ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 235/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 241 din 24 noiembrie 2009 Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul Z.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. Inculpatul a fost obligat să pitească părților civile suma de 88.583 RON din care 8.583 RON despăgubiri materiale și 80.000 RON daune morale. Pentru a hotăra astfel Tribunalul a reținut că în seara zilei de 28 iunie 2008 victima M.V. a venit de mai multe ori în barul „La I." unde a consumat băuturi alcoolice, fără a se afla în stare de ebrietate.

În jurul orei 24,00 a intrat în bar inculpatul Z.V. care a comandat o cafea și s-a așezat la masă. În jurul aceleiași ore a intrat în bar și victima M.V., însoțit de un câine, care a comandat un coniac și s-a așezat la o altă masă. La scurt timp după aceea a intrat în bar martora A.M.A. și aceasta împreună cu barmana s-au așezat la discuții pe scaunele din fața barului. Victima M.V. a încercat de mai multe ori să intre în vorbă cu inculpatul Z. dar acesta l-a ignorat, jucându-se cu un telefon mobil. Acest lucru l-a înfuriat pe M.V. care s-a luat la ceartă cu inculpatul, altercația lor petrecându-se în prezența barmanei și a martorei A. La un moment dat M.V. s-a ridicat și a intenționat să plece și atunci inculpatul Z. s-a oferit să-i facă o poză.

Victima i-a spus că stă. Inculpatul i-a spus atunci „a tu nu te temi că ai câine" însă M. a înțeles că inculpatul I-a făcut pe el câine și s-a îndreptat spre inculpat cu intenția de a-l lovi sau împinge. Nu a apucat însă decât să-l prindă pe inculpat de bărbie, deoarece acesta s-a smucit și a scăpat din mâna lui M. A luat apoi un scaun de lângă masă și cu muchia acestuia i-a aplicat o lovitură în cap. M.V. a căzut între aparatele de jocuri mecanice. Martora L.N. a adus un lighean cu apă și l-au stropit pe M.V. pe față încercând să-l readucă în simțiri. Deoarece M.V. nu-și revenea inculpatul Z. a chemat ambulanța și M.V. a fost transportat la Spitalul Județean Satu Mare iar de acolo la Spitalul Județean Baia Mare unde a fost operat de urgență dar la data de 29 iunie victima a decedat.

Potrivit raportului constatator medico-legal întocmit de Serviciul medico-legal județean Baia Mare moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziilor cerebrale cu fractura oaselor craniului. Leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire - cădere în cadrul unei heteroagresiuni. Moartea datează din 29 iunie 2008. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și părțile civile. Prin Decizia penală nr. 23/A din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate apelurile penale declarate de părțile civile M.L.M., M.G.P. și M.T.V. și a admis apelul declarat de inculpatul Z.V., împotriva Sentinței penale nr. 241/ 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desființat-o în sensul că au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

aplicate inculpatului cu titlu de circumstanță atenuantă, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel Curtea de Apel Oradea a reținut că apelul părților civile privește majorarea spre limita maximă a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță, pe motiv că, în mod greșit a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., întrucât la dosar nu există nici o probă din care să rezulte conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei. Astfel cum s-a arătat mai sus, dată fiind fapta reținută în sarcina inculpatului, nu se justifică reținerea acestei circumstanțe atenuante, constând în comportamentul acestuia înainte de săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, instanța de apel urmând a înlătura această circumstanță.

Cu toate acestea, apelul părților civile nu poate fi admis pentru acest temei, întrucât, instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului o altă circumstanță atenuantă, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. Referitor la apelul inculpatului s-a apreciat că este fondat doar în ceea ce privește circumstanțele atenuante reținute în cauză. Astfel, dată fiind fapta reținută în sarcina inculpatului, omor calificat, lipsa antecedentelor penale și comportarea bună înainte de comiterea faptei nu justifică reținerea acestei circumstanțe atenuante.

Curtea a apreciat că este necesară reținerea unei alte circumstanțe atenuante decât cele reglementate de art. 74 alin. (1) C. pen și anume cea privitoare la comportamentul victimei, care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, devenea agresiv, relevante, în acest sens, fiind declarația martorei L.N., barmana localului, care arată că M., respectiv victima era o fire certăreață, „tot timpul făcea scandal la bar precum și declarația martorei A.M.A. care susține că victima a crezut că inculpatul o insultă și s-a îndreptat spre acesta, fapt care coincide cu declanșarea incidentului care a culminat cu aplicarea de către inculpat a unei lovituri cu scaunul în zona capului. Din cele două declarații date de cele două martore oculare rezultă că incidentul s-a produs datorită comportamentului șicanator al victimei, fără a fi însă în prezența stării de provocare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și părțile civile, motivele invocate de aceștia fiind deja expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate numai sub aspectul laturii civile pentru următoarele considerente: Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. este incident în situația în care au fost aplicate pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prev. de lege. Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului Z.V. este just individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

dar și cu respectarea prev. art. 52 C. pen., ținându-se seama de împrejurările comiterii faptei, de forma de vinovăție, de urmarea produsă și de circumstanțele de ordin personal ale inculpatului. Astfel, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, urmare a reținerii de circumstanței atenuante prev.de art. 74 alin. (2) C. pen., iar ca modalitate de executare s-a stabilit privarea de libertate și nu se justifică reducerea pedepsei sub valoarea stabilită de instanța de fond, tocmai pentru ca sancțiunea aplicată să-și atingă dublul scop, educativ și represiv. Cât privește solicitarea inculpatului de a se analiza posibilitatea aplicării prev. art. 320 1 C. proc.

pen. Înalta Curte constată că nu este posibilă judecarea inculpatului recurent în baza procedurii simplificate, nefiind îndeplinite condițiile legale. Legea nr. 202/2010 conține norme de procedură penală, norme care sunt de imediată aplicabilitate și nu de drept substanțial pentru a se putea recurge la prev. art. 13 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Pe de altă parte, pentru a se putea recurge la procedura simplificată în baza art. 320 1 C. proc. pen. este absolut necesar ca înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul să solicite aplicarea prev. art. 320 1 din C. proc. pen. și să recunoască, în totalitate, săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței.

Ori în speța de față inculpatul nici măcar nu a recunoscut săvârșirea faptei. În ce privește recursul părților civile Înalta Curte constată că acesta este admisibil întrucât instanța de fond era obligată să stabilească pentru fiecare parte civilă, în parte, daunele morale și materiale pe care inculpatul este obligat să le plătească. Instanța de fond a stabilit o sumă globală cu titlu de despăgubiri materiale și doar daunele morale au fost cuantificate pentru fiecare parte civilă. Astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpat și părțile civile, va casa hotărârile pronunțate în prezenta cauză, numai cu privire la latura civilă și rejudecând va obliga inculpatul Z.V.

la plata sumei de 8.583 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare către soția defunctului, M.L.M. și suma de 20.000 RON reprezentând daune morale către aceeași parte civilă. Inculpatul va fi obligat la plata a câte 30.000 RON cu titlu de daune morale către fiicele defunctului, părțile civile M.G.P. și M.T.V.L. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatul Z.V. și de părțile civile M.L.M., M.G.P., M.T.V.L. Casează Decizia penală nr. 23/A din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în întregime și Sentința penală nr. 241 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare numai sub aspectul laturii civile. Menține latura penală a Sentinței penale nr. 241 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare. Obligă inculpatul la plata sumei de 8.583 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă M.L.M. Obligă inculpatul la plata daunelor morale după cum urmează: 20.000 RON către partea civilă M.L.M. și câte 30.000 RON către părțile civile M.G.P. și M.T.V.L.

Menține celelalte dispoziții. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.