astfel că, pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat de autoritățile din Slovenia, se impune administrarea de probe, procedură care este mai eficientă a se desfășura la locul comiterii faptei.
În aceste condiții, Curtea a arătat că probele pot fi administrate mai facil pe teritoriul statului unde există suspiciunea că s-a comis infracțiunea, în caz contrar implicând costuri care ar trebui suportate de persoanele vătămate/martori pentru participarea la proces sau administrarea acestora prin comisie rogatorie sau videoconferință, cheltuieli suplimentare cu efectuarea procedurilor de citare, toate acestea deși persoana acuzată nu are restricții privind libera circulație, putând participa la judecată și în statul solicitant.
În acest sens, s-a avut în vedere că persoanele vătămate sunt doi polițiști sloveni, iar martorii sunt alți trei polițiști sloveni, acestea reprezentând probele propuse în cauză.
În raport de aspectele prezentate anterior, s-a constatat incidența și a art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, care justifică respingerea cererii.
Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Prin motivele de contestație formulate în scris, referitor la argumentul potrivit căruia petentul nu își are reședința obișnuită în România Ministerul Public a apreciat că hotărârea este netemeinică, în condițiile în care cetățeanul român A. a semnat personal, în data de 15 iulie 2020, dovada de primire a citației pentru termenul din data de 21 iulie 2020.
Chiar dacă nu ar fi existat dovada că persoana locuiește în România, pentru a concluziona că o persoană nu ar avea reședința în România, trebuie verificat mai temeinic, pentru că o absență temporară, chiar de câteva luni, nu duce automat la această concluzie.
Pe de o parte, fenomenul deplasării pentru munci sezoniere a unor cetățeni români este de notorietate, dar aceasta nu înseamnă că ei nu au reședința obișnuită în România.
Cu privire la argumentul inoportunității preluării judecății, pe considerentul ca probele ar putea fi administrate mai facil pe teritoriul statului străin, al implicării unor costuri pentru persoanele vătămate și martori sau al realizării administrării probelor prin videoconferință, acesta a fost apreciat, de asemenea, ca nefondat, întrucât, atât instanța slovenă, cât și cea română ar fi în situația de a apela la ordinul european de anchetă, fie pentru inculpat, fie pentru martori, dar participarea cetățeanului român la procedură ar fi mai facilă în România, desfășurându-se, în primul rând, într-o limbă pe care acesta o înțelege.
Examinând contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 133 din Legea nr. 302/2004 care prevăd, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:
(1) Cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.
(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:
a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;
b) făptuitorii sunt necunoscuți;
c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România;
d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei;
e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;
f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice;
g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;
h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României;
i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;
j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.
Analizând în aceste coordonate actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată faptul că persoana care face obiectul cererii a fost trimisă în judecată de către autoritățile judiciare ale statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunii de "atac asupra unui funcționar care exercită atribuții din domeniul securității", prevăzută de alin. (2) în legătură cu alin. (1) art. 300 din C. pen. sloven, faptă ce are corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de "ultraj" prevăzută de art. 257 C. pen., fiind astfel îndeplinită condiția dublei incriminări.
De asemenea, se constată că cererea statului solicitant de preluare a judecății nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă pentru aceleași fapte nici în Republica Slovenia și nici în România, după cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei și nici nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Cu toate acestea, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că persoana cercetată este cetățean român, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că figurează cu domiciliul în județul Iași, acesta fiind absent de la domiciliu, existând informații că se află pe teritoriul Italiei, la muncă. Mai mult decât atât, s-a emis pe numele acesteia mandat de aducere care nu a putut fi executat, întrucât persoana căutată nu a fost găsită la domiciliu.
Totodată, au fost efectuate cercetări și în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, constatându-se că acesta nu se află încarcerat.
Această situație constatată de instanța de fond s-a perpetuat și în calea de atac, procedurile de citare relevând faptul că intimatul nu se află pe teritoriul țării, fiind plecat în Italia.
Prin urmare, în raport de aceste aspecte, nu se poate considera că intimatul A. are reședința obișnuită pe teritoriul României, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind neîntemeiate.
Analizând în continuare și ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată nici sub aspectul oportunității desfășurării procedurii penale în România în condițiile în care întreaga procedură ar urma să se desfășoare prin comisie rogatorie sau videoconferință, având în vedere că atât persoanele vătămate cât și martorii se află pe teritoriul Sloveniei.
Nu în ultimul rând, în acord cu prima instanță, Înalta Curte are în vedere și costurile pe care le implică desfășurarea procedurii de judecată în România, în contextul în care întregul probatoriu ce ar urma să fie administrat în cauză determină cheltuieli nejustificate cu efectuarea procedurilor în cauză, cererea privind preluarea judecății nefiind oportună nici sub acest aspect.
Or, în condițiile în care intimatul nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de control judiciar, și, în raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Iași a respins cererea de preluare a procedurii penale aflată în fața autorităților judiciare din Republica Slovenia, constatându-se, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 133 alin. (2) lit. c) și j) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Încheierii penale nr. 5/FCJI din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, Cooperare judiciară internațională.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Încheierii penale nr. 5/FCJI din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, Cooperare judiciară internațională.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.