ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.03.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2021

HOTĂRÂRE

19.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 8/FCJI din data de 11 februarie 2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea cererii de preluare a judecății formulată de autoritățile din Republica Slovenia cu privire la intimatul A. în cauza ce formează obiectul dosarului penal I K 72/2018 al Tribunalului Districtual din Maribor, referitor la infracțiunea de furt calificat prevăzută de punctul 3 în legătură cu punctul 1 alin. (1) al art. 205 din C. pen. sloven (C. pen.-1), cu aplicarea art. 20 din C. pen. sloven (având corespondent în legislația românească în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen.), stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, conform art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., instanță căreia îi va fi înaintat dosarul.

Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. x din data de 24 noiembrie 2020, s-a solicitat instanței ca, în temeiul art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, sa fie preluată de către autoritățile judiciare române procedura penală privind pe inculpatul A., trimis în judecată de autoritățile judiciare slovene în dosarul nr. x al Tribunalului Districtual din Maribor.

În motivarea sesizării, se arata că Parchetul Districtual de Stat din Maribor, Republica Slovenia, la data de 5 decembrie 2017, a emis Rechizitoriul nr. x, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a învinuitului A. pentru comiterea infracțiunii de «furt calificat» prevăzută de punctul 3, în legătură cu pct. 1 alin. (1) al art. 205 din C. pen. sloven (C. pen.-1), cu aplicarea art. 20 din C. pen.-1 constând în aceea că, în intervalul de timp 16 aprilie 2016, ora 17:00 - 18 aprilie 2016, ora 06:20, împreună cu alte persoane (rămase neidentificate), a pătruns prin efracție (tăierea gardului împrejmuitor) în depozitul societății B., situat la adresa Slovenska Bistrica și a sustras bunuri (echipamente electrice și pentru construcții - mașini de găurit, mașini de tăiat, agregate, ciocane demolatoare, compresoare, conductori electrici, precum și 500 litri motorină), în valoare totală de 57.545 euro.

Sub aspect probatoriu, se arată că de pe un furtun PVC, găsit pe sol lângă rezervorul unui autocamion, s-au prelevat urme biologice care au fost supuse unei expertize ADN, iar prin Raportul de expertiză nr. x întocmit la data de 3 septembrie 2017 de Laboratorul Național de Expertize Criminalistice din Slovenia s-a stabilit că aceste urme aparțin profilului ADN al cetățeanului român A.. Învinuitul A. nu a fost identificat pe teritoriul Sloveniei.

După emiterea rechizitoriului, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Districtual din Maribor, iar camera de consiliu a acestui tribunal a emis, la data de 6 februarie 2018, Decizia nr. 1 Ks 72/2018, prin care a hotărât transmiterea dosarului nr. x instanței competente din România, în vederea continuării procedurii penale față de învinuitul A..

Cu adresa nr. x/2018 din data de 3 august 2018, Ministerul Justiției din România a transmis cererea de preluare a procedurii penale sus-menționată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar prin Referatul nr. x/2018 întocmit la data de 27 septembrie 2018 procurorul a sesizat Curtea de Apel Iași, cu propunere de admitere a cererii formulată de autoritățile slovene.

Prin Încheierea penală nr. 12 FCJI/2018 pronunțată la data de 11 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Iași s-a dispus, în temeiul art. 128 alin. (5) raportat la art. 128 2 alin. (2) lit. c) și j) din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că persoana cercetată nu se afla pe teritoriul național, fiind plecată în Irlanda de 2 ani pe o perioadă nedeterminată, apreciindu-se astfel că preluarea judecății de către instanțele române nu este oportună. Dosarul a fost restituit autorităților judiciare slovene.

Ulterior pronunțării soluției de respingere a cererii de preluare a procedurii penale, autoritățile slovene au efectuat verificări pentru a stabili locul unde locuiește efectiv numitul A., fiind interesate, în primul rând, să îi înmâneze acestuia rechizitoriul, măsură obligatorie conform normelor procesual-penale slovene. În acest context, a rezultat faptul că numitul A. a revenit în România și locuiește efectiv în Vaslui, aceste informații fiindu-le transmise autorităților slovene de Biroul INTERPOL București. Urmare a acestui fapt, autoritățile slovene au formulat o nouă cerere de preluare a procedurii penale ce formează obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Districtual din Maribor, respectiv Cererea nr. III K 72/2018 din data de 23 ianuarie 2020.

În cuprinsul referatului întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a apreciat că solicitarea formulată de autoritățile judiciare slovene este conformă cerințelor din art. 6 parag. 1 și art. 7 parag. 1 din Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală adoptată la Strasbourg la data de 15 mai 1972, în sensul că numitul A. este învinuit de comiterea pe teritoriul statului sloven a unei fapte ce este incriminată și de legea penală română, întrunind formal elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la unu la cinci ani.

De asemenea, s-a arătat că persoana cercetată este cetățean român, cu domiciliul în România și locuiește efectiv pe teritoriul național, fiind întrunite astfel și prevederile art. 8 paragraf 1 lit. a) și b) din aceeași Convenție.

Totodată, parchetul a apreciat că este respectat și principiul "non bis in idem", în sensul că din fișa de cazier și din verificările efectuate în baza de date C. nu rezultă indicii că numitul A. ar fi fost cercetat de autoritățile judiciare române pentru fapta care formează obiectul cererii de preluare a judecății.

Nu s-a identificat incidența unui motiv de respingere a cererii de preluare a procedurilor penale dintre cele prevăzute expres în art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată

Prin Adresa nr. x din 14 august 2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui - Serviciul de Investigații Criminale s-a comunicat că numitul A. locuiește efectiv la adresa de domiciliu (Vaslui).

Astfel, față de aspectele prezentate, s-a apreciat că nu mai subzistă motivul pentru care s-a respins anterior cererea autorităților slovene și că este întemeiată Cererea de preluare a procedurii penale nr. III K 72/2018, formulată la data de 23 ianuarie 2020 de Tribunalul Districtual din Maribor, întrucât persoana cercetată își are domiciliul în Vaslui, instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să continue judecata fiind Judecătoria Vaslui.

În cadrul procedurii derulate în fața Curții de Apel Iași, A. a fost asistat, inițial, de un apărător desemnat din oficiu (av. D.), iar ulterior de un apărător ales, av. E. din cadrul Baroului Iași.

În ședința publică din 8 ianuarie 2021, A. a fost audiat cu privire la solicitarea formulată de autoritățile judiciare slovene privind preluarea de către autoritățile judiciare române a procedurii penale în dosarul nr. x al Tribunalului Districtual din Maribor.

În susținerea solicitării de respingere a cererii, A. a depus înscrisuri: copii simple, netraduse, de pe cartea de reședință din Irlanda și ale unui contract de închiriere; copie certificat de înmatriculare autovehicul, în limba engleză; înscrisuri sold bancar pentru luna august 2018, în copie simplă, în limbile engleză și română; certificat de încetare contract de muncă din 28 mai 2017, în copie simplă, în limbile engleză și română, certificat de plată, impozit, asigurare socială legată de plată, taxă socială universală și impozit pe proprietate locală din 31 decembrie 2016, în limbile română și engleză; documente de călătorie din 4 iunie 2019, 8 noiembrie 2019, 21 octombrie 2019, 7 august 2019, 11 iunie 2019, 4 iunie 2019, 28 martie 2019, toate pe numele A.; planșă fotografică; print-screen.

La solicitarea instanței, Tribunalul Districtual din Maribor a comunicat, prin Adresa nr. 1K 72/2018 din 14 ianuarie 2021, că după data transmiterii cererii de preluare a procedurii (23 ianuarie 2020) nu a fost efectuat niciun act de procedură, starea procedurii și a dosarului penal fiind aceeași de la momentul trimiterii cererii.

Analizând solicitarea formulată de autoritățile judiciare slovene privind preluarea de către autoritățile judiciare române a procedurii penale în dosarul nr. x al Tribunalului Districtual din Maribor privind pe A., Curtea a considerat că este întemeiată.

Prin O.G. nr. 77/1999, aprobată prin Legea nr. 34/2000, România a ratificat Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, care în art. 8 pct. 1 prevede următoarele:

"Un stat contractant poate solicita unui alt stat să înceapă urmărirea în unul sau mai multe dintre cazurile următoare:

a) dacă acuzatul are reședința obișnuită în statul solicitat;

b) dacă acuzatul este cetățean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine;

c) dacă acuzatul execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitat;

d) când acuzatul face obiectul, în statul solicitat, al unei urmăriri judiciare pentru aceeași infracțiune sau pentru alte infracțiuni;

e) dacă se consideră că transferul urmăririi este justificat prin interesul de a descoperi adevărul și, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat;

f) dacă se consideră că executarea unei eventuale condamnări în statul solicitat este susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială a condamnatului;

g) dacă se consideră că prezența acuzatului la audieri nu poate fi asigurată în statul solicitat;

h) dacă statul solicitant consideră că nu este în măsură să execute o eventuală condamnare, chiar atunci când are calea extrădării, și că statul solicitat este în măsură să o facă."

Trebuie precizat că termenul "urmărire" utilizat în Convenție are un sens mai larg, referindu-se atât la urmărirea penală, cât și la judecarea cauzei.

Totodată, art. 133 din Legea nr. 302/2004 prevede, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:

"(1) Cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuți;

c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei;

e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună."

Curtea a constatat că intimatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de punctul 3 în legătură cu punctul 1 alin. (1) al art. 205 din C. pen. sloven (C. pen.-1), cu aplicarea art. 20 din C. pen. sloven (C. pen.-1) constând în aceea că, în intervalul de timp 16 aprilie 2016, orele 17:00 - 18 aprilie 2016, orele 06:20, împreună cu alte persoane (rămase neidentificate), ar fi pătruns prin efracție (tăierea gardului împrejmuitor) în depozitul societății B., situat la adresa Slovenska Bistrica și ar fi sustras bunuri (echipamente electrice și pentru construcții - mașini de găurit, mașini de tăiat, agregate, ciocane demolatoare, compresoare, conductori electrici, precum și 500 litri motorină), în valoare totală de 57.545 euro.

Fapta corespunde în legislația din România infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.

Cererea statului solicitant de preluare a judecății nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă pentru aceleași fapte nici în Republica Slovenia și nici în România, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar a persoanei în cauză.

În privința faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a numitului A. de autoritățile judiciare slovene, nu s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 155 C. pen. și art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

A. este cetățean român, iar din consultarea bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a reieșit că intimatul figurează cu domiciliul în municipiul x, județul x, adresă la care a fost identificat persoana solicitată la momentul executării mandatului de aducere emis pe numele acestuia.

În declarația dată în fața instanței de fond, A. a indicat că ar locui, fără forme legale, la domiciliul mamei sale, F., în municipiul x, strada x, nr. x, județul x, susținere care nu este de natură a face aplicabil motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Curtea a apreciat că nu se poate vorbi, la acest moment, de o reședință obișnuită a petentului pe teritoriul Irlandei. A. locuiește la acest moment pe teritoriul României, împreună cu soția și cei doi copii minori, în vârstă de 11 ani (care, de regulă, stă cu bunicii săi pe teritoriul României), respectiv 1 an și 8 luni, ambii copii beneficiind de alocație din partea statului român.

Din declarația persoanei care face obiectul cererii formulate de autoritățile slovene, rezultă că soția acestuia nu are carte de reședință pe teritoriul Irlandei și nici loc de muncă în țara respectivă. De altfel, A. nu a făcut dovada că are un loc de muncă pe teritoriul Irlandei sau a unor demersuri, cu grad ridicat de concretizare, în acest sens. Înscrisurile prezentate de intimat vizează perioada 2016 - 2018 (certificat de plată, impozit, asigurare socială legată de plată, taxă socială universală și impozit pe proprietate locală din 31 decembrie 2016; certificat de încetare contract de muncă din 28 mai 2017; sold bancar pentru luna august 2018).

Curtea a arătat că intimatul nu a făcut dovada existenței unui contract de închiriere în derulare pe teritoriul Irlandei, simpla existență a cărții de reședință nefiind de natură, prin ea însăși, a face dovada unei reședințe obișnuite pe teritoriul Irlandei.

Nu pot fi ignorate nici restricțiile existente la nivel internațional în ceea ce privește dreptul de circulație al persoanelor și dificultățile survenite pe piața forței de muncă în contextul pandemic actual. În egală măsură, Curtea a observat că toate documentele de călătorie sunt emise pe numele lui A. (nu este depus vreun document de călătorie în privința unui alt membru al familiei), cel mai recent fiind din luna noiembrie 2019.

Urmare a modificării împrejurării care a stat la baza respingerii, prin Sentința penală nr. 12/FCJI/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, solicitării anterioare formulată de autoritățile judiciare slovene, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat în prezenta cauză.

Curtea a apreciat, de asemenea, că este oportună desfășurarea procedurii penale în România, nefiind incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

A. este cetățean român, cu reședința în România, astfel că executarea unei eventuale condamnări în România ar fi susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială a acestuia.

În ceea ce privește probatoriul testimonial indicat în cuprinsul actului de sesizare (doi martori - G. și H.), administrarea probelor se poate realiza de instanța română prin videoconferință, prin intermediul unui ordin european de anchetă. Se impune a fi avut în vedere și că persoana vătămată B. a fost de acord cu predarea procedurii către autoritățile judiciare române.

Instanța a mai observat și că A. nu a manifestat minimul interes în clarificarea situației sale juridice, cât timp dosarul s-a aflat pe rolul autorităților judiciare slovene, deși cunoștea existența procedurilor judiciare îndreptate împotriva sa (a fost reprezentat de un apărător ales în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Iași, având ca obiect cererea inițială formulată de autoritățile judiciare slovene de preluare a judecății).

Curtea a apreciat că prin desfășurarea procedurilor judiciare în fața unei instanțe din România, chiar și în absența procedurii de cameră preliminară, sunt create premisele ca persoana acuzată să fie prezentă la judecarea cauzei (instanța făcând din nou trimitere la dificultățile inerente de deplasare la nivel internațional în contextul pandemic) și să beneficieze de asistență juridică din partea unui apărător ales, cu care poate comunica în limba nativă. De altfel, procedura judiciară se va desfășura în limba română.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, contestatorul A..

Cu ocazia dezbaterilor în ședință publică contestatorul a solicitat ca judecata cauzei să fie realizată de către autoritățile slovene.

Examinând încheierea atacată, în raport de actele dosarului și criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din legea-cadru în această materie, respectiv Legea nr. 302/2004, transferul de proceduri în materie penală reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională în materie penală.

În doctrină (N. Neagu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 111), s-a considerat că transferul de proceduri în materie penală poate fi definit ca acea formă de cooperare judiciară internațională în materie penală prin care, la cererea unui stat (solicitant), un alt stat (solicitat) preia exercitarea urmăririi penale sau a judecății împotriva unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul statului solicitant, dacă statul solicitant are competența de a exercita urmărirea.

Același autor afirmă că esența și originile acestei forme de cooperare judiciară se regăsesc în adagiul aut dedere, aut judicare (fie predai, fie urmărești).

În ceea ce privește necesitatea adoptării acesteia, s-a apreciat că este posibil ca exercitarea jurisdicției proprii asupra comiterii unei infracțiuni să nu fie posibilă, deși statul respectiv ar fi în cea mai bună poziție să judece persoana care a săvârșit infracțiunea. În asemenea situații, este posibil ca un alt stat să exercite urmărirea penală ori judecata, în special datorită faptului că persoana care a săvârșit infracțiunea este propriul cetățean ori rezident pe teritoriul său.

Esențială pentru realizarea transferului de proceduri este cererea statului solicitant. Prin cerere se exprimă voința statului solicitant de a renunța la propria jurisdicție și a delega cauza autorităților competente ale statului solicitat.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 302/2004, orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanțelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Competența de soluționare a unei asemenea cereri diferă în funcție de locul unde a fost comisă fapta, respectiv pe teritoriul statului român sau în afara acestui teritoriu.

(i) Astfel, în cazul în care infracțiunea a fost comisă pe teritoriul României, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluționează, după caz, de parchetele de pe lângă curțile de apel sau curțile de apel în circumscripția cărora se află locul unde a fost săvârșită fapta sau a fost identificată persoana cercetată ori locuiește persoana vătămată.

(ii) Dacă infracțiunea a fost comisă în afara teritoriului statului român, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluționează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție locuiește făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul și nici nu locuiește în România, soluționarea cererii este de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sau a Curții de Apel București, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau a Direcției Naționale Anticorupție se soluționează de către acestea.

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispozițiile C. proc. pen.

Cererea de preluare a judecății se transmite de Ministerul Justiției parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluționeze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii. În doctrină, s-a arătat că, spre deosebire de cererea de transfer de procedură formulată în faza de urmărire penală, textul nu mai lasă posibilitatea procurorului general competent să delege competența de soluționare a cererii altui procuror.

Odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii. Încheierea este supusă contestației, în termen de 5 zile de la pronunțare.

În cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerul Justiției informează autoritățile statului solicitant în ceea ce privește admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.

De asemenea, art. 133 din Legea nr. 302/2004 prevede, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele: